Primul JURNALIST care RUPE TĂCEREA despre DICTATURA Ponta din TELEVIZIUNI
Jurnalistul Cătălin Prisăcariu este primul fost realizator TV care rupe tăcerea despre cum se exercită ,,presiunea Ponta'' din partea patronilor. Prisăcariu scrie astăzi pe blog pentru prima dată explicit despre presiunile editoriale pe care le-ar fi făcut șeful B1 TV, Sorin Oancea, și precizează că are drept dovezi SMS-uri și chiar mail-uri de la acesta. Sursa citată scrie că Oancea ar fi început „pe la jumătatea lui 2014 să joace pe față cu Ponta”.
L-am cunoscut pe Sorin Oancea în iulie 2012. Despre el nu știam atunci decît că îl făcuse Gigi Becali celebru (“și Oancea să se uite”). Ne întîlneam, la propunerea mea, după ce proaspăt instalatul premier Ponta decisese că TVR Info (canalul de știri al televiziunii publice, la care prestasem ca invitat permanent vreo jumătate de an și ca moderator al unui talk show de seară timp de o lună) trebuie închis. Căutam, deci, un nou proiect TV iar B1, pe vremea aceea, îmi părea aproape singurul la care să-mi pot face treaba.
Oancea mi-a făcut o ofertă abia în octombrie 2012. De atunci, pînă în martie (inclusiv) a.c., am moderat talk show-uri (cel mai adesea, pe teme politice, de justiție, de politici publice și investigații) mai pe toate tronsoanele disponibile ale postului. Am avut o relație relativ civilizată cu Oancea pînă pe la jumătatea lui 2014, cînd omul a început să joace pe față pentru Ponta. Atunci s-au înmulțit discuțiile în urma cărora eu trebuia să fiu convins că, asta e, fatalitate, Ponta e viitorul. Tot de atunci a crescut numărul sms-urilor cu indicații prețioase pe care mi le trimitea în timp ce eram în direct. Conform acestor sms-uri (pe care le am, desigur, în propriul telefon), unele subiecte trebuia să fie amînate, altele pur și simplu evitate, unii oameni protejați, alții călcați în picioare. Cele mai multe dintre sms-uri erau dublate de alte sms-uri, prin care eram certat că nu urmez indicațiile. De cele mai multe ori, aveau loc și convorbiri telefonice de prelucrare ideologic-editorială, ca nu cumva să uit care sînt țintele lui Oancea (proprietar cu 50% al B1 TV și director general al postului).
Punctul culminant al presiunilor a fost atins înainte de turul al doilea al prezidențialelor, cînd Oancea mi-a sugerat că, dacă nu sînt “echilibrat”, poate stau acasă în ultima săptămînă dinaintea votului final de pe 16 noiembrie. Ce înțelegea Oancea prin “echilibru”? Ceva simplu: Ponta și Iohannis trebuia să fie tratați egal, lăudați la fel și criticați la fel. Nu conta, desigur, că unul era premier în funcție și celălalt doar primar la Sibiu. Cu alte cuvinte, dacă Ponta o dădea de gard cu taxa pe stîlp sau supraacciza la combustibil (vă mai amintiți de ele? pînă și Ponta a admis că erau idioțenii, după ce a pierdut alegerile), nu era bine să-l critici pentru asta la TV pentru că nu puteai să-l critici în mod similar și pe Iohannis (!). Nu conta, firește, că Iohannis nu putea fi criticat pentru așa ceva, un primar neavînd pîrghii legale să decidă taxe și impozite naționale.
După 16 noiembrie 2014, s-a așternut liniștea și Oancea nu a mai dat indicații prețioase. Pînă prin martie a.c., cînd mesajele de politică editorială au revenit, telefonic și pe sms. Nefiind urmate de efecte din parte-mi, pe la jumătatea lunii martie au încetat. O singură comunicare am mai avut cu Oancea, apoi, telefonic: pe 4 aprilie, într-o sîmbătă, după cum v-am povestitaici. În acea sîmbătă, directorul general al B1 mi-a spus, textual, că nu are nimic profesional să-mi reproșeze, dar că stă prost cu banii și, pentru o discuție mai amplă “care să lase loc de bună ziua”, m-a invitat să ne vedem după cîteva zile. Acea întîlnire nu a mai avut loc. Pînă la urmă, ce “loc de bună ziua” să îi lași unuia ca Oancea?
Nu v-aș fi relatat cele de mai sus din două motive:
1. în ciuda presiunilor, eu mi-am făcut meseria după principiile meseriei, deși devenea din ce în ce mai greu măcar și pentru aceea că eram înjurat și eu pentru politica editorială evident pro-Ponta a postului (ah, Sorin Oancea, păcat că nu a înregistrat nimeni minunatele noastre discuții, era delicios cum îmi ziceai că talk show-urile trebuie să fie așa, mai “magazin”, cu subiecte diverse, sociale, de interes pentru oameni, că modelul BBC de jurnalism a murit);
2. dacă azi nu ar fi apărut un comunicat șmecheresc girat de B1 TV în care apar cîteva minciuni sfruntate.
Una din minciuni este că postul a asigurat o “libertate editorială deplină”. Nu, Oancea, nu o să public sms-urile de la tine (nu mai pomenesc de un e-mail de prin februarie, în care ne amenințai pe unii, textual, că nu o să mai avem locuri de muncă dacă nu îi înjurăm pe unii și alții care nu-ți plăceau ție) care arată contrariul. Din silă nu o să le public. Dacă, însă, vei continua să minți șmecherește, mă vei obliga să fac asta, pentru a restabili adevărul. Te rog, nu mă obliga. Oricum, nici nu prea e nevoie să public eu ceva, e suficient că în spațiul public a ajuns un e-mail intern care arată cum se cenzurează subiecte la B1.
O altă minciună din comunicatul B1 este că n-aș fi performat în audiențe. Am mai demontat o dată această idioțenie (aici, la finalul textului), deci nu reiau. Iar dacă îți susții, totuși, minciuna asta, te invit, Sorin Oancea, să faci un top comparativ al audiențelor moderatorilor B1 din 2012 încoace și să-l publici. Știu, nu o vei face.
La final, dragă Sorin Oancea: reprezinți unul din modelele cele mai nocive de mogulaș de presă din România anului 2015, ai o mentalitate de mic bișnițar valutist nouăzecist care folosește televiziunea ca pe o tarabă cu mizerii pe care le vinzi în interesul cui dă mai mult. O vreme, m-ai păcălit că ești inteligent. De fapt, ești doar șiret, ai acea viclenie pe care ți-o dă școala vieții și anturajul populat cu șmenari mai bogați și mai influenți decît tine, la statutul cărora aspiri. Dar la care nu, nu vei ajunge. Pentru că vremea bișnițarilor de succes a trecut, chiar dacă tu nu înțelegi asta încă.
P.S. Marile spirite, evident, se întîlnesc: cînd am plecat de la Academia Cațavencu a lui Vîntu, tot din cauza cenzurii politice, SOV a spus despre mine și ceilalți colegi de plecare că eram “discutabili”. Adică tot un fel de neperformanți, cum zici și tu. Și Vîntu s-a crezut, la vremea lui, o mare sculă, iar acum își roade unghiile în așteptarea unor noi condamnări, a scris Cătălin Prisăcariu pe blogul său.
