Recentul conflict dintre Kiev și Varșovia pe tema cerealelor, cu Ucraina care dă în judecată Polonia la OMC, a venit într-un moment cât se poate de nepotrivit. În vremuri normale, o dispută comercială (oricât de semnificativă pentru cei direct afectați) abia ar fi observată. Într-un moment de pericol de moarte, totuși, rupturile dintre aliați sunt motive de îngrijorare profundă.

Presedintele ucrainean Volodimir Zelenski si omologul polonez Andrzej Duda FOTO Twitter

Pentru Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia, interzicerea vânzării cerealelor ucrainene este o chestiune electorală. Cu alegerile parlamentare de la jumătatea lunii octombrie, pe care le poate pierde, formațiunea populistă PiS vrea să liniștească circumscripțiile rurale ale Poloniei (baza partidului), fiind văzută că îi protejează pe fermieri de un potop al cerealelor străine. Răspunzând criticilor ucrainene în discursul său la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, președintele polonez Andrzej Duda a asemănat Ucraina cu un om care se îneacă: trebuie ajutată, dar nu cu prețul de a-l doborî pe cel care o ajută.

Polonia a fost ferm alături de Ucraina de la invazia rusă, furnizând arme și muniție. Și-a semnalat angajamentul continuu, dar observatorii atenți pot simți cu siguranță un vânt de iritare în Varșovia. Prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki a indicat că Varșovia ar putea înceta să aprovizioneze Ucraina cu arme și să se concentreze în schimb pe construirea propriilor capacități de apărare. În timp ce Kievul se confruntă cu perspectiva unui război prelungit de uzură, aceste semnale de la un aliat-cheie sunt profund tulburătoare.

Președintele Volodimir Zelenski s-a trezit într-o problemă serioasă. Pe de o parte, narațiunea Ucrainei despre victimizare l-a ajutat să câștige inimi și minți în Occident. Percepția noastră despre Ucraina ca victimă a agresiunii ruse neprovocate l-a ajutat pe Zelenski să obțină sprijin politic, economic și, cel mai important, militar pentru țara sa aflată în luptă. Oroarea morții și a distrugerii, suferința celor nevinovați, situația dificilă a refugiaților, toate au stârnit indignarea morală și i-au determinat pe aliați să încline spre ajutor. Dar, așa cum se întâmplă adesea cu actele de caritate, există o așteptare tacită ca cealaltă parte să-și arate recunoștința ca răspuns. A da în judecată unul dintre aliații tăi la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) nu este în concordanță cu această imagine.

Pe de altă parte, Zelenski a încercat să vândă Occidentului o altă narațiune. În această narațiune concurentă, Ucraina nu este atât o țară neajutorată care luptă pentru supraviețuire, cât un salvator puternic – al Europei, al Occidentului, al lumii întregi – de răul rusesc: Ucraina a plătit cu sânge pentru libertatea noastră. Prin urmare, Occidentul este cel care trebuie să fie recunoscător Ucrainei, nu invers. În această abordare, a ajuta Ucraina nu este un act de caritate, ci o obligație. Occidentul nu trebuie doar să plătească, ci să facă acest lucru prompt, cu smerenie și recunoștință pentru curajul și sacrificiul Ucrainei.

Această narațiune îl ajută pe Zelenski în plan intern. Este mai bine pentru moralul ucrainean dacă țara simte că poate sta singură în picioare și mândră decât dacă este văzută ca o rudă săracă, care abia supraviețuiește prin donații străine. Dar există un pericol inerent în a te poziționa prea înalt și prea mândru. Acest lucru devine o sursă de enervare pentru aliații care s-ar putea foarte bine să fie cu adevărat dedicați cauzei Ucrainei, dar care nu vor să primească lecții de moralitate și mustrări de la Kiev.

Între timp, rușii vor profita, fără îndoială, de o astfel de ceartă. Jocul pe termen lung al lui Vladimir Putin în Ucraina este să supraviețuiască Occidentului. El va considera semnele unor tensiuni momentane dintre Ucraina și susținătorii săi occidentali drept o dovadă clară că a avut dreptate tot timpul, că Occidentul șovăie și că nu are suficientă rezistență și răbdare pentru a continua lupta. Putin va fi nespus de bucuros la vederea dezacordurilor dintre Bruxelles (care ridicase interdicția cerealelor ucrainene) și Varșovia (care a ignorat în mod flagrant UE). Cu cât războiul va continua, crede el, cu atât fricțiunile vor fi mai mari și cu atât oboseala va fi mai evidentă.

Provocarea pentru Ucraina și factorii de decizie din Vest este să demonstreze că Putin greșește în calculele sale . Acest lucru va necesita tact infinit, multă răbdare și atenuarea retoricii dăunătoare.