Aparent, cu câteva drone maritime de suprafață ieftine ticsite cu explozibil și cu o conexiune satelitară stabilă, este o joacă de copil de Generația Z să conducă din joystick-ul controllerului vehiculul către țintă.
Însă ținta nu este una fixă și, deși măsoară deseori peste 100 de metri lungime, raportată la imensitatea spațiului în care trebuie descoperită și la multitudinea de nave de suprafață dintre care trebuie selectată, identificarea acesteia este totuna cu căutarea acului în carul cu fân.
Prin urmare, deși lovirea navei este operațiunea cu impactul cel mai mare și singura “la vedere” din întregul șir de activități pe care le presupune o astfel de misiune, cea mai mare resursă de forțe și mijloace este alocată obținerii informațiilor necesare angajării țintei.
Iar în acest domeniu dificil și costisitor șansa este de partea Ucrainei, pentru că poate și este ajutată într-o mare măsură de aliații săi.
Efortul aliaților
Activitățile mijloacelor de cercetare ale NATO/SUA din Marea Neagră aproape că “anunțau” o nouă victimă în rândul navelor de luptă ruse.
Duminică, 11 februarie, activitatea de supraveghere a mijloacelor aeriene ale NATO în zona Mării Negre nu doar că nu s-a oprit, ci s-a desfășurat în mod extins, timp de peste 10 ore.
O aeronavă de patrulare și luptă antisubmarin P-8A aparținând Forțelor Aeriene ale SUA (USN) a efectuat o misiune “standard” de orbitare deasupra gurilor Dunării, în timp ce o dronă de cercetare strategică RQ-4B aparținând Forțelor Aeriene ale SUA (USAF) a orbitat peste 10 ore într-un raion situat la sud de Crimeea. Ambele aeronave au decolat de la Baza Aeriană Sigonella (Sicilia).
Avioanele de tip P-8A Poseidon zboară destul de des deasupra teritoriului României din Delta Dunării, culegând informații despre desfășurarea și activitățile trupelor ruse din regiune.
Luni 12 februarie, în largul coastei României a fost semnalată o misiune neobișnuită pentru o aeronavă de cercetare radioelectronică RC-135W Rivet Joint a Forțelor Aeriene Britanice. Aspectul neobișnuit al misiunii a constat nu atât în obiectivul ei (fiind cunoscut că avionul are sarcini specifice SIGINT) ci în momentul derulării acesteia.
De regulă, misiunile acestor aeronave se desfășurau după-amiaza, iar avioanele reveneau în Marea Britanie la apus. În acest caz aeronava a decolat de la Baza Aeriană Weddington la ora 16.53 (ora Bucureștiului), a ajuns în zona de operare în jurul orei 20.30, iar întreaga misiune și-a desfășurat-o pe timp de noapte, fără a ieșit însă din zonele de informare aeriană (FIR) ale Bucureștiului și Sofiei.
Marți 13 februarie a avut însă loc poate cea mai clară misiune de sprijin cu informații a forțelor ucrainene.
O dronă de cercetare RQ-4B (USAF) și-a început misiunea aeriană la sud de Sevastopol în jurul orei 11.00, unde a orbitat continuu pentru aproximativ 24 de ore, fiind prezentă în aer inclusiv în momentul în care dronele maritime de suprafață ucrainene (probabil de tipul Măgura) loveau nava mare de desant rusă Cezar Kunikov.
Foarte probabil, în timpul atacului ucrainean, drona americană se afla la o distanță mai mică de 150 km de poziția navei de desant. De altfel, aeronava și-a mai continuat pentru scurt timp misiunea și după ce nava rusă a fost scufundată, acumulând un total de 27 de ore de la decolare.
Nu este o coincidență
Având în vedere eforturile de monitorizare complexă și aproape continuă în ultimele trei zile a țărmului sudic crimeeam, este foarte puțin probabil să fie doar o coincidență între aceste misiuni, unele dintre ele atipice, și succesul loviturilor cu drone maritime ucrainene din dimineața zilei de 14 februarie.
Evident, reușita unei astfel de lovituri este rodul mult mai multor factori și a unei perioade mult mai mari de cercetare și de analiză a datelor obținute. Eforturile făcute pentru a crea condițiile optime executării unei lovituri precise cu drone maritime la o astfel de distanță sunt mari și complexe.
Însă dacă ne referim strict la cheltuielile pe care le presupun misiunile de supraveghere aeriană ale mijloacelor NATO/SUA, trebuie să avem în vedere că o oră de zbor pentru o dronă de tipul RQ-4B costă aproximativ 9.000 de dolari, în timp ce pentru aeronavele cu pilot de tipurile celor prezentate mai sus (RC-135W Rivet Joint, P-8A Poseidon) costurile sunt de aproximativ 11.000 de dolari pe oră.
Altfel spus, doar în ultimele trei zile NATO/SUA au alocat peste o jumătate de milion de dolari doar pentru cercetare și supraveghere în proximitatea Peninsulei Crimeea, iar succesul atacului ucrainean pare să spună că efortul financiar nu a fost în zadar. SURSA: defenseromania.ro
