Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat, miercuri, pentru 29 martie, pronunțarea sentinței definitive în dosarul în care Ioan Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, este acuzat de infracțiuni contra umanității.

Instanța de fond, Curtea de Apel București, l-a condamnat pe Ioan Ficior în martie 2016 la 20 de ani de închisoare, acesta fiind și degradat militar. Tot atunci, judecătorii au decis ca acesta să plătească, în solidar cu statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor, Ministerul Administrației și Internelor și Adminstrația Națională a Penitenciarelor, suma totală de 310.000 euro daune morale către opt părți civile din dosar.

Decizia a fost atacată cu apel de Ioan Ficior la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ioan Ficior a fost trimis în judecată în octombrie 2014, fiind acuzat de procurorii de la Parchetul General că, în perioada 1958 — 1963, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici, în urma căruia au murit 103 persoane.

"Ioan Ficior a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentate de deținuții politici încarcerați, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a deținuților politici. În perioada enunțată au fost înregistrate 103 decese în rândul deținuților politici, ca urmare a unor acțiuni ce depășesc cadrul legal, respectiv lipsa medicamentelor și a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistență adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv deținuților, condiții de detenție inumane, rele tratamente și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți", susțin procurorii.

Potrivit acestora, Ioan Ficior, în calitate de comandant, era direct responsabil de 'viața deținuților', așa cum se arată în Regulamentul de funcționare a Direcției Generale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că ansamblul condițiilor de detenție era organizat sau cel puțin tolerat de către acesta.

"Este de notorietate faptul că regulamentele în materia condițiilor de detenție ce erau în vigoare în acea perioadă constituiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare și colonii de muncă sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deținuților politici erau lăsate în grija comandanților de penitenciare și doar amendate prin ordine și recomandări neoficiale venite pe linie de partid. Decesul deținuților politici survenea în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic", mai spun anchetatorii.

Procurorii arată că deținuții erau supuși unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii și de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiții de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancțiunile fizice crunte pentru abateri minore, hrana deficitară, deținuții fiind în permanență înfometați și însetați, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor și, nu în ultimul rând, condiții de muncă inumane.

"Regimul impus nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea 10 ani. Deținuții nu primeau suficientă mâncare și apă, dar erau puși să muncească în condiții grele de dimineață până seara. Aceștia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, și nu se puteau spăla. Condițiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deținuților, caz în care aceștia erau scoși la muncă în continuare și nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violențele psihice exercitate de Ioan Ficior direct sau prin subalternii săi. Toate aceste elemente luate împreună au provocat moartea mai multor deținuți", mai susține Parchetul.

Din fișele medicale identificate în arhivă, rezultă următoarele cauze de moarte în Colonia Periprava: 15 decese cauzate de enterocolită cronică sau acută, asociată sau nu cu alte afecțiuni — una dintre afecțiunile cu care se asociază enterocolita este cașexia; 19 decese cauzate de tuberculoză și/sau pneumonie; 21 decese cauzate de diverse afecțiuni ale aparatelor digestive și excretor; 32 decese cauzate de afecțiuni cardiace.

Parchetul General menționează că, din documentele studiate, a reieșit faptul că în intervalul 1 august 1958 — 1 noiembrie 1963, când la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat inculpatul Ficior Ioan, au decedat 103 deținuți, toți făcând parte din colectivitatea contrarevoluționarilor.

Anul cu cele mai multe decese a fost 1960, când s-au înregistrat 53. Cel mai tânăr deținut decedat în 1960 avea 19 ani, iar cel mai în vârstă avea 71 de ani, în 1961, când a murit.

"În cadrul Coloniei de muncă Periprava erau încarcerați cu preponderență contrarevoluționari, dar și oameni politici, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare și de încredere. Așa se explică duritatea extremă a comandantului Ficior Ioan și rezultatele tulburătoare obținute în procesul de exterminare pus la punct de acesta", subliniază Parchetul General.

AGERPRES