O profesoară din Drăgănești-Olt reprezintă imaginea părintească pentru elevii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Mihaela Nistor are grijă să nu le lipsească niciodată nimic și le predă materia prin pilde sub forma unor povești, pe care copiii le aplică în viața de zi cu zi.

Mihaela Nistor, profesor de religie la Liceul Tehnologic Drăgănești-Olt și la școala gimnazială Comani, este finalista din acest an a Galei profesorul anului în mediul rural la categoria „Dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale elevilor”.

A absolvit un liceu pe profilul biologie-chimie la Craiova, iar apoi a urmat Facultatea de Teologie din Pitești, pe specializarea limba și literatura română.

„Tatăl meu este preot și de mic copil am avut religia în suflet, ca o amprentă personală”, își explică alegerea profesoara. Pentru că are și a doua specializare, pe limba și literatura română, predă acum și literatură universală și educație socială.

Mulți elevi din micul oraș Drăgănești-Olt au părinții plecați în străinătate și sunt crescuți de bunici sau de frații sau surorile mai mari. În cei peste 20 de ani de când este în învățământ,

Mihaela le-a oferit acestor copii dragostea de care nu au avut parte în familie și i-a ajutat cu tot ce au avut nevoie ca să vină la școală, iar rezultatele nu se lasă așteptate. Anul trecut, un elev pe care îl pregătește a obținut locul întâi la Olimpida Județeană de Religie, cu nota 10, iar o fetiță de clasa a VI-a câștigat o mențiune la același concurs, cu media 9,20.

„Simt la ei această rupere dureroasă de familie. Întotdeauna și-au găsit un sprijin în mine și le-am insuflat încredere”, a dezvăluit cu emoție profesoara pentru Adevărul.

Își începe orele cu o îmbrățișare cu elevii ei, iar secretul succesului său sunt încurajările permanente cu care îi motivează să nu renunțe la școală, să persevereze și să își depășească limitele.

Lecția copiilor părăsiți de propriile familii

Tot ce predă Mihaela la clasă este convertit de elevii săi în lucruri practice, pe care le aplică în viața de zi cu zi. „Vreau ca elevii care participă la orele mele să aplice în viață ceea ce învață, iar sfaturile mele să dea roade pentru ei”, explică profesoara.

Micuții pe care îi pregătește nu prea au încredere în ei și tocmai de aceea îi ajută permanent să își gestioneze emoțiile și gândurile. Una din metodele pe care le folosește este voluntariatul. De Crăciun, de pildă, strâng împreună legume și fructe, dar și rechizite, pe care le donează apoi familiilor nevoiașe.

Copiii se apropie astfel unii de ceilalți și nu mai resimt la fel de acut sentimentul de singurătate și de înstrăinare. De pildă, Andrei, un elev în clasa a V-a care este crescut de bunică, vine mereu trist la școală și este retras.

Ca să îl scoată din această stare, Mihaela îl implică în tot felul de activități extrașcolare și a vorbit cu colegii lui de clasă să îl mai ia la ei acasă din când în când, astfel încât să se simtă ca într-o familie. Un alt proiect de suflet este parteneriatul cu o casă de tip familial din Slatina, unde merge periodic cu elevii ei.

„Îi duc ca să vadă că situația lor este una foarte bună față de cea a copiilor care sunt părăsiți de familiile lor. Văd cu câtă bucurie merg și dăruiesc și ei din puținul lor acelor copii”, povestește cadrul didactic.

Pentru elevi este o experiență cutremurătoare, dar și una care îi maturizează și îi face mai empatici și colaborativi. Copiii merg cu orfanii în excursii și plimbări prin parc și încet, încet îi integrează și pe ei în grupul lor.

„Cu câțiva ani în urmă îi luam pe orfani acasă, ca să vadă și ei ce înseamnă o familie”, își amintește cu emoție Mihaela.

Drumul de la copii-problemă la elevi-model

Profesoara se folosește de orice oportunitate pentru a le dezvolta elevilor săi cunoștințele de gramatică și limba română, dar și literația. De pildă, face cu ei lecții la limba română în timpul orei de religie și la cea de dirigenție.

Acum, când se întâlnesc cu ea pe stradă, foștii ei elevi o opresc ca să îi mulțumească pentru testele pe care le-a făcut cu ei pentru că au fost admiși la liceul sau profilul pe care și-l doreau.

„În fiecare dintre voi există ceva bun și trebuie pus în valoare”, este deviza cu care Mihaela reușește să își mobilizeze de fiecare dată elevii. Și copiii-problemă se schimbă mult în bine după ce ajung pe mâna ei. Un elev de etnie romă, mutat disciplinar de la o altă școală, este un exemplu elocvent.

Toții copiii erau speriați de venirea lui, iar acum este unul dintre cei mai cuminți și muncitori elevi din clasă.

„Temelia acestor rezultate este dragostea mea față de ei. Dacă nu îi îmbrățișez pe toți într-o zi la școală, simt că lipsește ceva din mine. Cel mai mult îmi doresc să ajung la sufletul lor și apoi să le transmit cunoștințele la materia pe care o predau”, spune profesoara.

Îngerul păzitor de la catedră

Nu ezită să le cumpere elevilor din banii ei tot ce au nevoie pentru școală, pornind de la rechizite și ghiozdane până la îmbrăcăminte și încălțăminte și chiar mâncare.

„ Și bani le dau . Dacă văd că unul dintre ei nu are pachet, îl trimit la magazin să cumpere. Îi spun că este pentru mine, pentru că altfel nu se duce de rușine. Când revine cu sandwich-ul, îi spun să îl mănânce el, pentru că mie nu mai îmi este foame”, povestește Mihaela cum a făcut de multe ori pentru ca elevii săi să nu sufere de foame când sunt la ore.

Îți amintește tot de Andrei, un elev plăpând, care este mai mereu bolnav și galben la față. A crezut inițial că este bolnav și l-a ajutat să își facă analizele, dar toate au ieșit bine. L-a ajutat de atunci de multe ori cu alimente și haine.

Ora de religie altfel

În primii ani de învățământ se axa exlusiv pe programa școlară. În timp și-a schimbat metoda de predare. Acum, fiecare oră de religie o începe cu o pildă sub forma unei povești. La final, vorbesc despre morala acesteia și despre cum o pot aplica în viața lor de zi cu zi.

La școala de la Comani, unde predă la clasele celor mici, găsește mereu tabla plină cu mesaje de genul „Vă iubim!” și cu desene care o înfățișează.

„Cred că nu există zi în care să nu mi se spună <<Doamna, abia aștept ora de religie>>. Să aud așa ceva de la un copil este cea mai mare satisfacție, cea mai mare bucurie a mea”, povestește cu emoție Mihaela.

GALERIE FOTO MIHAELA NISTOR

La Liceul Tehnologic Drăgănești-Olt își învață elevii de clasa a II-a despre emoții, respect, răbdare și bunătate în cadrul unui opțional aprobat de Ministerul Educației. Își dorește acum să le arate elevilor săi și lumea din afara comunității mici în care trăiesc. Vrea să îi ducă în excursii, dar mai întâi la un film la Craiova.

Pare ceva banal, dar pentru niște copiii care au văzut doar la televizor cum arată un oraș mare este ceva realmente spectaculos. A organizat până acum două școli de vară, unde face cu elevii ore remediale și ateliere, unde au învățat, de pildă, să cânte la darabane (n.r. tobă de mână).

Cea mai mare bucurie sufletească o are când foști elevi de-ai săi o caută ca să îi sfătuiască ce să facă când se lovesc de o problemă. „Vreau ca ei să fie mereu buni și respectuoși, iar ei mă au pe mine ca model în fiecare zi de școală”, încheie profesoara.