În încercarea de a salva inițiativa privind transportul de cereale prin Marea Neagră, care se clatină, președintele turc Recep Tayyip Erdogan se va întâlni luni cu președintele rus Vladimir Putin în stațiunea Soci de la malul Mării Negre. Această întâlnire crucială are loc după ce Rusia a părăsit brusc acordul în iulie, ceea ce a provocat îngrijorări cu privire la piața globală a cerealelor și la viitorul comerțului agricol dintre cele două națiuni.

Reuniunea celor doi președinți la Soci a captat atenția și speculațiile internaționale timp de câteva săptămâni, întrucât în joc este inițiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră. Acordul, intermediat inițial de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Turcia în iulie 2022, a jucat un rol esențial pentru întreaga lume, asigurând transportul în siguranță a aproape 33 de milioane de tone de cereale și alte mărfuri din trei porturi ucrainene, pe fondul invaziei Rusiei în regiune.

Retragerea Rusiei din acord a ridicat semne de întrebare, invocând lipsa de adeziune a Vestului la un acord paralel care vizează eliminarea restricțiilor pentru exporturile rusești de alimente și îngrășăminte.

În plus, Rusia s-a plâns de restricțiile privind transportul maritim și asigurările care i-au împiedicat comerțul agricol, în ciuda faptului că a realizat exporturi-record de grâu în anul precedent, scrie Al Jazeera.

Rolul central al Turciei ca intermediar în această inițiativă provine din angajamentul președintelui Erdogan de a atenua potențialele crize alimentare din Africa, Orientul Mijlociu și Asia. Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a întărit importanța revitalizării acordului pentru stabilitatea globală în timpul unei întâlniri cu ministrul rus al apărării, Serghei Shoigu, la Moscova, chiar săptămâna trecută.

Securitatea alimentară mondială, afectată de decizia Rusiei

Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră este de o importanță crucială datorită contribuțiilor semnificative atât ale Ucrainei, cât și ale Rusiei, în calitate de principali furnizori de produse de bază esențiale precum grâul, orzul și uleiul de floarea-soarelui.

Aceste bunuri joacă un rol vital în susținerea nevoilor de securitate alimentară a numeroase națiuni în curs de dezvoltare din întreaga lume.

În pofida complexității situației, relația diplomatică solidă dintre Erdogan și Putin, pe fondul războiului în desfășurare din Ucraina, a jucat un rol esențial în menținerea unui canal de comunicare.

Refuzul Turciei de a participa la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei și apariția sa ca partener comercial cheie și centru logistic pentru comerțul internațional al Rusiei subliniază importanța sa în aceste negocieri.

Găsind un echilibru delicat, Turcia, în calitate de membru NATO, a sprijinit Ucraina prin livrări de arme, implicarea în discuții cu președintele ucrainean Vladimir Zelenski și prin susținerea ofertei Kievului de a adera la alianța NATO, scriu jurnaliștii Al Jazeera.

Ce așteaptă Rusia de la Occident

Pe măsură ce se apropie reuniunea de la Soci, accentul se mută pe cererile și așteptările Rusiei de la omologii săi occidentali. Discuțiile urmează discuțiilor recente dintre miniștrii de externe rus și turc, în timpul cărora Rusia a prezentat o serie de acțiuni necesare pentru ca exporturile Ucrainei în Marea Neagră să fie restabilite. În acest context, prețul grâului american a înregistrat o creștere, reflectând incertitudinea de pe piață.

Declarația ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, potrivit căreia Moscova nu vede niciun indiciu privind garanțiile necesare pentru relansarea acordului privind cerealele a contribuit și mai mult la instabilitatea pieței.

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, a intrat în negocieri prezentându-i lui Lavrov „propuneri concrete” menite să reia exporturile rusești pe piețele globale și să revigoreze inițiativa privind Marea Neagră. Însă Moscova și-a exprimat nemulțumirea față de propunerile furnizate.

De ce mediază Erdogan discuțiile dintre Putin și Vest

Relația dintre Putin și Erdogan, ambii lideri autoritari de lungă durată, a jucat un rol semnificativ în diplomația din jurul acestei probleme. Relația lor datează din 2016, după o tentativă eșuată de lovitură de stat împotriva lui Erdogan, când Putin a fost unul dintre primii lideri importanți care și-a oferit sprijinul.

În pofida complexității pozițiilor lor, cei doi lideri mențin o legătură strânsă, navigând între pozițiile lor respective cu privire la conflictele regionale și relațiile internaționale, scriu jurnaliștii Euronews .

Acest angajament diplomatic are loc pe fondul unei dinamici geopolitice mai largi, în care poziția Turciei are mai multe fațete. În calitate de membru NATO, Turcia a menținut relații comerciale și logistice semnificative cu Rusia. Chiar dacă sprijină Ucraina, se opune în mod activ sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei.

Pe lângă acordul privind grânarele din Marea Neagră, se așteaptă ca liderii să abordeze diverse probleme regionale, ceea ce face din această reuniune un moment crucial pentru diplomația din regiune.

Deși rivali tradiționali, Turcia și Rusia și-au dezvoltat relațiile într-o fază mai armonioasă în ultimii ani, datorită creșterii volumelor comerciale bilaterale și a eforturilor de colaborare, cum ar fi construirea în comun a gazoductului Turkstream și a primei centrale nucleare din Turcia.

În ciuda faptului că s-au aflat în tabere opuse în conflicte, mai ales în Siria, Libia și Nagorno-Karabah, relația cu multe fațete dintre Rusia și Turcia a reușit să prospere în diverse sectoare, notează și jurnaliștii Associated Press .

În special energia, apărarea, diplomația, turismul și comerțul au fost pilonii parteneriatului lor. Chiar și atunci când s-au aflat în tabere opuse în diverse teatre de conflict la nivel mondial, ambele națiuni au dat dovadă de o capacitate remarcabilă de a-și compartimenta disputele și de a urmări interese reciproce.

Vestul, îngrijorat de relația lui Putin cu Erdogan

Angajamentul tot mai profund dintre Ankara și Moscova a declanșat deseori îngrijorări în rândul aliaților lor occidentali. Cu toate acestea, tensiunile au escaladat atunci când achiziția de către Turcia de rachete de apărare aeriană de producție rusească în 2019 a determinat Statele Unite să expulzeze Turcia din programul de avioane de luptă invizibile F-35, o lovitură semnificativă pentru cooperarea lor militară.

Realegerea lui Erdogan la conducerea Turciei în luna mai a marcat un punct de cotitură în traiectoria colaborării lor. În același timp, președintele Putin s-a confruntat cu provocări interne, mai ales cu o rebeliune armată de scurtă durată condusă de Evgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner, în iunie. Aceste evoluții au introdus noi variabile care au testat soliditatea parteneriatului lor. Incidentul a evidențiat vulnerabilitățile potențiale ale conducerii lui Putin și capacitatea acestuia de a oferi un sprijin ferm omologilor săi internaționali.

Dinamica în continuă evoluție dintre Turcia și Rusia arată o interacțiune complexă de interese și provocări. Drumul lor de la rivali tradiționali la colaboratori strategici demonstrează echilibrul delicat pe care îl mențin între urmărirea obiectivelor comune și protejarea intereselor lor naționale individuale. Pe măsură ce peisajul geopolitic continuă să se schimbe, parteneriatul lor va continua probabil să fie influențat atât de presiunile externe, cât și de dinamica internă, influențând în cele din urmă cursul afacerilor regionale și globale, consideră analiștii.