Prințesa Lucia Caragea a spionat-o pe Regina Maria la Balcic, în calitate de doamnă de onoare. Tot ea i-a furnizat lui Carol al II-lea informații despre Garda de Fier.

Prințesa Lucia Caragea s-a născut la 18 decembrie 1894, la Dresda, în Germania. A petrecut o bună parte a copilăriei și adolescenței la conacul de pe moșia de la Grumăzești, din actualul județ Neamț, construit de tatăl său, conac care a supraviețuit până astăzi.

Prințesa este cunoscută și ca Lucie Caradja (Karadja), apoi ca Lucia Alioth, după ce s-a căsătorit cu avocatul și diplomatul elvețian Carl Alfred Alioth.

La un moment dat, scrie Revista Intelligence a Serviciului Român de Informații , prințesa a fost recrutată de către Secret Intelligence Service-ul britanic (MI6).

Descoperită de SSI ca fiind agentă a Intelligence Service-ului și a Biroului 2 francez, nu a fost arestată ci constrânsă să colaboreze, pentru documentarea modului de operare a celor două servicii străine.

Așa a devenit prințesa agenta directă a lui Mihail Moruzov , șeful Serviciul Secret de Informații. Lucia Caragea figura în statele de plată ca „Doamna A” (Alioth).

Datorită relațiilor sale în înalta societate și în lumea mondenă, Lucia Caragea este folosită de Mihail Moruzov pentru a obține informații despre diverse ținte care frecventau aceste medii.

Confidenta Reginei Maria la Balcic

Carol al II-lea, care a venit la putere în 1930, a însărcinat-o pe Lucia Caragea să o supravegheze pe Regina-mamă, Maria, exilată la Balcic. Lucia Caragea, în calitate de doamnă de onoare, face toate eforturile pentru a-i câștiga încrederea Reginei Maria și îi devine confidentă intimă. Îi supraveghează corespondența și îi ascultă telefoanele, pentru a detecta orice amestec în politică și a-l raporta imediat lui Carol.

Simona Lahovary, altă doamnă de onoare ale Reginei Maria, scria despre Lucia Caragea în „Pagini de jurnal”: „Romantică, isterică, femelă dezlănțuită și agitată care‑și zice haiduc, iar în timpul războiului se agita cu spionarea nemților (dacă o asculți, a furat hârtii de pe masa lui Mackensen) și de atunci lucrează cu sârg pentru regină. N‑am știut niciodată exact în ce constă acest lucru sau ce informații aduce. Desele și misterioasele veniri și plecări ale acesteia la Cotroceni i‑au agasat pe toți aghiotanții și doamnele de onoare. Se face anunțată prin slugi. Bătrânul Lupin surâde când ne anunță că madam Haiduc a telefonat din nou! Gestul e așa de pueril, încât mă enervez doar pentru că regina o ia în serios. Haiduc s‑a învârtit totdeauna printre național‑țărăniști și, am impresia, carliști. Dar dacă a făcut ceva, direct sau indirect, contra lui Mutius în chestiunea de față, de fapt Mutius și Știrbei împotriva lui Grigore Filipescu și a regelui, asta ar încânta‑o pe regină?”

Castelul de la Balcic se află pe teritoriul Cadrilaterului, parte a Dobrogei cedată de România Bulgariei la 7 septembrie 1940 în urma Tratatului de la Craiova. Edificiul regal a fost construit în anii ’20 de Regina Maria. Castelul rămas în proprietatea suveranilor României până în 1948, an precedat de abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947.

Regina Maria a descoperit cu adevărat Balcicul într-o lună de toamnă, în octombrie 1924. Venită la Constanţa, unde îşi construia un castel pe plaja de la Mamaia, suverana este convinsă de pictorul Alexandru Szathmari să meargă în sătucul din Cadrilater, unde boema îşi găsise inspiraţia. Protipendada începuse să îşi ridice case de vacanţă acolo, astfel că după ce vede casa pictoriţei Cecilia Cuţescu-Storck, regina colindă străzile în pantă şi vede un loc care o lasă mută de uimire. „Toată viața mi-am dorit un astfel de loc, imaginându-mi că-l pot găsi doar în Italia și iată-l aici la Balcic“, se confesa regina în jurnalul său („Însemnări zilnice“, 1924-1925).

Tot prințesa Caragea i-a furnizat lui Carol al II-lea informații valoroase în legătură cu „Garda de Fier”. Regele o menționează în „Însemnări zilnice”, pe 11 și 12 martie 1937: „Am primit o informație de la Haiduc, care-mi spunea că, dacă până la sfârșitul lunii, nu se va putea produce lovitura de stat a Gărzii de Fier, vor începe cu asasinate, prima pe listă fiind Duduia (Elena Lupescu – n.r.). H recomandă să plece pentru câtva în străinătate, lucru care desigur ea nu va voi.”

După asasinarea lui Moruzov, la 26 noiembrie 1940, Lucia Alioth se ferește de SSI-ul lui Eugen Cristescu și încearcă să reînnoade relația cu vechiul aliat, Intelligence Service-ul britanic. La ordinul mareșalului Ion Antonescu, prințesa a fost internată în Lagărul de la Târgu-Jiu, în 1944, pentru „activitate dăunătoare intereselor şi siguranței Statului”. După lovitura de stat de la 23 august 1944, Lucia Caragea a fost eliberată la scurt timp, împreună cu alți deținuți politic.

După ce Regele Mihai a abdicat, la 30 decembrie 1947, mai multe rude ale prințesei Caragea au reușit să emigreze în Occident, însă ea a fost forțată să rămână în țară. A murit la 26 septembrie 1950, la București, la nici 56 de ani, cu averea confiscată de autorități.