Maria Cleopatra Stoicescu a reușit să readucă educația într-un sat uitat de lume și a pus pe hartă așezarea unde predă în prezent, vorbind despre istoria bogată și fascinantă a acesteia.

Maria Cleopatra Stoicescu, profesoară de limba română la școala profesională din localitatea ei natală Starchiojd, județul Prahova, a câștigat premiul al treilea la categoria „Implicare în comunitate“ în cadrul Galei Profesorul anului în mediul rural 2023.

Dascălul s-a remarcat de-a lungul anilor prin iniţiative aparent greu de realizat, dar pe care, prin voință și perseverență, a reușit să le ducă la capăt.

Cea mai importantă și spectaculoasă este redeschiderea unei școli din satul Petru Rareș, comuna Izvoarele, din județul Giurgiu, unde preda la acea vreme, în condițiile în care nu mai erau copii în localitate. Cum a reușit? A adus din județul Prahova două mame cu câte doi copii, care s-au stabilit între timp acolo, și a convins și alți părinți să își dea copiii la școala din sat.

„Școala fusese închisă în urmă cu 15 ani. Am deschis practic o clasă simultană pentru că elevii aveau vârste diferite. Primarul de atunci a fost deschis la minte și a mers cu mine la Consiliul Județean. Un consilier de acolo a mers la mine acasă și a văzut că aveam un perete plin de cărți, s-a convins că sunt foarte serioasă și așa i-am convins să redeschidem școala “, povestește Maria pentru „Weekend Adevărul“ cum a reușit imposibilul cu doar șase copii.

Profesoara Maria Cleopatra Stoicescu a făcut și serbare la finalul anului școlar cu micuții și își amintește că părinții erau efectiv uimiți de ce se întâmpla în satul lor, pentru că nu credeau că școala va mai fi redeschisă vreodată.

Mentorul copiilor abandonați

După ce timp de 11 ani a fost învățătoare, acum Maria Cleopatra e implicată în numeroase acțiuni de voluntariat și predă limba și literatura română la școala din localitatea natală, Starchiojd, care are o istorie ce se întinde pe mai bine de șase secole.

Oricând este o activitate extrașcoalară, Maria se implică și devine sufletul ei. „Am boxă, vin cu chitara, fac tot ce pot ca să iasă bine“, spune râzând profesoara. De pildă, în acest an, a compus imnul clasei a VIII-a alături de elevi. A ajutat-o mult faptul că unul dintre adolescenți cântă la pian, iar altul - la chitară.

„Cu elevii mei am o relație puțin altfel decât restul profesorilor. Le explic că nu le pot da note fără să le merite, dar îi fac să conștientizeze că dacă muncesc și progresează măcar puțin, eu nu muncesc degeaba“, punctează profesoara.

Maria Cleopatra olosește metode nonformale de predare, dar și pentru a-i ține în frâu pe elevi: „Am ținut de mai multe ori ora de Română pe deal. Ei învață ceea ce le predau, dar într-o formă inedită. Descriu, de pildă, anotimpul în care suntem și culorile pe care le văd în jurul lor. Le dezvolt comunicarea orală și formularea unei opinii provocându-i la tot felul de discuții“.

Istoria fascinantă a comunei Starchiojd este un alt mod prin care le captează atenția la ore și nu îi este frică să lase garda jos și să le povestească diverse evenimente din viața ei personală care îi pot inspira.

„Copiii sunt foarte sensibili când văd că tu ca profesor te deschizi în fața lor“, explică Maria. L-a pus șef al clasei pe cel mai nebunatic elev ca să îl responsabilizeze, dar să aibă același efect și asupra colegilor săi, iar alegerea ei a dat roade.

Profesoara practică și artele marțiale, iar acum este colegă cu elevii ei la antrenamente. Își face timp pentru ca o dată pe săptămână să facă teme cu copiii abandonați de părinți la o filială a asociației Provita din localitate. Este și mentor pentru acești elevi și îi ghidează atunci când fac lucruri greșite.

De la catedră la versuri

Maria Cleopatra Stoicescu este autoarea a patru cărți, dintre care trei de versuri. Ne mărturisește că pasiunea pentru profesorat o moștenește de la mama ei, care a fost învățătoare în vremuri grele și care a reușit să depășească condiția modestă a familiei.

După ce a absolvit liceul pedagogic, s-a angajat ca învățătoare la școala din sat și a plecat apoi la facultate plângând.

„Îmi era milă de copiii pe care îi aveam la școala din Starchiojd. Ei plângeau că pleacă Domnișoara, eu plângeam de mila lor“, povestește cu umor profesoara.

A urmat Facultatea de Teologie în București, secția Litere și Limba Română, mai mult pentru sufletul ei, după cum ne mărturisește.

„ Important este să îi arăți copilului că este valoros . Chiar și când trebuie să îi dau o notă proastă, pun accentul pe ce a făcut bine și îl încurajez să progreseze. Îi învăț pe elevii mei să fie în primul rând oameni, să fie empatici și respectuoși, iar dacă au această bază, este imposibil să nu reușească în viață”, este credința de nezdruncinat a profesoarei.

Starchiojd, localitatea care leagă provinciile românești

Localitatea Starchiojd este situată în nord-estul județului Prahova și are o istorie lungă și foarte interesantă. Datează dinainte de înscăunarea lui Mihai Viteazul, iar denumirea ei este o combinație de cuvinte din două limbi.

„Star înseamnă <vechi> în limba rusă, iar <chiojd> vine din limba maghiară și înseamnă vatră“, a explicat profesoara. La acea vreme, Starchiojd era un punct de legătură între cele trei provincii românești: Muntenia, Ardealul și Moldova.

De ani buni, școala din Starchiojd organizează un simpozion național, iar Maria Cleopatra Stoicescu și colegii săi le vorbesc românilor despre cei 605 ani de atestare documentară a localității.

„Scriu articole și prezint materiale despre istoria bogată a comunei noastre în fiecare an. Anul acesta, directorul nostru a pus un film în care eu prezentam istoria localității Starchiojd acum 30 de ani, exact în anul când intrasem în învățământ la doar 19 ani“, își amintește cu emoție Maria Cleopatra.

Legenda satului cu nume ruso-maghiar

Există și o legendă legată de formarea acestei vechi așezări românești. Cu sute de ani în urmă, pe vatra actualei așezări Bătrâni, ar fi existat doi moșnegi, care aveau doi băieți și două fete.

Împrejurimile fiind întinse, ei și-ar fi ridicat acolo case, punând stăpânire pe pământ. Copiii lor și-au făcut și ei gospodării pe Valea Chiojdului, cel mare creând satul Chiojdu Mare, iar cel mic - satul Chiojdul Mic.

Fiicei Ana, părinții i-au dat în stăpânire moșia care astăzi poartă numele de Valea Anei, adică satul actual, iar pe o alta au înzestrat-o cu satul (comuna de azi) numit Chiojdeanca. Mai târziu, unii dintre urmașii acestor chiojdeni au migrat, instalându-se pe cursul superior al râului Râmnicul Sărat, unde au înființat satul Chiojdeni.

În comuna Starchiojd se găsesc două monumente istorice de interes național: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva“-Gârbească (1780) și ruinele casei Cheșca-Pantazi (secolul al XVIII-lea), ambele din satul Starchiojd.

Tot de interes național este și monumentul funerar reprezentat de crucea de pomenire din piatră din incinta bisericii „Sfântul Nicolae“ din același sat, care datează din 1698-1699.