În Statele Unite și în Europa, există o incertitudine crescândă cu privire la modalitatea în care ar putea fi contracarată agresiunea lui Vladimir Putin fără a alimenta un conflict direct cu Rusia și omul care controlează cel mai important arsenal nuclear din lume, relatează Washington Post, într-o amplă analiză, bazată pe interviuri cu șefi de stat, foști sau actuali, diplomați, oficiali americani, analiști și membri ai opoziției ruse din exil.

Actuala politică a SUA este „mai mult o reacție și o consecință a evenimentelor”, a apreciat Fiona Hill, membru senior la Brookings Institution, care a consiliat mai multe administrații în materie de Rusia și a fost principalul consilier al președintelui Donald Trump în cadrul Consiliului Național de Securitate. „Nu am avut o abordare holistică”, a spus Hill.

În timp ce Putin clădește e o societate rusă militarizată, pregătită să se confrunte cu Occidentul decenii de acum încolo- modernizând sistemul educațional, monopolizând cultura, remodelând rolul femeilor și îndoctrinând tinerii - el se laudă în mod regulat cu faptul că o victorie în Ucraina ar semnala înfrângerea puterii globale americane.

„Nivelul de risc, nivelul de incertitudine este extrem de ridicat”, a apreciat fostul președinte polonez Aleksander Kwasniewski, care a avut discuții lungi cu Putin și a fost martor la ceea ce el a spus că este obsesia „imperialistă” a acestuia de a recrea Rusia ca o mare putere.

„Înseamnă că suntem mai aproape de un război. Eu sper că nu”, a adăugat Kwasniewski.

În timp ce Occidentul face eforturi să izoleze Rusia, liderul rus pare în schimb invincibil acasă. Ce a mai rămas din opoziția rusă se află acum în mare parte în exil. Nici măcar eșecurile militare umilitoare, precum recenta incursiune a Ucrainei în regiunea rusă Kursk, nu au slăbit prea mult controlul lui Putin asupra puterii.

Unii oficiali și analiști sunt de părere că strategia de înfrânare este o abordare greșită care sporește riscul unui conflict global. Anumiți politicieni din SUA și Europa, precum prim-ministrul ungar Viktor Orban, argumentează că Occidentul ar trebui să respecte punctul de vedere al Moscovei cu privire la Ucraina ca parte a intereselor sale fundamentale de securitate și să insiste pentru o încetare imediată a focului. Alții susțin că Occidentul ar trebui să nu dea curs dorinței Ucrainei de a adera la NATO, să convingă Kievul să cedeze teritorii și, eventual, să ofere Rusiei o relaxare a sancțiunilor.

„Nu există alegeri bune aici, ci doar grade de rău de acum înainte”, spune Samuel Charap, politolog senior la Rand, adăugând că acceptarea condițiilor rusești care sunt de fapt „inacceptabilă” ar fi o greșeală. În schimb, a îndemnat la strategie în care descurajarea să fie îmbinată cu potențiale negocieri.

Obiectivul lui Putin de a slăbi Statele Unite prin măsuri globale agresive în „sferele politico-militară, economică, comercială și psihologică informațională”, precum și printr-o „campanie informațională ofensivă” a fost detaliat într-un document secret de politică externă a Rusiei, dezvăluit de Washington Post în aprilie.

În opinia președintelui leton Edgars Rinkevics, „cel mai mare pericol cu care ne confruntăm nu este puterea militară sau economia. Penetrarea la care aceste regimuri sunt încă eficiente și punerea în discuție a valorilor fundamentale ale societăților noastre sunt punctele unde strategia noastră nu este foarte bine gândită și e lipsită de succes.”

Războiul din Ucraina

Oficialii de rang înalt din administrația Biden insistă că obiectivele lor sunt clare: să lipsească Rusiei resurse pentru război, să prevină un conflict direct și să silească Rusia să devină un actor internațional responsabil.

„Ai obiective clare și construiești o coaliție pentru a atinge obiectivele, iar apoi, la un moment dat, trebuie să le formulezi mai definit”, a declarat un înalt oficial al Departamentului de Stat, sub rezerva anonimatului pentru a discuta cu sinceritate evaluări diplomatice interne. „Dar acest lucru durează de obicei o perioadă de câțiva ani, așa cum a fost, aș spune, între sfârșitul anilor '45 și '48, când am început să vedem lucruri precum Doctrina Truman. ... Acum ne aflăm în acel gen de perioadă”.

Majoritatea politicienilor occidentali subliniază că Rusia nu poate fi lăsată să câștige în Ucraina. Totodată, Strategia de apărare națională a SUA din 2022 identifică Rusia drept o „amenințare gravă”, inclusiv în calitate de putere nucleară.

Kurt Volker, fostul ambasadorul SUA la NATO în perioada când Rusia a invadat Georgia (2008), apreciază că Putin și alți autocrați - liderul chinez Xi Jinping, liderii Iranului și liderul nord-coreean Kim Jong-un – au percepția că America se poticnește și văd o oportunitate de a respinge democrația și a promova autocrația.

„Modul în care răspundem unuia îi informează pe ceilalți. Suntem serioși? Suntem hotărâți? Nu suntem serioși? Și cred că toți au ajuns la concluzia că Occidentul este acum slab și divizat și că este un moment bun pentru a trece la ofensivă”, spune Volker. „Așa că asta fac și cooperează unii cu alții.”

„Trebuie să oferim Ucrainei tot ce putem, cât mai repede posibil, astfel încât să poată învinge forțele ruse”, a subliniat el.

Putin a încercat în mod repetat să amplifice temerile Occidentului. Recent, el a anunțat planuri de revizuire a doctrinei nucleare a Rusiei, care prevede în prezent că Rusia ar utiliza arme nucleare numai drept represalii în cazul unui atac nuclear sau dacă existența țării ar fi amenințată.

Între timp, se presupune că el continuă să ordone sau să sponsorizeze o varietate de atacuri asupra Occidentului, inclusiv operațiuni de sabotaj, asasinate, interferențe electorale și dezinformare, ceea ce evidențiază gravitatea amenințării ruse, spune Andrea Kendall-Taylor, fost ofițer adjunct al serviciilor naționale de informații pentru Rusia și Eurasia în cadrul Consiliului Național de Informații, în prezent director al Programului de securitate transatlantică la Centrul pentru o nouă securitate americană.

„În multe feluri, el merge înainte chiar în timp ce războiul din Ucraina continuă, cu siguranță prin această creștere considerabilă a tacticilor neconvenționale și hibride ale Rusiei în Europa”, a subliniat Kendall-Taylor.

„Aceasta este doar o altă metodă de destabilizare a NATO și a UE, pe lângă forța convențională”, a spus ea.

Oportunitate ratată?

Mihail Hodorkovski, fostul șef al Yukos Oil și oligarh, în prezent o figură importantă a opoziției ruse care trăiește la Londra, a declarat că cea mai mare eroare a Occidentului a fost că nu a reușit să învingă Rusia în primele șase luni ale războiului din Ucraina.

„Au hrănit canibalul cu carne în ultimii doi ani, iar acum a rezultat un monstru uriaș”, a spus Hodorkovski, care fost încarcerat 10 ani în Rusia, , după ce a sfidat deschis Kremlinul prin finanțarea grupurilor pro-democrație.

„Occidentul va pierde, nu pentru că este fundamental slab, ci pentru că nu există lideri reali în Occident”, a adăugat el. „Trebuie să fiți curajoși, fermi. Trebuie să le spuneți populațiilor voastre: „Uitați, trăim Războiul Rece, care ar putea degenera rapid în cel de-al Treilea Război Mondial””.

Chiar și o capitulare parțială a Ucrainei, au spus analiștii, ar fi de natură să dea un impuls seismic puterii globale a lui Putin, trimițând un mesaj dictatorilor precum Xi al Chinei că invaziile dau roade și încurajându-l pe Putin să confrunte în continuare cu NATO, posibil contestând doctrina sa de apărare colectivă.

„Odată ce am văzut planul masiv de invazie a Ucrainei, am știut în mod cert că Putin nu reacționa la strategia de tip „stabil și previzibil” a noii administrații americane, a declarat într-un interviu Victoria Nuland, care a fost al treilea oficial ca rang în Departamentul de Stat.

„Am încercat să discutăm pentru a preveni războiul, dar Putin nu a oferit echipei sale niciun spațiu pentru negocieri reale”, a spus Nuland, care s-a pensionat în martie. „Așadar, pentru noi a fost vorba despre cea mai dură reținere, descurajare, înfrânare și durere posibilă pe care am putut să o avem”.

De atunci, administrația Biden a oferit sprijin militar și economic Ucrainei, împiedicând Rusia să obțină o victorie rapidă. Dar ajutorul a fost adesea criticat ca fiind prea puțin și ca venind mult prea târziu, în timp ce uneori Kievul a fost periculos de aproape de înfrângere.

Unii oficiali și foști responsabili politici susțin că administrația Biden ar trebui să facă mai mult pentru a anticipa obiectivele mai cuprinzătoare ale lui Putin și pentru a încerca să limiteze Rusia, astfel încât aceasta să fie un actor global mai puțin periculos.

„Nu ne mai rămâne de făcut decât să încercăm să facem aceste alegeri cât mai dureroase pentru el”, a spus Nuland, care a avut roluri de conducere în politica privind Rusia în administrațiile republicane și democrate. În cele din urmă, cetățenii ruși, elitele sau armata ar putea „să îi spună că nu mai merită”, a spus ea.

Susținătorii unei noi strategii de limitare a Rusiei consideră că Occidentul are astăzi puține pârghii pentru a influența Kremlinul. Aceștia pledează pentru extinderea contactelor cu Moscova pe teme precum controlul armelor, crescând în același timp producția militară occidentală și capacitatea Europei de a se apăra singură, sporind ajutorul pentru Ucraina și oferind țării un loc în Uniunea Europeană. Unii doresc, de asemenea, să ofere instruire și arme națiunilor vulnerabile, inclusiv Georgiei și Moldovei.

Unii solicită, de asemenea, măsuri pentru a-i îndepărta pe oligarhii ruși Putin, făcându-le oferte, dar pentru a sprijini eforturile opoziției ruse exilate de a clădi un nou viitor pentru Rusia.

Hill, fost consilier al Casei Albe pentru Rusia, a estimat că rezultatul războiului din Ucraina va defini viitorul securității europene și, prin extensie, întreaga ordine mondială. Într-un interviu, ea a declarat că Occidentul nu a reușit să țină pasul nici cu războiul lui Putin din Ucraina, și nici agresiunea sa la nivel mondial.

„Infiltrarea și influența Rusiei și exercițiile de propagandă sunt peste tot”, a spus ea. „Chinezii repetă ca papagalii punctele de discuție rusești. O fac oamenii din Africa, dar și din America Latină și de Sud. Rusia încearcă să devină un actor global, uneori pe bani puțini, alteori cu o mulțime de resurse alocate, iar noi pur și simplu nu ținem socoteală la toate acestea.”