Psihiatrul Gabriel Diaconu spune cum s-ar termina onest scandalul azilelor groazei. Specialistul crede că singura variantă este delimitarea Guvernului de cuplul Firea-Pandele, pentru ca rădăcina răului, care se află în cercuri de influență, să poată fi tăiată.

Ministrul Familiei Gabriela Firea FOTO Adevărul

Într-o postare pe pagina sa de socializare, medicul spune că este nevoie de o adevărată revoluție în ceea ce privește sistemul de protecție al persoanelor vulnerabile, iar Guvernul și PSD ar trebuie să se delimiteze cât mai repede de cuplul Firea-Pandele.

"Există o singură cale justă prin care toată mizeria asta de scandal s-ar putea termina cât de cât integru, după o săptămână în care le-am aflat măsura pantofului politic actorilor implicați. Și acea cale este delimitarea Guvernului, și a Coaliției de Guvernare, de cuplul Firea-Pandele.E nevoie de o veritabilă revoluție în ce privește sistemul de protecție al persoanelor vulnerabile. Care sistem este printre cele mai căpușate, siluite financiar și luate în directă proprietate, ca sferă de influență, de oameni ale căror tentacule se întind atât în timp, cât și în spațiu. Așa cum avem samsari ai îndoielii, în România avem și păstori ai sărăciei. Dar și regine ale vagabonzilor.

PSD s-a grăbit s-o apere pe Gabriela Firea . Poate n-ar fi trebuit să se grăbească, sau dacă se poate să se grăbească mai încet. Pentru că starea de complicitate morală la cinismul, fariseismul cuplului ilfovian a umplut deja presa de hârtii, detalii, istorisiri care duc suspiciunea într-o zonă profund inconfortabilă pentru un ”partid social-democrat” care se dorește a fi modern, sau cel puțin schimbat la față în raport cu unele dintre năravurile mai vechi", scrie medicul.

Cercuri de influență și putere

De asemenea, specialistul atrage atenția că în aceste situații vorbim de oameni influenți, care au subalterni pretutindeni și care se cred invincibili.

"Trebuie trasă o linie în nisip. Pentru că timpul se scurge în clepsidră iar ”rădăcina răului” nu-i la coada mopului, acolo unde o angajată pedepsește un bătrân că n-a fost ascultător. Nu-i nici în sertarul cu borfeturi, acte notariale și pensii luate cu japca de prin sipetul vreunui ”gospodar” al centrelor rezidențiale. Rădăcina răului e în pânza invizibilă de relații, cercuri de influență și putere concentrate împrejurul unor oameni care-l invocă pe Dumnezeu, dar n-au niciun Dumnezeu. Oameni despre care ți se spune ”nu te poți atinge de ei, sunt prea puternici. Tu știi că și-au pus oameni pretutindeni, unii dintre ei sunt cultivați de mici, care pe la agenția X, care pe la spitalul Y, care pe la primărie, prefectură, și răspund toți la ordin. Drept urmare dacă pică unul, pică toți. Și n-o să pice, ai să vezi”, spune psihiatrul.

”Infracționalitate soft”, mai cu ștaif

În finalul postprii sale, Gabriel Diaconu vorbește despre o ”infracționalitate soft”, mai cu ștaif pe care și-o construiesc politicienii, pe sfidarea legii.

”N-am suportat niciodată în viață oamenii cu aură de invulnerabilitate. Oamenii care trăiesc, vremelnic, sub impresia că sunt de neatins, că pot face doar ce poftesc, cum poftesc, și care-și clădesc reputația pe sfidarea legii, pe ocolirea ei dibace și pe o formă de ”infracționalitate soft”, mai cu ștaif, mai cu rânjet. Și care și în fața acuzației c-au ocrotit sisteme programatice de chinuit, și torturat oameni, se victimizează și-și bat pumnii în piept că ce-au făcut ei pentru comunitate n-a mai făcut nimeni. După care amenință pe toată lumea c-a îndrăznit să le julească lacul de pe unghia cu care se scobesc domnește. Vine o vreme la care trebuie să dea socoteală. O vreme când nu mai pot arunca mîța nici în curtea vecinului, nici nu mai pot mistifica realitatea. O vreme când, dacă nu se scuză singuri din demnitățile publice, trebuie poftiți politicos afară. Dar poftiți”, arată dr. Gabriel Diaconu.