De ani de zile, Vladimir Putin duce o politică inconsecventă, cu minciuni și răzgândiri, șantaj și dezbinări, ceea ce îi face pe mulți să creadă că Rusia este o țară imprevizibilă.

În ultimele zile, Rusia s-a retras din acordul privind tranzitul de cereale ucrainene prin Marea Neagră, apoi s-a răzgândit. De asemenea, a enunțat în repetate rânduri amenințări despre utilizarea armelor nucleare, după care și-a schimbat discursul și a adoptat limbajul neproliferării. Săptămâna trecută, Putin le-a ordonat soldaților ruși, prin vocea ministrului Apărării Serghei Șoigu, să se retragă din orașul Herson și din toate localitățile situate pe malul drept al fluviului Nipru din regiunea cu același nume la doar câteva săptămâni după ce susținuse că acest teritoriu va face parte din Rusia „pentru totdeauna”, scrie Politico.

Cum ar trebui să interpreteze lumea declarațiile, acțiunile și semnalele extrem de contradictorii ale lui liderului de la Kremlin?

„Pentru Rusia, inconsecvența este o parte integrantă a strategiei sale de politică externă, în special sub Putin”, afirmă Fiona Hill, o fostă consilieră în chestiuni rusești în Consiliul Național de Securitate de la Casa Albă. Această observație se referă la 2013, cu un an înainte de anexarea Crimeei de către Rusia, când apăruseră informații despre „omuleții verzi” prezenți la o bază militară din peninsula de la Marea Neagră, o evidență negată categoric de Kremlin, la fel ca multe altele.

În februarie, cu mai puțin de două săptămâni înainte de atacurile cu rachete asupra Harkovului și Kievului, Kremlinul și alte instituții ale puterii din Rusia respingeau orice avertisment că Vladimir Putin intenționează să declanșeze o invazie în Ucraina.

Regimul Putin susținea la momentul respectiv că desfășurarea de trupe și echipamente rusești de-a lungul granițelor de est și de nord ale Ucrainei făcea parte din cadrul unor exerciții militare obișnuite. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, cataloga drept „absurde” acuzațiile precum că Rusia pregătea o invazie. „Aflăm din ziarele americane că vom ataca Ucraina”, spunea ea. Șeful ei, Serghei Lavrov, insista că „nu va fi război”, că Rusia nu și-ar dori așa ceva.

A fost vorba de o minciună repetată în scopul de a induce în eroare și de a menține un element de surpriză sau o adevărată inversare a politicii? Este greu de spus - și asta poate era intenția. Sau poate fi vorba de un eșec al Occidentului de a înțelege politica rusească, după cum susține unii observatori experimentați ai regimului Putin. Ei consideră că guvernele occidentale se luptă să înțeleagă întorsăturile abrupte ale Rusiei și adesea nu pot face diferența între astfel de inversări de politică și înșelăciuni intenționate, notează Politico.

„Cred că o parte din toate acestea sunt inventate în timp, iar altele din disperare, dar caută și deschideri în Occident”, afirmă David Kramer, un fost secretar de stat adjunct în administrația George W. Bush. Rezultatul este - oricare ar fi motivele schimbărilor de direcție - că toată lumea se întreabă ce va face Putin.

„În general, Putin crede că acolo unde există haos, există și oportunități, așa că înșelăciunea și confuzia fac parte din «antrenamentul său de spionaj»”, explică Orisia Luțevici, cercetătoare la Chatham House din Marea Britanie.

În opinia ei, există diferite motive pentru inconsecvența arătată de Putin. În unele cazuri, liderul de la Kremlin „testează limitele”. Un caz în acest sens este acordul asupra exporturilor de cereale ucrainene. „Dacă partea adversă dă dovadă de forță și determinare, el face o întoarcere”, afirmă Orisia Luțevici.

În ceea ce privește mobilizarea parțială din Rusia, a fost vorba de o „operațiune de înșelăciune pe plan intern”, subliniază Luțevici. „Avea loc de mult timp o mobilizare în secret, dar el (Putin, n. red.) a făcut-o publică în momentul considerat oportun”, notează cercetătoarea de la Chatham House.

Casa Albă, aparent, nu vrea să-și asume prea multe riscuri. Potrivit unor relatări recente, consilierul pentru Securitate Națională, Jake Sullivan, a purtat discuții cu oficiali de rang înalt de la Kremlin pentru a reduce riscul unei escaladări nucleare în Ucraina.

Potrivit lui Emily Ferris, cercetătoare la Royal United Services Institute (RUSI), un centru de reflecție britanic specializat în apărare și securitate, Putin a recurs la amenințările nucleare pentru „a testa apele și a-și da seama care ar putea fi răspunsul”. Ulterior, liderul de la Kremlin a revenit asupra acestor amenințări, susținând că „nu a vorbit niciodată despre utilizarea armelor nucleare” și că un atac nuclear în Ucraina nu ar avea sens.

Ferris și alți analiști cred că această întoarcere la 180 de grade s-a produs în urma unei presiuni din partea Beijingului. „Luând în considerare îngrijorările Chinei, Putin probabil a înțeles care sunt limitele acestei retorici”, subliniază ea.

În opinia lui Ferris, decizia privid declanșarea războiului a fost luată probabil în ultimul moment, ceea ce ar fi „în concordanță cu tendința lui Putin de a amâna marile decizii”.

Când vine vorba de chestiuni operaționale, există o „incompetență generală și ineficiență în rândul instituțiilor de securitate din Rusia, care nu ar trebui subestimată”, remarcă Emily Ferris. „Uneori, Putin nu este informat cu toate detaliile”, ceea ce îl obligă să intervină mai târziu, adaugă ea.

Pe de altă parte, Andrei Ilarionov, un fost consilier politic al lui Putin care între timp a trecut în tabăra opozanților, spune că există mai puțină logică decât se vede în privința schimbărilor bruște ale liderului de la Kremlin. „Se pare că a devenit destul de nervos pentru că, dacă nu pierde războiul, cu siguranță nici nu-l câștigă”, explică Ilarionov, potrivit Politico.