Destul de rar se întâmplă ca ştirile alarmante şi poveştile care circulă pe reţelele sociale să fie confirmate ulterior de rapoarte ştiinţifice, scrie Adevărul .

Cu atât mai rar şi surprinzător este şirul de rapoarte medicale, elaborate de autorităţi ştiinţifice cu incontestabilă reputaţie, care analizeză efectele dramatice, uneori mortale, ale unora dintre armele denumite „non-letale“ folosite de poliţie împotriva manifestanţilor. Informaţiile conţinute sunt extrem de grave şi cred că se impune un răspuns aplicat venit din partea instituţiilor noastre de forţă abilitate să folosească asemenea arme, precizând componenţa substanţelor chimice şi modul în care au fost testate efectele acestora asupra oamenilor, inclusiv instituţia (sau instituţiile) şi numele şi calificarea profesională a persoanelor car au dat autorizaţiile finale pentru folosirea armelor respective în România. De obicei, explicaţia venită din partea organelor de ordine spune, în text standard, că este vorba despre grenade sau spray-uri lacrimogene utilizate de majoritatea forţelor de ordine europene. Ceea ce, după ce veţi citi câteva studii medicale, nu ştiu dacă este de natură să mai liniştească pe cineva.

Avertismente au fost şi la noi, dar au fost trecute foarte rapid la capitolul „diverse“, mai ales după reprimarea violentă a manifestaţiei din 10 august. La acea vreme, pentru News.ro, medicul Gabriel Diaconu declara că efectele gazelor lacrimogene folosite de Jandarmerie pot fi resimţite şi la două-trei săptămâni de la inhalare, iar printre simptome se numără tuse, arsuri, eczeme, inflamaţia laringelui sau pneumonită,

Potrivit medicului, simptomele cutanate sunt: erupţie a pielii în zona expusă (roşeaţă/ eritem) care poate asocia papule (bule de lichid care se sparg): simptomele pot apărea la 12 ore după expunere sau în următoarele 7 zile, arsuri, de obicei uşoare (grad I/II), apar din ziua a 3-a, mâncărimi (prurit): poate apărea la 2-3 zile după expunere, eczemă/ dermatită seboreică: de obicei apare în primele ore după expunere, pot trece 3-4 zile până apare, erupţie generalizată xantomatoasă: poate apărea la 1-2 săptămâni de la expunere. Simptomele respiratorii sunt: tuse: imediat şi în următoarele 2-3 zile, obstrucţie laringeală (laringită, edem/ inflamaţia laringelui) – 2-3 săptămâni după expunere, RADS: pneumonită, bronhoconstricţie şi reacţie de hiper-sensibilitate: 3 săptămâni după expunere. „Foarte important, dacă aţi inhalat gaz lacrimogen/ iritant (CS/OC) şi experimentaţi în următoarele 2 săptămâni simptome atipice, orice sângerare a mucoaselor (tuse cu urme de sânge sau vărsături cu sânge), mergeţi la cea mai apropiată cameră de gardă. Aceste manifestări sunt rare, atipice dar cu potenţial sever. În cele mai recente recenzii de literatură durata medie a simptomelor respiratorii a fost de 22 de zile pentru tuse, 33 de zile pentru dispnee (dificultăţi de respiraţie) şi 38 de zile pentru dureri în gât“.

Dar francezii publică acum un „raport de informaţie“ semnat de doctorul în biologie Alexandre Samuel şi de Preşedintele Asociaţiei de Toxicologie-chimie din Paris şi director de cercetare onorific al Centrului naţional de cercetări ştiinţifice al Franţei ( puteţi citi textul integral aici ). Este vorba despre unul dintre primele studii ample care pune în evidenţă efectele nocive - în unele cazuri mortale - ale gazului lacrimogen de tip CS, denunţând „efectele nefaste evidente pe termen mai mult sau mai puţin lung asupra sănătăţii şi, oficial, foarte bine cunoscute de către militari şi forţele de poliţie“. Aveţi descrise în amănunţime compoziţia şi efectele acestora tipuri de arme, existente în cel puţin două variante, una destinată forţelor de ordine, cealaltă pentru uz militar, fie că este vorba despre grenade lacrimogene, fie de spray-uri. Este prelevată prezenţa cianurii, eliberată în atmosferă la o temperatură de peste 100 grade Celsius, concentraţiile de cianură şi acid clorhidric într-o incintă de 230 metri cubi fiind mai mari decât nivel maxim autorizat de american Conference of Governmental Industrial Hygienist şi de National Institute for Occupational Safety and Health.

„Gazul lacrimogen CS a fost mult timp prezentat drept inofensiv pentru sănătate. Folosirea sa a fost justificată ca fiind mai puţin letală şi provocând mai puţine traumatisme decât ale tehnici de menţinerea ordinii publice. Cu toate acestea, din primul moment al folosirii sale civile, cazuri inexplicabile de decese au provocat neliniştea în sânul populaţiei. ...Efectele acute ale cianurii sunt caracteristici precum ameţelile şi pierderea de cunoştinţă. În cazul unei expuneri la doze mici de cianură, eliberate prin metabolizare plecând de la gazul lacrimogen CS, folost în mod repetitiv, este discutată în acest studiu. O asemenea expunere, impactând asupra constituenţilor esenţiali ai organismului, este un factor de risc major pentru creier, ficat, rinichi, sistemul gastro-intestinal, sistemul cardio-vascular, tiroidă...La modul global, toate aceste efecte toxice, grave, afectând organismele vii, au un impact imposibil de negat şi important asupra populaţiilor care intră în contact repetat cu concentraţii ridicate de gaz lacrimogen tip CS“.

Vin să se confirme afirmaţiile şi rezultatele (şi semnalele de alarmă aferente) conţinute în ansamblul de 31 de studii realizate în 31 de ţări şi publicate în 2017 ( puteţi accesa aici materialul respectiv ) şi intitulat Efectul asupra sănătăţii al susbstanţelor chimice iritante folosite pentru controlul mulţimilor: o analiză sistematică a rănilor şi deceselor provocate de gazele lacrimogene şi spray-urile cu piper. Printre altele, se arăta că, din 5910 expuse gazelor iritante, 5131 au cerut ajutor medical, adică 87% din total. Au fost recenzate în total 9261 de răni, cele mai multe dintre aceste localizate în zona ochilor, pe piele şi în sistemul cardio-pulmonar. În cea mai mare parte a cazurilor (98,7% dintre cazuri), persoanele respective şi-au recuperat sănătatea, dar 67 dintre ele (1,3%) au rămas cu afecţiuni permanente. În acelaşi sens merg şi rezultatele evidenţiate de cercetătorii şi medicii Universităţii şi Facultăţii de medicină din Turcia ( aveţi aici studiul respectiv ). Caz în care este justificată oare întrebarea care dă titlul acestui raport publicat mai demult, în 1989, în Journal of American Medical Association: Gazele lacrimogene: un agent de control sau o armă chimică toxică ( îl găsiţi aici ). Tehnic vorbind, răspunsul pare să se găsească în stabilirea nivelului de concentraţie al substanţelor din diferitele tipuri de asemenea arme şi densitatea cu care sunt folosite în zona în care se produce atacul. Mai mult, lucrurile se complică atunci când se poate observa cu ochiul liber că există formaţii de luptă în care sunt din primul moment mai multe rânduri de poliţişti şi jandarmi dotaţi cu lansatoare de grenade lacrimogene, ceea ce poate provoca o expunere intensă a manifestanţilor la substanţele ultra-toxice.

Interesante date, mai ales că se pare că există semnale că următoarele sezoane de proteste vor fi ample şi susţinute, posibil cu un nivel crescut de răspuns din partea viguroaselor echipe de poliţie şi jandarmerie. Tot cu CS/OS la bază?

Distribuie Distribuie Comentarii