Ion și Oana Puican au explicat pentru „Weekend Adevărul“ cum terapia de cuplu poate funcționa precum medicina preventivă dacă este făcută la începutul relației, având în vedere că cei doi parteneri nu se cunosc, dar vor să construiască ceva împreună.

Ion Andrei Puican și Oana Puican, singurul cuplu de psihoterapeuți care vorbesc despre relații, au lansat recent podcastul „Să vorbim de vorbă“, o inițiativă de normalizare a mersului la psiholog. Experiența profesională din domeniu este completată de cea personală din viața de cuplu și de tineri părinți, prin care au înțeles ce înseamnă să aplici în viața de zi cu zi principii și metode care te ajută să gestionezi momentele dificile și să creezi o relație armonioasă.

„Weekend Adevărul“: Multe cupluri ar considera că nu au nevoie de terapie de cuplu la începutul relației, însă de ce este totuși benefică?

Oana Puican: Terapia de cuplu la începutul relației este asemănătoare cu medicina preventivă. Deși este folosită destul de mult în alte țări, noi, românii, mai degrabă tratăm decât prevenim. Dacă un cuplu ajunge să se ia la bătaie, să nu se mai suporte, să se urască, este mai greu să repare lucrurile. Se poate, dar este mult mai greu. Noi încurajăm cuplurile să vină din timp la terapie, mai ales când observă că poate sunt niște neînțelegeri, dar chiar și mai devreme. Trebuie să își dea seama că sunt doi oameni străini care vor să construiască ceva împreună și nu este ușor, mai ales dacă mai sunt și copii implicați și se complică lucrurile. Atunci este bine ca oamenii să își dea seama că sunt foarte multe lucruri pe care le putem învăța despre cum să trăim în cuplu, lucruri despre care nu ne-a învățat nimeni.

Ion Puican: Eu aș da o lege civilă prin care, așa cum ești obligat să îți faci analizele înaintea cununiei civile, să fii obligat să mergi la terapeut în 10 ședințe de cuplu înainte să te căsătorești. Rata divorțurilor, a abuzurilor în familii și a violenței domestice ar scădea drastic. Ar trebui să fii obligat să faci terapie de cuplu din orice mediu ai proveni. Desigur, ar trebui gândit un sistem, dar asta ar fi, din perspectiva mea, cel mai mare bine care s-ar putea face familiei în România. Trebuie să înțelegi ce înseamnă drumul pe care pornești, povestea pe care o construiești zi de zi. Nu este ca în basme, „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Foarte frumos, dar nimeni nu-ți spune de celelalte 30 de volume în care Cenușăreasa și prințul au trăit, aici este ceea ce contează, nu nunta de trei zile și trei nopți.

Lipsa efortului și relațiile disfuncționale

În era tehnologiei, multe persoane nu mai au răbdarea și implicarea necesare pentru a munci la relație, mai ales că sunt atâtea „opțiuni“ doar la un click distanță.

Oana Puican: Aici este problema. Avem impresia că, dacă la noi nu merge, în curtea vecinului este mai bine. Relațiile încep să nu mai funcționeze tocmai pentru oamenii nu mai depun efort, mai degrabă dau swipe și o iau de la capăt. Nici cum trăiau generațiile anterioare care stăteau în relații nepotrivite, cu bătăi și alte cele, timp de zeci de ani, nu era bine. Însă nici să dăm swipe la primul moment dificil nu este ok.

Și cum am putea ajunge la un echilibru?

Ion Puican: Ar trebui introdusă dezvoltarea personală în școli. Se face psihologie în clasa a X-a și este foarte bine: înțelegi ce înseamnă percepția, care sunt tipurile de personalitate și așa mai departe. Dar nu mă ajută cu nimic să știu ce înseamnă să fiu coleric dacă nu lucrez la asta. Cred că ar fi un avantaj enorm să se întâmple acest lucru. A început deja să se facă o educație emoțională în grădinițe, în școli. Copiilor li se deschide lumea aceasta a emoțiilor, a dialogului cu tine însuți, a faptului că este ok să fii furios, trist. Mi se pare un lucru extraordinar faptul că sunt pline bibliotecile și librăriile de cărți self-help, că se fac diverse podcasturi pe aceste teme, inclusiv al nostru.

Povestiți-ne despre cel mai recent proiect al vostru, podcastul „Să vorbim de vorbă“. Cum a început? Cine a avut inițiativa?

Ion Puican: Ideea podcastului este una veche, doar că până în urmă cu un an nu era timpul lui. Avantajul nostru este că avem în familie un om care știe cum se face chestia asta pe mai multe planuri, eu fiind și regizor. O prietenă care ne-a văzut podcastul credea că avem o echipă foarte mare în spate și abia aștepta să o cunoască. A descoperit că suntem doi oameni pe partea tehnică – eu și Iulian – și doi la partea de creație – eu și Oana (râde). Poate din cauza aceasta podcastul nu apare atât de des momentan, dar ne-am propus ca din toamnă să fie. Momentan noi centrăm, noi tragem cu șutul.

Iar modul în care l-ați conturat cum l-ați ales?

Ion Puican: Observând ce se face în străinătate, dar și la noi, ne-am gândit să venim cu o perspectivă mult mai umană. Am observat că în zona de self development (trad. – dezvoltare personală), oamenii au tendința să devină foarte academici și extrem de tehnici. Foarte bine, avem de unde să învățăm, doar că omului normal, cu orice fel de pregătire, chiar și academicianului, trebuie să-i vorbești într-un anumit mod când discuți despre emoție, de stare, de a trăi. Noi suntem niște copii și avem emoții de copil, deci trebuie să vorbim normal despre astea.

Oana Puican: Ne-am gândit să fim noi, dar, desigur, incluzând și perspectiva de profesioniști. În primul rând, noi suntem un copil și atunci să ne comportăm ca atare, bineînțeles, și cu informațiile pe care le știm noi din meseria noastră, din experiența noastră de viață. Încercăm să fim cât mai naturali cu putință, fără să ne cosmetizăm prea mult. Sperăm să ne și iasă ceea ce ne-am dorit (zâmbește).

Femeile, mai deschise spre terapia de cuplu

Într-adevăr, podcastul îți oferă un sentiment de familiaritate.

Ion Puican: Ne dorim să familiarizăm oamenii cu tot conceptul de terapie, mai ales de terapie de cuplu. Femeile sunt majoritar mult mai deschise spre terapia de cuplu în momentul în care apar probleme, iar bărbații mai puțin. Astfel, noi ne-am gândit să venim cu povestea noastră și cu perspectiva aceasta mai umană. În primul rând, sperăm să se deschidă lumea și apoi să înțeleagă că terapia de cuplu nu este o terapie de problemă per se, adică oamenii nu trebuie să vină la terapie în pragul divorțului. Terapia de cuplu poate de multe ori să se facă inclusiv la începutul unei relații foarte ok și reprezintă o ocazie de a ne cunoaște, de a învăța un limbaj comun și de a învăța să construim ceva durabil, trainic. Sună foarte mecanic, însă o relație se construiește zi de zi, iar terapia de cuplu te învață cum să navighezi zilele astea, inclusiv pe cele când hormonii sunt dați peste cap sau cineva se trezește cu fața la cearșaf.

Putem funcționa drept cuplu și în astfel de zile dacă învățăm să ne cunoaștem, să ne vorbim, să ne ascultăm, să ne dăm spațiu. Uneori poate celălalt nu are nevoie să îi rezolvi problema, ci doar să fie ascultat sau să i se ofere spațiu. Oamenii când aud chestia asta în terapia de cuplu se uită foarte ciudat: Cum adică? Să-i spun că nu vreau să-mi rezolve problema? Da, să spui că ai nevoie doar să vorbești. Mai ales femeile se confruntă cu această problemă din partea bărbaților, ele vor doar să fie ascultate, dar bărbații vin cu soluții. Ceea ce facem noi în cabinet, iar podcastul vine ca o completare, este să arătăm lumii că ai nevoie să te cunoști pe tine, să ai un dialog cu tine. Vrem să aducem la podcast oameni care să își spună povestea lor, nu neapărat povești ultraextravagante, ci pur și simplu oameni care să le vorbească oamenilor. Astfel poți empatiza și îți dai seama că, dacă persoana respectivă a putut să facă niște lucruri, poate și tu poți să-ți rezolvi anumite lucruri. Este cel mai vindecător așa.

Mai ales că, de multe ori, oamenii se cred singuri cu problemele lor.

Ion Puican: Într-adevăr. Noi credem foarte mult în terapia de grup pentru că grupul are o magie a lui care, din perspectiva noastră, depășește orice altceva. Într-un astfel de context, vezi nu doar faptul că nu ești singur, dar și că este normal să pățești, să trăiești sau să experimentezi ceva, pentru că cel puțin o altă persoană a avut o experiență similară. Deci îți dai seama că nu ești tu nebun, că se poate supraviețui după o astfel de situație și poate chiar îți vin idei despre cum să o rezolvi.

„Cuplul poate fi cel mai bun mediu de vindecare dacă nu este un câmp de luptă“

Cum a decurs relația voastră de cuplu având în vedere formarea voastră profesională și informațiile pe care le aveți?

Oana Puican: Am avut și noi perioada noastră de construcție, chiar și o pauză de două săptămâni în care am fost despărțiți, deși inițial o plănuiserăm de trei luni, dar nu am rezistat (zâmbește). Dar a fost bună și o recomandăm uneori când este cazul. Am avut și noi dificultăți pentru că veneam cu lucruri din trecut și a trebuit să le discutăm, să le gestionăm. Nu a fost ușor, chiar dacă știam și noi deja niște lucruri, însă am învățat pe parcurs. Lucrurile pe care le știi la nivel teoretic trebuie să le și aplici în viața de cuplu, cea reală, și este un proces care durează poate la unii mult, iar la alții mai puțin, depinde de fiecare cuplu în parte. În cazul nostru, a fost un proces eficient.

Deci ați avut și voi momente de cotitură.

Oana Puican: Da, ca orice cuplu. Un alt moment a fost apariția copilului, care a avut provocările lui. A fost frumos primul an, dar și provocator, atât pentru mine, cât apoi și pentru cuplu, căci au apărut niște presiuni. Nici în momentul de față nu suntem tot timpul roz: și noi ne certăm, ne supărăm, stăm îmbufnați, ca orice cuplu. Însă am învățat cum să comunicăm, cum să scurtăm perioada disfuncțională în care suntem supărați.

Ion Puican: Am învățat să nu mai fie cu cruzime sau toxică.

Oana Puican: Într-adevăr. Suntem atenți la nevoile celuilalt, ne cerem iertare. Aceasta este singura diferență, în rest suntem și noi oameni. Am învățat să aplicăm foarte multe elemtente în cuplu, cele pe care de obicei oamenii nu le știu și din care vin practic foarte multe conflicte mari. Oamenii nu știu că sunt foarte multe lucruri care se învață și, dacă se aplică în relația de cuplu, relația curge mai lin. Oamenii nu știu să se uite și din perspectiva trecutului nostru, a copilăriei, pentru că nu am fost învățați să facem asta. Mergem spre direcția lui Freud, dar el avea dreptate cu niște lucruri. Multe comportamente pe care le avem vin din copilăriile noastre, din traumele pe care le-am trăit atunci. Generațiile noastre au fost crescute de niște părinți care au făcut multe greșeli pentru că așa erau vremurile atunci, atât au știut și ei, nici pe ei nu îi învățase nimeni. În momentul în care discutăm cum a fost copilăria ta, cum a fost a mea, ce ai suferit tu, ne înțelegem mult mai bine, îmi dau seama de unde vine o anumită reacție, că poate nu este legată de mine, ci de o supărare pe care o porți cu tine din copilărie. Practic, facem terapie unul cu celălalt, ne ascultăm, ne înțelegem și astfel se produce o conectare emoțională mult mai puternică.

Poverile generaționale

Însă, oricât am înțelege de unde vin anumite comportamente, unele nu pot fi tolerate.

Oana Puican: Bineînțeles. Primul pas, și poate cel mai important, este că-mi dau seama că de fapt port în mine niște poveri care vin de acolo. Însă poți lucra la ele, te poți elibera de ele, le poți gestiona, vindeca și astfel și cuplul funcționează mai bine. Cuplul poate fi cel mai bun mediu de vindecare dacă este folosit așa și nu drept un câmp de luptă.

Dar voi cum ați reușit să gestionați viața privată și personală ținând cont că lucrați împreună?

Oana Puican: Din perspectiva mea, ne-a ajutat să lucrăm împreună.

Ion Puican: Nouă ne place, mai ales că uneori mai prindem câteva momente libere și le petrecem împreună. Însă când avem o zi plină, abia dacă ne vedem la bucătărie când ne luăm un pahar cu apă, ceea ce tot este bine. Atunci când reușim să luăm prânzul împreună este chiar o bucurie. Însă sunt și ore în care nu ne vedem, mai ales dacă nu ne sincronizăm pauzele.

Oana Puican: Încercăm totuși, în măsura în care putem, să ne facem programul și în funcție de celălalt.

Ion Puican: Da. O relație o construiești zi de zi, așa rămâi conectat cu celălalt. Nu trebuie să facem cine știe ce: putem să stăm la o vorbă, să bem o cafea, să facem o plimbare sau cumpărături la piață. Nu trebuie să fie totul spectaculos, ci pur și simplu trebuie să fie timp petrecut împreună în care putem să vorbim despre nimicuri sau despre lucruri importante, care la rândul lor necesită timp. Oamenii sunt de obicei grăbiți când vine vorba de lucruri importante: Gata, avem de vorbit, stai jos. Dar ele necesită timp. Același lucru încercăm să îl facem și cu fiica noastră. Încercăm să petrecem cât mai mult timp în trei, dar și fiecare dintre noi are timpul lui cu ea. Este foarte fascinată de mersul cu tramvaiul și vorbește o săptămână despre aventura noastră spre parc cu tramvaiul. Facem ceva banal, dar pentru ea este miraculos. Orice copil, cel puțin până la anumite vârste, are nevoie de mami și de tati deodată. Dacă îi observi pe cei mici, sunt cei mai fericiți când petrec timp cu părinții lor.

Oana Puican: Oamenii au impresia că în cuplu trebuie să facă mereu ceva spectaculos. Sigur că sunt și lucruri spectaculoase care se întâmplă, dar majoritatea lucrurilor care se întâmplă într-un cuplu sunt de fapt banale.

Ion Puican: Noi ne-am făcut obiceiul încă de când era fiica noastră mică, ca măcar o dată la o lună jumătate-două să plecăm doar noi doi câteva zile, pentru că un copil sănătos crește într-o familie sănătoasă. Familia sănătoasă este datorată cuplului sănătos, deci el trebuie hrănit. De obicei, cele mai faine momente sunt cele în care plecăm în apropierea Bucureștiului – Ploiești, Târgoviște. Contează foarte mult și drumul până acolo, statul de vorbă în mașină și ascultatul muzicii până ajungem, plimbatul printr-un alt oraș.

Importanța timpului petrecut împreună

Înțeleg că vă alocați timp doar pentru voi doi pentru a rămâne conectați drept cuplu.

Ion Puican: Da. Este musai pentru ca un cuplu să reziste sănătos, să nu devenim doi colegi sau doi oameni care doar cresc împreună un copil, că nu despre asta e vorba. Și să nu te trezești la un moment dat că el se uită la alta și ea se uită la altul și nu știm de ce. E vorba de a fi cu celălalt și de a construi alături de el, ceea ce se poate face doar acordând timp. Și orice lucru pe care îl faci, dacă vrei să-l faci cum trebuie, trebuie să-i dai răbdare, timp, consecvență și prezența ta totală. Cuplul este o entitate separată care are nevoie de timpul fiecărui membru.

Oana Puican: Poate nu avem timp să petrecem mai multe zile împreună, dar și alea zece minute cât bem o cafea ne uităm unul la celălalt sau discutăm nimicuri, sunt foarte importante. Deci nu este complicat.

Ce urmează pentru voi în ceea ce privește terapia de cuplu, mai ales că aveți deja atât experiență profesională, cât și personală?

Ion Puican: Din toamnă, octombrie-noiembrie, vom începe și o serie de ateliere împreună, făcute pe cuplu și pentru cupluri și nu numai. O să începem o serie de ateliere care să popularizeze ideea că poți fi bine în cuplu, doar că ai nevoie de niște instrumente. Vom face ateliere de o zi, apoi și de două zile. Cei care vor să afle mai multe despre ce înseamnă o relație de cuplu sănătoasă pot găsi diverse articole și pe site-ul nostru psihologpuican.ro. Probabil că următorul pas va fi ca la anul să pregătim inclusiv retreat-uri pentru cupluri, pentru oamenii single care încearcă să înțeleagă ce înseamnă relațiile, de dezvoltare personală sau terapie prin artă.