Gabor Bethlen a condus Transilvania la începutul secolului al XVII-lea și a rămas în istorie drept unul dintre cei mai străluciți principi transilvani, dar și pentru ambiția sa de a reuni Moldova, Muntenia și Transilvania, sub comanda sa, ca „rege al Daciei”.

Mai multe castele din Transilvania au păstrat amintirea principelui Gabor Bethlen (1580 - 1629), unul dintre cei mai apreciați domnitori din trecutul regiunii istorice.

A fost apreciat de-a lungul timpului, atât de maghiari, cât și de români, iar unii istorici consideră că numele „gabor” a fost preluat de țigani ca semn de recunoştinţă pentru eliberarea lor de sub robie.

Gabor Bethlen (numit și Gabriel Bethlen) s-a născut la Ilia, localitate de pe valea Mureșului apropiată Devei, iar în tinerețea s-a aflat în slujba principelui transilvănean Sigismund Bathory, la Curtea imperială de la Viena.

Cum a devenit principe Gabor Bethlen

La vârsta de 33 de ani, sprijinit de otomani, a devenit principe al Transilvaniei, titlu deținut până la moartea sa din 1629. Gabor Bethlen a fost înscăunat ca principe al Transilvaniei în 1613, la Alba Iulia, în timp ce rivalul său, Gabor Bathory, a fost ucis, lângă Oradea, într-o ambuscadă, chiar de proprii săi soldaţi.

„Bethlen Gabor era unul dintre emirii Ardealului din familia Bathorilor. Bathory Gabor, care a fost craiul Ardealului înaintea lui, era cunoscut sub numele de craiul cel nebun (Deli Kiral). Fiind un nebun cu apucături câineşti, el ataca avuţiile şi familiile beilor şi notabililor din Ardeal. Pe unii dintre cei care i se opuneau îi ucidea, pe alţii îi exila. Unii reuşeau să fugă de persecuţiile lui. Deli Kiral ieşind din Oradea a început să facă pregătiri împotriva lui Bethlen. În acest timp, unul dintre voievozi, punând câţiva puşcaşi la trecătoare, aceştia l-au omorît pe Deli Kiral în timp ce trecea pe acolo”, se arată în volumul „Cronici turceşti privind Ţările Române, Mihai Guboglu” (Editura Academiei RSR, 1974).

Principele Gabor Bethlen, interesat de cultură

Bethlen a locuit în castelele sale din Deva și Alba Iulia și a sprijinit restaurarea amplă a Castelului Corvinilor din Hunedoara, la fel și a altor cetăți și fortificații vechi din Transilvania.

„Grație interesului său științific pentru cei din vechime, în special pentru Huniazi, a mers atât de departe încât nu numai că a înfrumusețat cuiburile lor străvechi, cum era castelul din Hunedoara, pe care l-a dobândit pentru familia sa”, arăta istoricul Anton Gingely, în 1890.

Principele a încercat să recupereze și volumele valoroase rămase din Biblioteca regelui Matia Corvin, Corviniana, una dintre cele mai renumite biblioteci ale lumii renascentiste, Aceasta a fost înființată de regele Ungariei, în castelul Buda între 1458 și 1490. În timpul invaziilor otomane, din secolul al XVI-lea, numeroase cărți au fost distruse, iar altele au fost furate și duse la Istanbul.

„Bethlen a depus și eforturi mari la Poartă pentru a obține faimoasa biblioteca a regelui Matia de la Buda. El a promis sume mari de bani pentru aceasta, dar „națiunea superstițioasă”, unde altfel totul se putea realiza cu bani, a rezistat eforturilor de convingere depuse de Bethlen”, arăta istoricul Anton Gingely

Gabor Bethlen a transformat cetatea din Alba într-un oraș înfloritor.

„După cum spune Opitz, care locuia acolo, curtea lui era limita extremă a civilizației occidentale. Având în vedere legătura politică care lega Transilvania de Turcia, contactul comercial viu care exista între cele două țări nu putea rămâne fără influență asupra curții și vieții sociale în general. Influențele Orientului au fost vizibile în obiceiuri, îmbrăcăminte și consumul de plăceri și bunuri industriale importate, iar în palatul lui Gabor Bethlen, după cum spune Opitz, lumina, splendoarea și comorile de artă ale Estului și Vestului au fost unite”, arăta arăta istoricul Anton Gingely, în 1890.

Principele a alocat fonduri pentru lucrări edilitare importante, ca instalațiile de apă și construcția unor drumuri și clădiri publice din Alba Iulia.

În vremea sa, cei care își doreau să locuiască în Alba Iulia primeau teren pentru a-și construi case, arătau istorici. De asemenea, a sprijinit educația copiilor și tinerilor din Transilvania, indiferent de etnia și de poziția socială a familiilor lor, și, deși a fost calvinist, ar fi acordat sprijin celorlalte biserici.

„Principele Bethlen ca om cu carte şi evlavios, care citea zilnic Evanghelia şi scria în limba ungară într-un stil elegant şi bogat, abia cunoscut până atunci, avea grijă şi de cultura ţării. Astfel a înfiinţat la Alba-lulia o şcoală superioară cu gradul de Academie, chemând şi profesori străini. Întemeie tipografii şi ridică nivelul cultural al preoţilor calvini prin trimiterea studenţilor la universităţile din Germania şi Olanda. S-a purtat drept si faţă de preoţimea română, menţinându-i vechiul privilegiu de a nu plăti nicio contribuţie”, se arată în volumul „Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti” (1937).

A dorit tronurile Moldovei și Munteniei

Istoricii vremii l-au apreciat ca fiind una dintre cele mai strălucite personalități din Transilvania epocii sale, însă aspirațiile sale i-au fost curmate de moartea la doar 49 de ani, cauzată de problemele de sănătate. Una dintre dorințele sale ar fi fost unirea sub comanda sa a teritoriilor Transilvaniei, Moldovei și Munteniei.

„Planul pe care l-a avut Bethlen era de a ajunge rege al Daciei («rex Dacia e »), reunind câteştrele ţările româneşti sub stăpânirea sa. O corespondenţă din Decembrie 1627 ne arată că el făcea în acest sens demersuri la Poartă. Turcii, cari n-aveau însă niciun interes să creeze un asemenea organism puternic în coasta lor şi care nu uitaseră cele păţite sub Mihai, nu aprobară cererea. Bethlen nu încerciă s-o realizeze cu armele”, arăta istoricul Constantin Giurescu, în „Istoria Românilor” (1944).

Relaţiile lui cu Muntenia şi Moldova au fost paşnice, iar la la alegerea sa ca principe al Transilvaniei, Gabor Bethlen ar fi fost sprijinit și de cei doi domni din Muntenia și Moldova, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa.

„A dat mâna cu cei doi voievozi, povesteşte un izvor contemporan, şi s-au jurat că vor fi fraţii unul altuia şi până la moarte nu se vor lăsa unul de altul. Ceea ce s-a şi îndeplinit", arăta istoricul Constantin Giurescu.

Și predecesorul său, principele Gabor Bathory, a râvnit la tronul Moldovei și al Munteniei. Aflat în fruntea unei armate, a intrat în Târgovişte la 26 ianuarie 1611 şi şi-a luat titlul de „Principe, din mila lui Dumnezeu, al Transilvaniei şi Valahiei Transalpine”.

A trimis apoi o solie la Istambul, cerând domnia Munteniei şi explicând expediţia sa prin aceea că voievodul Munteniei, Radu Mihnea, ar fi vrut să-l răstoarne, împreună cu aliaţii din Polonia. Înalta Poartă nu a încuviinţat cererea lui şi l-a numit domn al Ţării Româneşti pe Radu Mihnea. La scurt timp, Gabriel Bathory s-a retras în Braşov, după două luni în care s-a considerat stăpânitorul Ardealului şi al Moldovei

Gabor Bethlen a avut pretenţii şi la tronul Ungariei ocupat de habsburgi, şi a sperat la tronul Cehiei şi al Poloniei, însă planurile sale au fost oprite, fie de războaiele pierdute de armatele sale, fie de îmbolnăvirea și moartea sa.

Prima soție a lui Gabor Bethlen

La vârsta de 26 de ani, în vremea în care era comandant de oşti şi consilier general al principelui Ştefan Bocksay, Gabor Bethlen a luat în căsătorie pe Suzana Karolyi, o tânără născută în Cluj, provenită dintr-o familie de latifundiari din nordul Ungariei, aflat sub stăpânire habsburgică.

„Cea mai remarcabilă figură a curții, alături de domnitor, a fost prințesa. Gabor Bethlen era atât de tânăr încât nici măcar nu putea visa la o coroană sau la un tron. Și-a ales soția din vechea familie Károlyi. Soția lui, Suzana, era un fată nobil, dar modestă de la țară, iar în înfățișarea, cerințele și hobby-urile ei, ea a rămas aceeași și mai târziu, când se putea descrie deja ca fiind doamna Transilvaniei, adică regina aleasă a Transilvaniei”, arăta istoricul Anton Gingely

Corespondențele sale cu Suzana Bethlen arătau principele Gabor Bethlen şi-ar fi iubit mult prima soţie, chiar dacă în acelaşi timp a avut mai multe amante. În anul dinaintea morţii acesteia, tânăra s-a îmbolnăvit, iar principele Bethlen a considerat că boala care a ţintuit-o la pat ar fi fost cauzată de farmecele făcute de rivalele ei.

„O convingere tipică a epocii era credința în diavol, în vrăjitorie. Gabor Bethlen, deși în multe privințe era unul dintre cei mai luminați oameni, a fost, de asemenea, impregnat de credința că vrăjitoarele exercită o influență directă asupra soartei semenilor lor. Credea că soției lui a început să se facă rău, după ce a fost afectată de trucurile murdare ale vrăjitoarelor. Mai multe femei au fost arestate, fiind suspectate că au vrăjit-o pe prințesă. Prințul Gabor Bethlen le-a promis acestora totul pentru a o vindeca. Dar dacă nu vor reuși, le ameință cu moartea”, arăta istoricul Anton Gingely, într-un volum biografic despre principele Gabor Bethlen, din 1890.

Mai multe femei acuzate de vrăjitorie, printre care și unele amante ale lui Gabor Bethlen, au fost trimise în judecată.

„A fost prinsă Csomaközi Banfiné (Anna Báthory, după numele soţului), şi din cei îndrăciţi cinci, şi maestrul. Am scris imediat să fie văzută de lege, dacă s-a dat sentinţa, să fie omorâtă. Numai de te-ar vindeca acei rupţi de Dumnezeu, poate cumva te pot vindeca. Doctori, bărbieri, nu sper eu, că ar putea folosi împotriva atare farmece”, se arăta într-o scrisoare a lui Gabor Bethlen către soția sa, menţionată de cercetătoarea Maria Roşu.

A doua soție și extravaganțele de la curtea lui Bethlen

Suzana Karolyi a murit în 1622, iar patru ani mai târziu Bethlen s-a căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg (1604 - 1649). Cu cea de-a doua sa soție, principele s-a aflat în relații mult mai reci, arătau istoricii.

„Soțul văduv, a cărui primă soție nu i-a lăsat copii, era încă la o vârstă la care se putea gândi la recăsătorie, fie și numai pentru că putea avansa în succesul planurilor sale politice. La început, el a căutat o mireasa de familie habsburgică, dar soarta a vrut să o găsească în familia Hohenzoller. Legătura de căsătorie dintre ducesa Ecaterina de Brandenburg și Gabor Bethlen nu început dintr-o atracție personală, ci prin politică. A rămas o legătură externă pe tot parcursul vieții celor doi, iar căsătoria nu a îndeplinit așteptările în niciun fel. Nu i-a ridicat poziția internațională a prințului și nici nu a adus fericirea familiei sau lui, devenind sursa multor probleme pentru Transilvania”, arăta istoricul Anton Gingely.

Alături de noua sa soție, atrasă de lux, viața la curtea de la Alba Iulia s-a schimbat radical. Supușii principelui erau trimiși în cele mai renumite piețe din Europa de Est și de Vest pentru a cumpăra mobilier și podoabe scumpe, trăsuri magnifice, mătase, țesături fine și o mare varietate de mâncăruri, vinuri străine și delicatese.

Mesele erau fastuoase, iar muzicanții din Viena erau nelipsiți de la petrecerile organizate pentru cuplul princiar. Orașul Alba Iulia devenise

Întrucât Gabor Bethlen nu a avut copii, după moartea sa, Ecaterina de Brandenburg a preluat regenţa Transilvaniei, pentru o perioadă scurtă, între 16 noiembrie 1629 şi 28 septembrie 1630, după care a abdicat în favoarea lui Ştefan Bethlen.