PSD și-a luat țara înapoi, președintele României devine un personaj decorativ
Președintele Klaus Iohannis a ajuns să fie din ce în ce mai izolat între zidurile Palatului Cotroceni, iar funcția prezidențială este în fiecare zi golită de conținut de tandemul Dragnea-Tăriceanu, cu ajutorul esențial al Curții Constituționale, scrie jurnalistul Cristian Citre pe G4Media.ro .
Rând pe rând, precum într-un joc de domino, atribuțiile șefului statului au fost dărâmate și confiscate de majoritatea PSD-ALDE.
Au început timid, cu Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), instituție pe care Guvernul Grindeanu a trecut-o prin Ordonanță de Urgență în subordinea Parlamentului. Adică a majorității PSD-ALDE. Decizia a fost validată de Curtea Constituțională.
A mai urmat un pas mic cu numirea șefului Direcției Generale de Informații a Armatei, unde președintele, prin CSAT a pierdut dreptul de veto.
Apoi au fost mai îndrăzneți: i-au luat președintelui dreptul de a refuza numirea șefilor Curții Supreme. Modificarea a fost operată în comsia Iordache cu ocazia revizuirii legilor Justiției, iar Curtea Constituțională a validat-o.
Următoarea mutare a fost scoaterea președintelui din procedura de convocare a referendumului constituțional, atribuție transferată în totalitate Parlamentului.
Un intermezzo simbolic a fost decizia Consiliului pentru Combaterea Discriminării. Atunci, președintele a fost pus la colț de o instituție confiscată de PSD, care i-a luat până și dreptul de a se exprima ca om politic.
Văzând că se poate, atacul a fost apoi declanșat simultan pe trei fronturi: negarea rolului președintelui în politica externă, subtilizarea serviciilor secrete și eliminarea șefului statului din procedura de numire și revocare a procurorilor-șefi (Parchetul General, DNA, DIICOT).
Pe ultimul dintre cele trei fronturi, armata PSD-ALDE tocmai a repurtat o zdrobitoare victorie. În rol de cal troian, aceeași Curte Constituțională care a validat și amputările anterioare din atribuțiile președintelui. Călin Popescu Tăriceanu efectiv a jubilat la aflarea deciziei CCR de astăzi care îl va obliga pe Iohannis să o revoce pe Kovesi: ”E consolidarea caracterului de republică parlamentară, nu semiprezidențială. Președintele are un rol solemn”. Un rol solemn, adică decorativ.
Pe celelalte două fronturi bătălia se duce încă. În ceea ce privește politica externă, securea războiului a fost dezgropată odată cu memorandumul misterios adoptat de Guvern în privința relocării ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. În acest caz, Constituția prevede, la art. 91 alin (2) că ”Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice”.
La fel prevede și legea în ceea ce privește numirea și revocarea procurorilor șefi: ministrul Justiției propune, CSM avizează, președintele numește sau revocă. Am văzut cu toții astăzi cum au interpretat judecătorii constituționali legea: 6 dintre ei au înțeles că președintele nu are niciun rol în numirea sau demiterea procurorilor șefi, iar 3 au văzut situația în sens invers. Dacă se va ajunge și cu politica externă la Curtea Constituțională, decizia nu cred va fi o surpriză pentru nimeni.
O altă atribuție care este pe cale să-i fie luată președintelui este numirea șefilor serviciilor secrete. Liviu Dragnea a înființat deja o comisie specială în Parlament care să modifice legile siguranței naționale cu scopul clar de a transfera în totalitate atributul numirii directorilor SRI și SIE la Parlament. Adică în mâinile sale, ale președintelui PSD. În prezent, șeful SRI este numit de Parlament la propunerea președintelui României, iar cel al SIE de CSAT la propunerea președintelui.
Iar Klaus Iohannis a stat aproape pasiv în fața acestor atacuri din partea PSD. În loc să fie ofensiv, a ales varianta mai confortabilă a retragerii în cazarmă în timp ce funcția prezidențială era golită de conținut. Non-combatul său a fost un semnal de demobilizare pentru cei care i-ar fi putut fi aliați. Președinții însă vin și pleacă, iar perdantul pe termen lung al acestei abdicări va fi România.
Și nu este ca și cum Klaus Iohannis nu ar fi avut ocazii de a fi ferm în fața asaltului PSD asupra funcției prezidențiale, numai câte tribune i-au oferit oamenii care au ieșit în stradă. Iar absurdul absolut al situației este că președintele Iohannis merge în acest weekend în Germania pentru a fi premiat pentru lupta anticorupție.
