Potrivit unei surse a publicației ruse Meduza, apropiată de Kremlin, autoritățile ruse au negociat cu Prigojin într-o formă sau alta încă din seara zilei de 23 iunie, când acesta a anunțat începerea „marșului dreptății”.

Conducerea militară, angajați ai administrației prezidențiale, conducerea Gărzii Naționale și alți oficiali apropiați de Prigojin au încercat să comunice cu acesta. Dar acțiunile lui au fost de așa natură încât nu este deloc clar despre ce să vorbească.

Cererile erau și ele vagi și ciudate: să-l înlăture pe ministul apărării Serghei Șoigu, să nu se implice în treburile lui Wagner, să finanțeze Grupul mai mult. Dar după astfel de acțiuni, nu a mai fost loc pentru Prigojin în sistem. În orice caz, el pierde, chiar dacă a primit garanții de viață și de păstrare a afacerii într-o formă oarecare. Nu voia să piardă.

La început Kremlinul a sperat să rezolve situația „mai mult sau mai puțin pașnic”, dar nu a reușit să ajungă la un acord cu liderul mercenarilor. Apoi, Kremlinul a ordonat guvernatorilor și politicienilor ruși să denunțe public acțiunile lui Prigojin și să-l declare „trădător”. În jurul orei 10 dimineața, ora Moscovei, Putin însuși a avut o intervenție televizată în care l-a acuzat pe Prigojin, fără a-i da numele de „trădare” și „înjunghiere în spate”, eliminând astfel aparent complet posibilitatea unei rezolvări pașnice a situației.

Prigojin a răspuns că „președintele s-a înșelat profund”: „Nimeni nu se va preda la cererea președintelui, a FSB sau a oricui altcineva”. Până atunci, wagnerioții aveau deja controlul asupra Rostov-pe-Don; în următoarele ore au înaintat nestingheriţi spre Moscova.

Prigojin a încercat să ia legătura cu Putin

În același timp, potrivit surselor Meduza apropiate administrației prezidențiale, la mijlocul zilei de 24 iunie, Prigojin a început să încerce să ia legătura cu Kremlinul — chiar cu Putin, dar președintele nu a vrut să vorbească cu el.

Potrivit interlocutorilor Meduza apropiați de Kremlin și guvernul rus, Prigojin și-a dat seama, cel mai probabil, că „a depășit măsura” și că „perspectivele pentru deplasarea coloanelor sale sunt vagi”. În acel moment, mercenarii nu mai erau atât de departe de râul Oka - acolo armata rusă și Garda Națională au decis să construiască prima linie de apărare împotriva wagnerioților. În același timp, în ciuda declarațiilor lui Prigojin că „jumătate de armată” era gata să meargă cu el (și în ciuda faptului că nu a primit nicio respingere din partea forțelor de securitate din regiuni), mercenarii nu au primit sprijin suplimentar.

Echipa de negociatori

Văzând atitudinea schimbată a lui Prigojin, Kremlinul ar fi decis să nu meargă la o „confruntare sângeroasă”, spun interlocutorii Meduza. Potrivit acestora, negocierile finale au fost purtate de un grup mare de oficiali, care a inclus, printre alții, șeful administrației prezidențiale, Anton Vaino, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev și ambasadorul Rusiei în Belarus, Boris Grîzlov.

Solistul acestui grup a fost Aleksander Lukașenko. Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, Prigojin a insistat ca „înalți oficiali” să participe la negocieri; Având în vedere reticența lui Putin de a vorbi cu fondatorul Wagner, negociatorii nu au avut prea multe opțiuni.

„Prigojin avea nevoie de un confident important pentru a ieși din joc [pentru a evita umilirea, n.r.]. Lukașenko a acționat ca atare. Iubește PR-ul și înțelege beneficiile - de aceea a fost de acord”, spune interlocutorul Meduza. În opinia sa, „beneficiul” pentru Lukașenko este evident: în mod public, el a devenit persoana care „a salvat Rusia cât mai mult posibil de la războiul civil și cel puțin de la o mare vărsare de sânge”.

Surse Meduza apropiate Kremlinului și guvernul Federației Ruse sunt de acord că Prigojin a pierdut: „A fost alungat din Rusia. Președintele nu iartă asta.“ Potrivit acestora, părțile vor „discuta” în continuare detaliile acordului privind noua poziție a lui Prigojin, dar „el nu va avea aceeași influență și resurse”.

În același timp, o sursă apropiată Kremlinului nu a exclus că în urma rebeliunii ar putea exista schimbări de personal în conducerea Ministerului Apărării: „Dar nu la cererea lui Prigojin, ci din cauza autoeliminării Ministerului Apărării”.

La începutul rebeliunii, generalul Serghei Surovikin (care a comandat un grup de trupe rusești în Ucraina de la începutul lunii octombrie 2022 până la începutul lunii ianuarie 2023) a transmis un mesaj video în care îi îndemna pe wagnerioți să se oprească și să „rezolve problemele în mod pașnic”. Exact același videoclip și în același loc a fost înregistrat de general locotenentul Vladimir Alekseev: el a numit acțiunile lui Prigojin „o înjunghiere în spate a președintelui” și „o încercare de lovitură de stat”.

Câteva ore mai târziu, la sediul Districtului Militar de Sud din Rostov-pe-Don, Prigojin s-a întâlnit cu Alekseev și adjunctul ministrului rus al apărării Iunus-Bek Evkurov. Omul de afaceri le-a spus că va merge la Moscova și că vrea „să-i ia pe șeful Statului Major [Valeri Gherasimov] și [ministrul Apărării Serghei] Șoigu” (la care Alekseev a răspuns zâmbind: „Ia-l”). De asemenea, Prigojin le-a spus negociatorilor armatei că sunt „clovni în vârstă”.

Șoigu și Gherasimov tac

În același timp, nici Serghei Șoigu și nici Valeri Gerasimov nu au spus încă un cuvânt despre revolta lui Prigojin. De asemenea, nu se știe unde au fost în tot acest timp.

O sursă Meduza apropiată guvernului se îndoiește că deciziile privind conducerea Ministerului rus al Apărării pot fi luate în viitorul apropiat: „Putin aproape niciodată nu se înclină la circumstanțe și nu se îndoaie sub presiune”.

Interlocutorii apropiați de Kremlin recunosc în același timp că rebeliunea a slăbit poziția lui Putin: „Nu putea să fie condescendent față de Prigojin, dar nu a fost văzut nicăieri după discursul televizat. El este «rege», «primul», dar o insignă, atunci când este necesar - intervine și nu-l lași pe Lukașenko să strălucească pentru tine și forțele de securitate să vorbească între ele.” În ziua în care Prigojin și-a trimis armata spre Moscova, Putin lucra la Kremlin, potrivit secretarului său de presă, Peskov. În același timp, avionul lui Putin, dotat cu echipamente pentru comanda armatei, a decolat de la Moscova în după-amiaza zilei de 24 iunie și a dispărut de pe radar în regiunea Tver, a relatat Important Stories , citând datele Flightradar.

Potrivit uneia dintre sursele lui Meduza apropiate administrației prezidențiale, acum îi va fi mai greu lui Putin să „asambleze verticala puterii” – și vor exista doar mai multe încercări de „reconstruire a sistemului” din partea „elitelor ruse”.