Pe suprafața Terrei sunt numeroase construcții ridicate de civilizațiile timpurii ale căror funcționalitate și scop nu se cunoaște nici astăzi. Sunt adevărate puzzle-uri ale istoriei pe care cercetătorii se chinuie de mai bine de un secol să le descifreze.

Templul de la Gobekli Tepe FOTO wikipedia commons

Omenirea a ridicat de-a lungul mileniilor construcții uimitoare. Cele mai misterioase și fascinante au fost cele din perioada marilor civilizații agrare sau neolitic. Acestea sunt pe atât de impresionante pe cât de misterioase. Nici astăzi nu se știe cu exactitate destinația multor complexe neolitice.

Locul unde s-a născut religia sau astronomia

Unul dintre cele mai enigmatice și totodată fascinante situri din lume este cel de la Gobekli Tepe. Este vorba despre o structură din piatră ridicată pe o creastă montană din sud-estul Anatoliei, nu departe de orașul Sanliurfa, în Turcia de astăzi. Vechimea construcției este considerabilă, având în jur de 11.000 de ani. Practic, este vorba despre 20 de cercuri din piatră, înconjurate de stâlpi uriași din rocă, în forma literei T, iar în mijloc cu doi megaliți poziționați față în față. O parte a stâlpilor prezintă reprezentări zoomorfe, creaturi fantastice. Această construcție a fost realizată de triburi de vânători-culegători care făceau trecerea către lumea neolitică. Pe un teritoriu vast, în jurul acestei structuri au fost descoperite numeroase așezări.

Asta înseamnă că această construcție deservea comunitățile întinse pe o arie de câteva zeci de kilometri pătrați. Nu se știe cu precizie la ce servea această structură și cine erau oamenii care au construit-o. Cert este că erau bine organizați, supuși unei puteri centrale capabilă să coordoneze lucrări de mare anvergură. Totodată erau motivați să muncească într-un ritm infernal pentru a ridica uriașele structuri de piatră. Tocmai de aceea a fost avansată ipoteza că structura de la Gobekli Tepe a fost un templu preistoric. Primul lăcaș de cult din istoria umanității și totodată dovada că religia a precedat agricultura în apariția civilizației în zona euro-asiatică. Sau, mai bine spus, religia a fost factorul coagulant al comunităților de vânători paleolitici și impulsul dat sedentarizării și practicării agriculturii și creșterii animalelor. Gobekli Tepe este considerat de specialiști simbolul revoluției neolitice, a transformării umane.

Acest ansamblu este cu 6000 de ani mai vechi decât cunoscutul Stonehenge. „Reprezintă în mod clar o deviație de la modul de viață specific vânătorilor-culegători”, precizează profesorul Avi Gopher, de la Departamentul de Arheologie al Universității din Tel Aviv. Acest templu ar fi deservit o multitudine de comunități care deveneau sedentare în zona anatoliană, un adevărat leagăn al civilizației neolitice în lumea eurasiatică.

„Avem o mulţime de situri contemporane cu templul care sunt aşezări de vânători-culegători. Göbekli Tepe a îndeplinit funcţia unui sanctuar pentru oamenii care ocupau aceste aşezări”, preciza și Klaus Schmidt, arheolog într-un proiect al Institutului German de Arheologie din Berlin. Un alt specialist cunoscut a avansat o altă ipoteză în ceea ce privește construcția preistorică de la Gobekli Tepe. Mai exact, Giuliu Magni, specialist în arheoastronomie la Universitatea Politehnică din Milano, crede că această structură a fost un observator astronomic care ajuta oamenii preistorici să se ghideze în sezonul de vânătoare sau în desfășurarea unor ritualuri. Sau, spune specialistul italian, venerau steaua Sirius, corpul stelar cel mai luminos, indiferent de poziția noastră pe Terra. Deocamdată, nu se știe cu certitudine scopul acestei structuri fascinante.

Misterele „Turnului Gigantului”

O altă structură enigmatică , tot din perioada neolitică, se află pe insula Gozo din arhipelagul maltez. Este vorba despre un complex megalitic, vechi de peste 6000 de ani, din apropierea satului Xaghra, se pare contemporan cu cel de la Stonehenge. Acestă construcție uriașă este realizată din piatră și poartă numele de Ggantija, adică „făcut de uriași”. Complexul se află în vârful unui platou care domina întreaga regiune și constă într-o serie de încăperi din piatră, interconectate prin intermediul unui coridor lung. Încăperile sunt de tip absidă, semicirculare. Specialiștii spun că sunt de fapt două construcții, una poziționată în sud iar cealaltă către nord. Cele două construcții sunt înconjurate de un zid uriaș de piatră. Unele pietre utilizate la construcția zidului au cinci metri înălțime și o greutate de câteva tone. În interior, structura sudică este cea mai veche și are cinci abside, conectate.

Accesul în aceste încăperi semicirculare se face printr-o poartă uriașă, tot din piatră. În multe încăperi au fost găsite oase de animale, idoli, altare. Specialiștii consideră că încăperile erau acoperite. Adică aveau un acoperiș boltit. Modul cum populațiile neolitice de pe Insula Gozo au reușit să extragă, cioplească și ridice aceste pietre uriașe este un adevărat mister. Nici măcar nu se știe cu certitudine funcționalitatea acestei fortărețe de piatră. A fost așezare, loc de sacrificiu sau templu. Sau toate trei? Sunt întrebări la care se așteaptă încă răspunsuri. Cert este că insula Gozo ca și alte insule din arhipelagul maltez au fost locuite de populații neolitice. Interesantă este unitatea culturală și posibil religioasă dintre triburile neolitice din Britania și până în Turcia actuală. Este un alt mister al marilor civilizații agrare de acum 6000 de ani.

Misterele din inima Asiei

Probabil cea mai misterioasă construcție umană este structura subterană din apropierea satului Shiyan Beicun, provincia Zhejiang, China. Este vorba despre un complex de peșteri antropice amenajate pe o suprafață uriașă, de peste 30.000 de metri pătrați. Peșterile au fost descoperite în anul 1992 de un grup de localnici care au drenat iazurile din zonă. Aceștia au vrut să vadă dacă acestea chiar sunt fără fund, așa cum spuneau legendele locale. Au folosit o pompă hidraulică și au drenat primul iaz. S-a dovedit că era, de fapt, o peșteră făcută de mâna omului. Timp de 17 zile, sătenii au lucrat la drenarea tuturor iazurilor. Așa au fost descoperite peste 36 de grote. Specialiștii chemați să le cerceteze au căzut de acord că era cel mai mare proiect de excavare din istoria omenirii. Peșterile au fost săpate în aleurit solid ajungând la o adâncime de aproximativ 30 de metri. Peșterile, sub forma unor încăperi, comunicau prin intermediul unor poduri și jgheaburi. Pereții grotelor erau decorați cu ornamente bizare. În urma datării s-a ajuns la concluzia că aceste peșteri nu sunt neolitice, ci au peste 2000 de ani vechime și ar fi fost realizate în perioada 206 îHr-23 d Hr. Cine le-a realizat și la ce foloseau? Nu se știe nici astăzi.

Misterioasa „mănăstire” de la capătul Europei

Revenind la civilizațiile neolitice europene și misterele lor, printre cele mai enigmatice structuri este complexul de la Skara Brae, pe insulele Orkney, în Scoția. Este vorba despre un „sat” din piatră, parțial îngropat. Complexul a fost descoperit în anul 1850, atunci când o furtună a înlăturat un strat de nisip, dând la iveală peretele unei locuințe de piatră. În 1926, o altă furtună a scos la iveală mare parte din complex. Cercetările arheologice au arătat că este vorba despre o structură uriașă de piatră, cu multe case legate între ele prin intermediul unui coridor. Erau peste șase case din piatră legate la coridorul principal. A șaptea structură era solitară și se ajungea la ea printr-un culoar separat. Cea de-a opta era separată și avea o curte largă și pavată. În afară de a opta casă, restul erau parțial îngropate. Fiecare locuință era dotată cu un cufăr din piatră, o vatră, paturi și rezervoare de apă realizate în rocă.

Toate aceste încăperi aveau un sistem prin care puteau fi închise pe interior. În cea de-a șaptea încăpere, în care ușile se puteau deschide doar din exterior, au fost găsite, sub patul de piatră, rămășițele a două persoane adulte. Majoritatea încăperilor erau pline de simboluri bizare, de resturi de oase, ceramică și numeroase pandative realizate inclusiv din os de balenă. Într-un cufăr de piatră au fost găsite peste 2400 de pandative. Întregul complex era înconjurat de un zid de piatră. Specialiștii spun că „satul de piatră” de la Skara Brae este legat de prezența unor complexe megalitice aflate în apropiere. Este vorba despre „Pietrele de la Stennes” și „Inelul lui Brodgar”. Specialiștii cred că în satul de piatră, vechi de 6000 de ani, trăia o adevărată castă de șamani neolitici care deserveau locurile sacre. Un soi de „mănăstire” preistorică. Evident, este doar o ipoteză și nu se cunoaște funcționalitatea acestui complex. Skara Brae a fost locuit timp de șase secole și a fost abandonat brusc.