Rusia dispune de stocuri limitate de muniție ghidată aer-sol, ceea ce îi restricționează capacitatea de a efectua atacuri aeriene. Totuși, rachetele sale aer-aer mult mai puternice au fost până acum eficiente cel puțin pentru a contracara aviația de luptă ucraineană.

Ambele părți au lipsuri în ceea ce privește puterea aeriană, și totuși rata de consum a munițiilor lansate din aer a fost considerată ieșită din comun de către observatorii războiului.

Forțele aeriene ale Rusiei au avut mai mult succes să lovească ținte din aer decât la sol.

Rusi nu dispune de suficiente muniții ghidate aer-sol, fapt care a limitat precizia atacurilor aeriene. Acest neajuns a fost compensat de rachetele sale aer-aer - în măsura în care depășesc ca rază de acțiune rachetele ucrainene - ajutându-i pe ruși să țină în frâu avioanele de luptă ucrainene.

Ambele forțe combatante își epuizează stocurile de rachete, potrivit evaluării analiștilor de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS, un centru de reflecție din Marea Britanie). Mai mulți experți s-au exprimat în acest sens cu ocazia lansării ediției pe 2023 a raportului Military Balance privind arsenalul de arme al țarilor realizat de acest Institut.

Lacune în arsenalul de muniție

„Cred că unul dintre lucrurile care ne-au frapat pe toți cei din comisie a fost rata ridicată de utilizare a armamentului ghidat cu lansare din aer", a declarat Douglas Barrie, cercetător principal al IISS pentru industria aerospațială militară. „Vedem lacune de capacitate și o lipsă de profunzime a stocurilor atât de partea Moscovei, cât și de cea a Kievului”.

Nu doar aviația și apărarea antiaeriană ucraineană au fost responsabile pentru eficiența diminuată a loviturilor aeriene ale Rusiei. Un alt factor a fost și penuria de bombe inteligente.

„Acest lucru este în special important în privința Kh-101, o rachetă de croazieră cu rază de acțiune foarte lungă lansată din aer pe care au folosit-o în mod repetat, dar serviciului aerian îi lipsesc și unele tipuri de arme tactice aer-sol”, a explicat Barrie.

Totuși, expertul consideră că cel mai semnificativ deficit din arsenalul de rachete al Rusiei privește Kh-38, o rachetă modulară aer-sol cu rază scurtă de acțiune, care are eficiență împotriva țintelor blindate și neblindate.

Kh-38 dispune de un sistem de ghidare inerțial care poate fi configurat pentru ghidare radar și laser, dar și prin imagistică termică și navigație prin satelit. Acesta are o rază de acțiune de până la 40 de kilometri, potrivit producătorului Rosoboronexport.

Forțele aeriene ale Rusiei nu au achiziționat niciodată rachete de concepție sovietică (din anii `80) Kh-38 „într-o cantitate cât de cât utilă din punct de vedere operațional”, a explicat Barrie. Penuria armelor aer-sol a obligat Rusia să recurgă la mijloace disperate, cum ar fi lansarea de rachete antiaeriene S-300 asupra unor ținte terestre.

Rusia dispune de rachete cu rază lungă de acțiune spre deosebire de Ucraina

„Forțele Aeriene Ruse au avut de fapt mai mult succes în privința capacității de care dispune în domeniul rachetelor aer-aer cu rază medie și lungă de acțiune”, a subliniat Barrie, dând exemplul avioanelor de luptă Su-35S înarmate cu rachete R-77-1, care au o rază maximă de acțiune de 110 km.

Avioanele de luptă rusești - inclusiv Su-35M și Su-30M - au folosit și rachetele R-37M cu o rază de acțiune de 320 de kilometri, potrivit grupului de reflecție britanic Royal United Service Institute.

De partea cealaltă, vechile avioane de vânătoare MiG-29 și Su-27 de concepție sovietică ale Ucrainei sunt înarmate doar cu rachete R-27 care au o rază de acțiune de numai 80 de kilometri.

R-27 are ghidare radar semi-activă, ceea ce înseamnă că avionul trebuie să își folosească propriul radar pentru a permite rachetei lansate să-și atingă ținta. Această acțiune împiedică aeronava să facă manevre în timp ce R-27 este în zbor, făcând-o vulnerabilă la atacuri. Dimpotrivă, avioanele rusești au capacitatea să detecteze undele radar continue și să ia măsuri de evitare.

Un război aerian defensiv

Problema Ucrainei este agravată de faptul că rachetele rusești cu rază lungă de acțiune sunt arme active de țintire, având la bord un radar de tip „trage și uită” care le permite să detecteze și să se îndrepte în mod autonom către aeronavele ucrainene.

Deși tirurile de rachete rusești aer-aer cu rază lungă de acțiune „au o probabilitate scăzută de ucidere, ele îi forțează pe piloții ucraineni să treacă în defensivă sau să riște să fie loviți în timp ce se află mult în afara razei lor efective de acțiune, iar câteva astfel de tiruri cu rază lungă de acțiune și-au găsit ținta", a notat RUSI într-un raport publicat anul trecut.

Rachetele rusești aer-aer au fost „eficiente în limitarea capacității ucrainenilor de a-și folosi propria forță aeriană", a spus Barrie.

Cu toate acestea, spune multe despre capacitățile militare rusești faptul că, chiar și luptând contra unui inamic cu mult inferior numeric - și înarmat cu avioane vechi din epoca Războiului Rece - tot ce poate face forța aeriană rusă este să împiedice avioanele ucrainene să bombardeze trupele rusești.

Cu toate acestea, Ucraina va continua să fie dezavantajată din punct de vedere aerian, până când occidentale nu decid să furnizeze avioane de luptă avansate și rachete aer-aer, precum AIM-120D, o rachetă cu radar activ, fabricată în SUA, cu o rază de acțiune estimată la circa 160 de kilometri.

Deocamdată, norocul Ucrainei este că Rusia nu dispune de cantități mari de astfel de rachete aer-aer cu rază lungă de acțiune. „Limitările generale în ceea ce privește stocurile continuă să se manifeste în modalitățile în care Rusia este nevoită să își folosească puterea aeriană în cursul războiului", a precizat Barrie.