Convorbirea telefonică între Vladimir Putin și Donald Trump i-a oferit prilejul președintelui Rusiei de a anunța public propriile condiții pentru a suspenda ostilitățile – oprirea ajutorului străin și a schimbului de informații pentru Ucraina, spune, într-un interviu pentru Contributors.ro, analistul Armand Goșu, care remarcă o schimbare în strategia de comunicare a Kremlinului. Practic, Putin – care a ieșit primul cu un comunicat – a fixat condițiile pentru încetarea focului solicitată de Trump și care i-a fost impusă cu brutalitate lui Zelenski, afirmă Goșu.

Discuția telefonică a celor doi lideri a generat comunicate contradictorii din partea SUA și Rusiei. Declarațiile celor doi lideri sunt destul de diferite. Putin nu a acceptat direct o încetare a focului, ci a impus condiții care echivalează practic cu o capitulare a Ucrainei, cerând oprirea mobilizării și suspendarea sprijinului militar occidental. Kremlinul a ieșit foarte rapid cu comunicatul său și a arătat ca a preluat inițiativa, stabilind condițiile Moscovei și fixând termenii discuției, explică Armand Goșu.

Trump a prezentat convorbirea ca fiind „foarte bună și productivă”, iar comunicatul Casei Albe menționează încetarea atacurilor asupra infrastructurii energetice și posibile negocieri pentru pace. Detaliile furnizate sunt însă foarte vagi, remarcă Goșu.

Armand Goșu. Inquam Photos / Saul Pop

În mod surprinzător, rușii au fost cei care au transmis primii comunicatul, ceea ce nu s-a mai întâmplat, iar asta poate anunța o schimbare în strategia lor de comunicare. Devin mai siguri pe ei și mai agresivi, consideră Armand Goșu.

În opinia sa, „nici pe departe nu miroase a victorie americană”.

În ceea ce privește tactica de negociere a lui Donald Trump, Goșu consideră că acesta reproduce strategiile pe care le-a folosit atunci când a negociat cu talibanii și a pregătit retragerea trupelor americane din Afganistan. În cele din urmă, totul s-a încheiat cu prăbușirea guvernului de la Kabul, cu retragerea haotică a trupelor americane și instaurarea regimului taliban în Afganistan.

„Putin i-a dat lui Trump temă pentru acasă să-i obțină capitularea Ucrainei”

Contributors: Avem două comunicate contradictorii, cel american și cel al Kremlinului, după discuția telefonică între președinții Putin și Trump. Fiecare vorbește despre altceva. Convorbirea telefonică avea ca obiectiv încheierea unui acord de încetare a focului. Președintele ucrainean Zelenski a acceptat o încetare a focului necondiționată, săptămâna trecută. Ce a răspuns Putin?
Armand Goșu: Fără să spună răspicat că nu acceptă, Putin i-a dat temă lui Trump pentru acasă să-i obțină capitularea Ucrainei. Obiectivul Rusiei este același ca la începutul războiului – desființarea unui stat suveran ucrainean. Accentul cade pe suveran.

Pentru că Putin ne-a spus-o în iulie 2021, în acel text programatic – pe care, din păcate, nici decidenții occidentali și nici comentatorii de politică externă nu l-au citit – intitulat „Privind unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”: supraviețuirea statului și națiunii ucrainene poate fi acceptată de Moscova doar în condițiile în care Ucraina se află sub controlul Rusiei. Obsesia lui Putin fiind aceea că americanii au transformat Ucraina într-o anti-Rusia. Deci, discuțiile despre frontiere, despre supraviețuirea unei Ucraine intrată la apă, în jurul Kievului, despre extinderea Rusiei în regiunea Odesa, dacă o să aibă sau nu graniță România cu Rusia în Deltă, toate acestea sunt secundare și subliniază limitele noastre în analiza politicii lui Putin.

În ceea ce privește Ucraina, nu e vorba de teritoriu, e vorba de un principiu pe care Putin l-a expus foarte clar, anume statalitatea ucraineană este inacceptabilă din perspectiva Moscovei dacă Ucraina se află într-o zonă care scapă de sub influența directă și controlul nemijlocit al Rusiei.

– Dar ce i-a cerut concret Putin lui Trump? Bănuiesc că nu chiar capitularea Ucrainei. Cum putem înțelege dinamica negocierilor dintre Putin și Trump și miza lor? Care sunt diferențele între comunicatul SUA și cel al Rusiei?
-Trump a postat pe propria rețea de socializare, în stilul obișnuit. Conversația telefonică a fost „very good and productive”. După care anunță încetarea imediată a bombardării „on all Energy and Infrastructure”. Pare că se referă la infrastructura energetică civilă bombardată masiv de ruși de trei ani. Mai sunt câteva fraze, unde debordează de optimism – vor pregăti împreună o încetare a focului completă și vor pune capăt acestui război… Apoi clasica frază: „This war would have never started if I were President”.

Comunicatul oficial al Casei Albe aduce mai multă lumină asupra convorbirii telefonice. Curios, destul de puțin despre războiul din Ucraina. Dar sunt detalii importante: o încetare a focului pe obiectivele energetice și de infrastructură (o să aflăm peste câteva zile ce înseamnă asta), începerea de negocieri pentru o încetare a focului în Marea Neagră, apoi negocieri pentru suspendarea operațiunilor militare și în final, de pace.

Aceste negocieri vor începe în Orientul Mijlociu, presupun că procesul va continua în Arabia Saudită. Celelalte două paragrafe – sunt patru în total – se referă la neproliferarea armelor atomice, și ca viziunea comună față de Iran care nu trebuie să atingă niciodată potențialul de a distruge Israelul. Discuția cu Putin poate avea consecințe serioase pentru evoluțiile din Orientul Mijlociu, mai ales în privința Teheranului. Ultimele două rânduri sunt dedicate relansării relațiilor din Moscova și Washington, ceea ce presupune – îmi place cum sună în engleză – „enormous economic deals”.

O schimbare în strategia de comunicare a Kremlinului

- Ce înțeleg eu e că Trump și Putin au stabilit oprirea bombardamentelor asupra infrastructurii energetice, începerea unor discuții privind suspendarea războiului pe Marea Neagră, începerea unui proces de negocieri în Arabia Saudită pentru a atinge ținta finală, pacea. Toate acestea sunt în principiu vești bune, lucruri pozitive. Dar asta sunt pozițiile americane. Ce spun documentele rusești despre convorbirea telefonică?
– E vorba de comunicatul Administrației prezidențiale. E un singur document. În mod surprinzător, rușii au fost cei care au difuzat primii comunicatul. Ei nu ieșeau niciodată primii. De asta dată, au făcut-o. Asta poate anunța o schimbare în strategia lor de comunicare. Devin mai siguri pe ei, mai agresivi.

Și sunt tot mai multe elemente de – să spunem – bulling. Săptămâna trecută, la Kremlin, Steve Witkoff a fost lăsat să aștepte vreo opt ore. Putin era la o întâlnire cu oamenii de afaceri când a fost chemat să vorbească cu Trump. Părea că președintele american îl așteaptă la telefon. Rușii sunt mai siguri pe ei, ceva mai agresivi. Mă aștept să tensioneze relația cu Trump, pentru a studia limitele disponibilității la noi concesii ale acestuia.

– Ceea ce ar putea să-i coste, Trump îi poate prinde cu garda jos. Dar ce conține acest comunicat al Kremlinului?
– După ce-l laudă pe Trump și spune că Rusia este gata să colaboreze cu el pentru a pune capăt războiului, Putin s-a declarat gata să colaboreze cu „partenerii” americani.

În ceea ce privește inițiativa SUA de încetare a focului pentru 30 de zile, Rusia nu se opune, dar cere niște garanții suplimentare: oprirea mobilizării în Ucraina, suspendarea înarmării armatei ucrainene și monitorizarea încetării focului de-a lungul liniei de contact, Putin invocând că Ucraina a încălcat în mod repetat în trecut acordurile de încetare a focului.

Pentru soluționarea conflictului – subliniază comunicatul Kremlinului – ar trebui să înceteze complet asistența militară străină, cât și furnizarea de informații către Kiev. Practic, Putin – care a ieșit primul cu un comunicat – a fixat condițiile pentru încetarea focului solicitată de Trump și care i-a fost impusă cu brutalitate lui Zelenski.

Potrivit comunicatului Kremlinului, Trump a propus suspendarea atacării infrastructurii energetice. Lucru acceptat imediat de Putin. Deci, potrivit părții ruse, e vorba de infrastructura energetică, nu de obiective energetice și infrastructură, cum apare în documentele părții americane. Cred că este o problemă de traducere și de procesare a informației la americani. Donald Trump a mai propus oprirea războiului în Marea Neagră, la care Putin a fost de acord să înceapă negocieri pentru un astfel de acord. Grupuri de experți ruși și americani se vor întâlni pentru a negocia o soluție la problema ucraineană.

La finalul comunicatului sunt amintite Orientul Mijlociu și regiunea Mării Roșii. Nu e menționat Iranul, explicit, însă se vorbește de colaborare în neproliferarea nucleară.

– Cum de a apărut ideea cu meciul de hochei între Rusia și SUA?
– În comunicatul Kremlinului chiar la final este amintit. Repet, este un text neobișnuit de lung, detaliat, publicat imediat după convorbire, tocmai pentru a fixa public condițiile Moscovei. Așa, ca să nu fie niciun dubiu că Putin a preluat inițiativa, iar acum mingea e în curtea lui Trump.

„Zelenski pare că și-a învățat lecția din Biroul Oval” / Ce nu spune Ucraina după discuția Zelenski-Trump

– A doua zi, președintele american a vorbit la telefon cu Zelenski, care a fost de acord cu încetarea focului pe infrastructură energetică.
– Cum ar fi putut să nu fie de acord? Kievul a învățat să gâdile orgoliul lui Trump, începe și termină comunicatul cu mulțumiri pentru Trump și poporul american. Și-l asigură pe președintele american că Ucraina dorește pacea, care nu poate fi obțină decât sub conducerea președintelui Trump. La lingușeli între comunicatele rus și ucrainean, scorul este egal. Zelenski pare că și-a învățat lecția din Biroul Oval.

Ce nu spune comunicatul ucrainean, publicat după discuția telefonică dintre Trump și Zelenski, este că propunerile lui Trump, cea cu infrastructura energetică și cu Marea Neagră, sunt de fapt propunerile anterioare ale lui Zelenski, pe care Trump le-a respins ca fiind pași prea mici și a cerut încetarea focului pentru 30 de zile pe toată lungimea liniei frontului.

Aceste propuneri fuseseră pregătite încă din toamnă, la ele au lucrat diplomațiile britanică și franceză, au fost avansate public de Zelenski, numai că Trump le-a respins fără drept de apel.

Dacă citiți cu atenție textul ucrainean, veți regăsi pozițiile mai vechi ale Kievului, semn că Zelenski n-a renunțat la ele. Insistența cu care repetă „pace durabilă”, returnarea tuturor prizonierilor și a copiilor ucraineni luați de forțele rusești, consolidarea apărării aeriene pentru a proteja viețile oamenilor. Undeva pe la finalul comunicatului, Zelenski amintește că Ucraina a acceptat propunerea de încetare necondiționată a focului. Deci, e un fel de a-i bate obrazul lui Trump. Și mai menționează încă odată, discret, importanța conceptului lui Trump „pace prin forță”. E o diferență uriașă între întâlnirea tensionată din Biroul Oval, din 28 februarie, și comunicatul de astăzi.

„Optimismul pe care-l tot afișează Trump privind mersul discuțiilor cu Putin nu mi se pare că anunță ceva bun”

– E o victorie a diplomației americane? Trump se dovedește un negociator eficient între Putin și Zelenski?
– Greu de spus că e o victorie americană. Sunt câteva vești bune, în comunicate, dar ele n-au legătură cu discuția. De pildă, eliberarea a 175 de prizonieri de război de fiecare parte. Dar asta s-a negociat săptămâni la rând, pe linia serviciilor de informații ale celor două armate și cu medierea Arabiei Saudite. Astfel de schimburi s-au tot realizat în trecut, Trump n-are nici o contribuție. Oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice este o veste bună atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia, care nu reușește să oprească dronele ucrainene din drumul lor către rafinăriile rusești. Deci, această prevedere îl avantajează pe Putin, mai degrabă.

Nu știu dacă este o veste bună, însă se confirmă că urmează o mare negociere ruso-americană în Arabia Saudită, cu înființarea unor grupuri de experți, ceea ce înseamnă că Trump și Putin se pregătesc să discute dosare globale. Or, Trump nu are nici înțelegerea, nici pregătirea, nici echipa ca să poarte cu succes astfel de negocieri. Nici optimismul pe care-l tot afișează Trump privind mersul discuțiilor cu Putin nu mi se pare că anunță ceva bun.

La vești proaste aș pune lipsa de reacție a lui Trump la faptul că Putin a dat cu flit propunerii americane de încetare a ostilităților pentru 30 de zile. Propunerea a fost acceptată sub presiune de ucraineni la 11 martie, după ce SUA au suspendat ajutorul militar și schimbul de informații. Tot atunci, Rubio a anunțat că mingea e în terenul lui Putin. Bâlbâielile diplomației americane, faptul că n-are nici un plan, toate acestea sunt tot mai evidente. Sunt curios ce o să le ceară Marco Rubio ucrainenilor în 23 martie, la următoarea întâlnire din Arabia Saudită.

Convorbirea telefonică Putin-Trump i-a oferit prilejul liderului de la Kremlin să anunțe public propriile condiții pentru a suspenda ostilitățile, oprirea ajutorului străin, a schimbului de informații. Le-am amintit mai sus. Și -foarte important – Putin revine și cere eliminarea cauzelor inițiale ale crizei care au afectat interesele de securitate ale Rusiei. Cu alte cuvinte, arhitectura de securitate a Europei trebuie revizuită, la cererea lui Putin și în favoarea Rusiei.

Deci, nici pe departe nu miroase a victorie americană.

„Toată povestea cu Trump negociator de succes este departe de realitate”

– Totuși, toată lumea spune că Donald Trump e un mare negociator , a scris The Art of the Deal. Poate că acum există niște oameni politici care nu vor să vadă nimic pozitiv în strategia lui de negociere?
– Nu cred că e vorba de nici un atac politic aici. Nu mai există opoziția în America, nici politică, nici civică. Propun să discutăm faptele, să ieșim din logica rețelelor sociale. Iar aici lucrurile mi se par destul de clare. În negocierile cu Putin, președintele Trump reproduce strategiile pe care le-a folosit atunci când a negociat cu talibanii și a pregătit retragerea trupelor americane din Afganistan. Vă reamintesc că Trump a negociat direct cu talibanii, în spatele guvernului de la Kabul de ale cărui interese n-a ținut seama. În cele din urmă, totul s-a încheiat cu prăbușirea guvernului de la Kabul, retragerea haotică a trupelor americane și instaurarea regimului taliban în Afganistan.

Am mai spus, o repet din nou. Nu sunt specialist în politică americană. M-a interesat tema negocierilor dintre americani și talibani de la Doha pentru că am avut mai mulți studenți din Afganistan, unora le-am coordonat disertațiile de master și am păstrat legătură și după ce aceștia s-au întors la Kabul. Pentru câțiva dintre ei am tremurat, pentru că au fost foarte, foarte greu evacuați. Cei mai mulți au reușit prin forțe proprii, guvernele occidentale le-au întors spatele. Rețineți că toți au lucrat pentru diverse instituții americane, ONU, NATO, iar viața lor era amenințată de talibani. Asta e motivul pentru care m-am apucat să citesc mai mult, pentru că am încercat să înțeleg ce s-a întâmplat acolo.

– Această comparație între Ucraina și Afganistan nu e forțată?
- Nu compar Ucraina cu Afganistanul. Nici o secundă n-am făcut-o, eu încerc să analizez felul în care Trump poartă negocieri. Singura experiență notabilă în ceea ce îl privește pe Trump este negocierea cu talibanii. În urma acestor negocieri s-a încheiat acordul de la Doha care prevedea retragerea trupelor americane în termen de 14 luni.

Trump preia tacticile negocierilor dure din business și le transferă în relațiile internaționale. Strategia lui de negociere este utilizarea forței și a presiunii, tactici pe care le-a folosit pe când era dezvoltator imobiliar în New York. E obsedat de publicitate, e labil psihic, caută mereu recunoaștere, ceea ce-l face predispus la lingușire. Victimele agresivității sale au fost guvernele de la Kabul și Seul, iar acum este Zelenski.

Toată povestea cu Trump negociator de succes este departe de realitate. Cei care au cercetat activitatea lui din business au ajuns la concluzia că tocmai lipsa lui de pregătire, incompetența, dependența de amenințări și insulte conduc adesea negocierile într-un punct mort. Mai grave sunt consecințele pe termen lung, pentru că erodează încrederea, care necesită decenii pentru a fi construită. Tacticile lui Trump de negociere distrug alianțele vechi fără a crea altele noi. Stilul lui agresiv subminează încrederea între aliați, împiedică realizarea unui compromis în negocierile critice și duce la escaladări inutile.

Un exemplu de manual de eșec al strategiilor de negociere

– Negocierile cu Coreea de Nord sunt un alt exemplu. Din vina lui Trump au eșuat? La fel Afganistanul, poate nu Trump e de vină. Idea este că poate că mulți analiști, comentatori fac un joc anti-Trump, au prejudecăți care-i împiedică să facă o analiză corectă.
– Negocierile cu Coreea de Nord sunt un exemplu de manual de eșec al strategiilor de negociere. Cei doi șefi de stat s-au întâlnit de trei ori, dar Trump n-a reușit să-l convingă pe liderul nord-coreean să renunțe la programul nuclear. Ideea era să ofere Coreei de Nord beneficii economice semnificative în schimbul denuclearizării. Rezultatul? Un eșec total. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Trump să numească negocierile ca cel mai mare triumf al politicii sale externe și să sugereze că merită premiul Nobel pentru Pace. Care e o veche obsesie a lui. Negocierile de astăzi cu Putin seamănă cu concesiile și asigurările pe care Trump le oferise Coreei de Nord.

Pentru a înțelege tacticile lui Trump cred că sunt mai relevante negocierile cu talibanii. Au spus-o mulți analiști importanți, eu doar o repet. În problema ucraineană, Trump reproduce strategia de a încheia războiul din Afganistan. În momentul în care Trump a câștigat primul mandat, războiul din Afganistan era în impas. Guvernul de la Kabul era incapabil să controleze întreaga țară, dar nici talibanii nu puteau câștiga puterea. Un an mai târziu, frustrat de lipsa progreselor, fără o înțelegere corectă a situației din regiune, Trump a declarat că trebuie să plece cu orice preț din Afganistan. Și atunci, americanii s-au angajat în negocieri directe din talibanii, fluturând împotriva guvernului legitim de la Kabul acuzații asemănătoare celor folosite astăzi împotriva lui Zelenski. Aliații NATO, ca și oficialii de la Kabul, au fost informați la final despre rezultatul negocierilor, fapt care i-a șocat. Guvernul legitim al Afganistanului nu mai înțelegea nimic, americanii negociau cu principalii lor dușmani, talibanii, peste capul lor.

Rezultatul negocierilor i-a uluit pe britanici, aflați în număr mare în Afganistan. Pe Trump l-a interesat doar retragerea în siguranță a trupelor americane. Acordul a fost un act de capitulare căruia i s-a atașat un calendar. Guvernul afgan pro-american care a protestat a fost ținta unor amenințări și insulte. Trump a căutat să discrediteze pe oricine a avut cea mai mică obiecție. Presat de americani, președintele Afganistanului a trebuit să elibereze necondiționat peste 5.000 de prizonieri talibani. Armatei naționale afgane i s-a ordonat să rămână în defensivă, să nu se angajeze în luptă cu forțele talibane. Asta a dus la prăbușirea moralului trupelor guvernamentale, la colapsul regimului pro-american și la evacuarea precipitată a ultimelor unități americane din Afganistan.

Astăzi, Trump urmează scenariul afgan în negocierile cu Putin, ocolind autoritățile ucrainene și aliații din NATO. Atunci a considerat că principalul obstacol în calea negocierii acordului era guvernul afgan de la Kabul. Astăzi, Trump îl umilește public pe Zelenski și face presiuni asupra sa pentru a obține o încetare a focului necondiționată pentru 30 de zile. Pe care Putin a respins-o, fără să clipească.

În ciuda eșecurilor repetate, Trump continuă să reproducă aceleași strategii, în care aliații săi externi – pe care nu încetează să-i umilească – și adversarii politici interni sunt principalele obstacole în calea „succesului” său.