Fostul director SRI vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre ceea ce va urma dacă Donald Trump se întoarce la Casa Albă, dar și despre situația încordată din Orientul Mijlociu.

George Maior s-a dedicat diplomației, după ce a condus mai mulți ani Serviciul Român de Informații. A fost mai întâi ambasador al României la Washington, iar acum e reprezentatul României în două țări din Orientul Mijlociu, Iordania și Yemen. În interviul pentru „Adevărul”, Maior a vorbit despre ceea ce ar putea urma pentru România și pentru întreaga lume, începând cu 2025, dacă Donald Trump câștigă alegerile din noiembrie.

Adevărul: Ați fost timp de mai bine de 6 ani ambasadorul României în SUA, iar din 2021 ne reprezentați în Iordania, respectiv din 2023 și în Yemen. Care sunt relațiile României cu cele două state din Orientul Mijlociu și cu ce provocări v-ați confruntat de la preluarea celor două posturi?

George Maior: România și Regatul Hașemit al Iordaniei vor aniversa anul viitor 60 de ani de relații bilaterale, aflate în prezent la nivelul unui adevărat parteneriat strategic. Există un interes real al ambelor țări de a aprofunda cooperarea în domenii deja de tradiție și succes, precum cel agroalimentar, al educației sau al infrastructurii, dar și de a o extinde în zone în care există un potențial enorm, încă nevalorificat pe deplin, precum IT și telecomunicații, economia digitală, sau energia regenerabilă. În același timp, România este și un promotor activ al consolidării relațiilor Iordaniei cu UE și Alianța Nord-Atlantică, inclusiv prin prisma exercitării de către Ambasada României la Amman a mandatului de Ambasadă Punct de Contact NATO.

Doresc să subliniez aici rolul foarte important al celor două comunități, cea românească din Iordania și cea iordaniană din România, în promovarea și susținerea acestor proiecte. Mai mult, aceste comunități reprezintă o adevărată punte de legătură între țările noastre, contribuind permanent la nivelul ridicat de încredere reciprocă, simpatie și prietenie.

În același timp, relațiile cu Republica Yemen, sunt importante și cu tradiție pentru România. Deși există tendința de a privi în prezent Yemen mai degrabă prin prisma conflictului intern și situației regionale, trebuie să avem și o perspectivă pe termen lung, în care putem identifica oportunități de cooperare bilaterală. Tocmai pentru a putea ajunge la punctul în care putem discuta de dezvoltare și prosperitate, România susține eforturile internaționale de soluționare pașnică a situației din Yemen, în primul rând prin implementarea cât mai rapidă a foii de parcurs a ONU.

Probleme mari cu rebelii houthi

Rebelii houthi și alte grupări jihadiste acționează în zonă, cu precădere în Yemen. În ce măsură au fost afectate interesele românești din regiune de activitățile acestora?

Activitatea grupărilor jihadiste și radicale reprezintă o amenințare permanentă pentru securitatea și stabilitatea Orientului Mijlociu, dar și a proximității, inclusiv spațiul european. Odată cu escaladarea acțiunilor Houthi din Marea Roșie și Golful Aden, asistăm la numeroase provocări cu efect negativ în ceea ce privește situația generală din Yemen, procesul de pace condus de ONU, respectiv securitatea maritimă. Putem observa, de exemplu, cum incursiunile grupării Houthi au afectat fluxurile comerciale tradiționale, cu impact asupra intereselor statelor membre UE și NATO. În cazul specific al României, se adaugă și cazul marinarului răpit împreună cu echipajul navei Galaxy Leader, pentru eliberarea cărui autoritățile române colaborează cu toți partenerii internaționali relevanți.

Recunoscând importanța securizării regiunii Mării Roșii și Golfului Aden, România a decis participarea la Operațiunea EUNAVFOR ASPIDES, o misiune militară defensivă de supraveghere maritimă și de escortare și protejare a navelor comerciale.

S-a spus că România păstrează relații excelente în Orientul Mijlociu, încă din perioada comunistă, dar și că, de multe ori, anumite țări din Occident apelează la România atunci când se confruntă cu unele probleme în regiunea amintită. În ce măsură este adevărat, ați putea eventual să ne dați și un exemplu?

Este adevărat că România a avut, cu nuanțele epocii ce-i drept, încă din perioada regimului anterior anului 1989 o politică echilibrată în regiunea Orientului Mijlociu, asumându-și uneori un rol de facilitator și mediator. Avem în continuare astăzi această abordare echilibrată și constructivă, cu diferența că, din poziția de membru ale UE și NATO și de partener strategic al SUA, vocea României este una cu mult mai puternică. Cred că avem în prezent mai multe de oferit statelor din Orientul Mijlociu decât înainte de 1989, atât în plan bilateral, cât și în formate multilaterale. În același timp, bunele relații dezvoltate de-a lungul deceniilor cu statele din regiune constituie într-adevăr un atu în cooperarea cu partenerii noștri euroatlantici. Cum rolul de facilitator și mediator se exercită cel mai eficient cu tact și discreție nu voi da exemple concrete, dar voi menționa că de multe ori eforturile României au contribuit substanțial la obținerea unor rezultate pozitive.

Ați fost ambasadorul României în SUA într-o perioadă cu realizări, dar și cu o mulțime de provocări. Practic, ați lucrat la Washington atât cu administrația democrată a lui Obama, respectiv Joe Biden, dar și cu administrația republicană a lui Donald Trump. Cum au evoluat relațiile bilaterale și care au fost cele mai importante provocări în mandatul dumneavoastră?

Pot spune că tema principală a mandatului meu de ambasador la Washington a reprezentat-o adaptarea Parteneriatului Strategic România-SUA astfel încât acesta să corespundă noii realități geopolitice care se cristaliza în perioada respectivă și în care ne aflăm astăzi. Vorbim în primul rând de o lume mai competitivă și în multe privințe mai nesigură decât cea de acum 10-15 ani, ceea ce a făcut prioritară – pentru ambele țări – consolidarea pilonului central al Parteneriatului Strategic, cooperarea în domeniul securității și apărării. Utilitatea acestor eforturi este astăzi incontestabilă, inclusiv a demersurilor permanente făcute de România pentru a plasa regiunea Mării Negre pe lista de priorități strategice a tuturor administrațiilor americane. În același timp, este clar că ne aflăm la nivel global într-un punct de inflexiune și în ceea ce privește economia și tehnologia, ceea ce a oferit oportunitatea extinderii Parteneriatului în domenii precum securitatea energetică, securitatea cibernetică sau cercetarea tehnologică.

Profunzimea și soliditatea Parteneriatului Strategic au fost foarte bine reflectate în nivelul și frecvența dialogului politico-diplomatic. În 2015, la doar câteva săptămâni după ce preluasem mandatul de ambasador la Washington, președintele Klaus Iohannis a făcut o primă vizită în SUA și a avut o întâlnire bilaterală cu - pe atunci - vicepreședintele Biden. Au urmat o întrevedere cu președintele Obama în marja Summit-ului privind Securitatea Nucleară din 2016 și cele două vizite oficiale la Casa Albă ale președintelui României, în 2017 și 2019. Reamintesc faptul că președintele Klaus Iohannis a fost primul șef de stat din regiunea noastră primit la Casa Albă de președintele Trump. Pe lângă acestea au fost sute de alte întâlniri la nivel ministerial, al instituțiilor sau al Congresului, precum și reuniunile anuale în formatul Dialogului Strategic bilateral.

Subiectul Visa Waiver a fost unul dintre cele mai discutate în cadrul acestor întâlniri, inclusiv la nivelul șefilor de stat. Eforturile în direcția accederii în programul Visa Waiver au implicat acțiunea susținută și coordonată a tuturor instituțiilor responsabile din România. Pentru Ambasada României la Washington acest lucru a însemnat o activitate intensă de dialog politico-diplomatic, care, după cum putem observa, continuă și acum, în același ritm. Am avut, împreună cu colegii din ambasadă, sute de întâlniri pentru a crea o masă critică de susținere la nivelul Congresului și a menține permanent subiectul pe agenda de priorități a administrației americane. La momentul de atunci, toate acestea s-au făcut în condițiile în care ambasada dispunea de resurse foarte limitate, din motive greu de înțeles chiar și acum. Tot în perioada respectivă a fost completat și cadrul tehnic de cooperare prin semnarea mai multor acorduri bilaterale privind securizarea frontierelor, schimb de informații sau combaterea infracționalității grave. Un merit aparte l-a avut comunitatea românească din SUA, pe care am avut-o permanent ca partener activ și implicat în urmărirea acestui obiectiv important pentru toți românii.

Ce se întâmplă în România și în lume dacă se întoarce Donald Trump

Cu câteva luni înaintea alegerilor din noiembrie 2024, Donald Trump pare favorit să revină la Casa Albă. În Europa, dar și în România există multe temeri – că dacă va fi ales va scoate SUA din NATO sau că pur și simplu nu-și va respecta angajamentele față de aliați și că nu va mai susține Ucraina. Ca diplomat care ați lucrat cu administrația Trump, credeți că victoria sa ar schimba în vreun fel agenda internațională, posibil chiar modul în care SUA se raportează la la războiul din Ucraina, ba poate chiar și la tensiunile din Orientul Mijlociu și, de ce nu, la cele din Marea Chinei de Sud?

Aș începe prin a reaminti că președintele Trump a subliniat angajamentul său față de Articolul 5 al NATO chiar în timpul conferinței de presă susținută împreună cu președintele României la Casa Albă în 2017. Și că în timpul administrației sale SUA au întreprins demersuri susținute pentru consolidarea capabilităților NATO, în primul rând prin creșterea investițiilor tuturor aliaților în domeniul apărării. România a fost, de altfel, printre principalii susținători ai acestor măsuri și unul dintre primii aliați care au atins pragul de 2% din PIB cheltuieli pentru apărare. Și subliniez că ne-am asumat acest obiectiv nu pentru că ne-ar fi cerut-o SUA sau alți partneri, ci pentru că el corespunde interesului fundamental de asigurare a securității noastre naționale. Evoluțiile ulterioare au confirmat pe deplin corectitudinea abordării SUA și României, o abordare împărtășită astăzi de toate statele NATO.

Este de așteptat, într-adevăr, ca o potențială nouă administrație Trump să aibă o abordare pragmatică, ferm ancorată în interesele naționale americane. Dar nu trebuie să uităm că rețeaua globală de alianțe a SUA, și în primul rând NATO, se numără printre cele mai valoroase instrumente de apărare a acestor interese. Cred că, indiferent de culoarea politică a viitoarei administrații de la Washington, SUA vor accelera demersurile pentru întărirea Alianței și creșterea capabilităților tuturor membrilor săi. Și cred că România va fi în continuare un partener apropiat al SUA și un exemplu pozitiv în această acțiune.

Impactul realegerii lui Trump pentru România

Care ar fi impactul realegerii lui Trump pentru România? S-ar schimba ceva în relațiile dintre cele două state?

Parteneriatul Strategic România-SUA împlinește 27 de ani de existență în 2024. În acești 27 de ani la Casa Albă s-au aflat cinci președinți americani, trei din Partidul Democrat și doi din Partidul Republican, cu programe politice și abordări personale foarte diferite. În același timp, la București s-au aflat guverne de toate culorile politice. Și în toată această perioadă Parteneriatul a avut un parcurs pozitiv și s-a dezvoltat constant. Pentru că el corespunde intereselor fundamentale ale ambelor state și este asumat în mod bipartizan, atât la Washington cât și la București. Dar și pentru că există o reală afinitate și prietenie între popoarele român și american, care face ca acest Parteneriat să genereze și un atașament emoțional, în afara calculului strategic rațional.

Mandatul președintelui Trump nu a făcut excepție de la această logică a dezvoltării pozitive. Din contră, a fost o perioadă de creștere și intensificare a relației bilaterale, în toate domeniile. Dialogul cu administrația SUA a fost unul foarte bun, aspect subliniat și de cele două întrevederi de la Casa Albă între președinții român și american, în decursul cărora președintele Trump și-a exprimat aprecierea și simpatia pentru România.

Sunt ferm convins, așadar, că, oricare ar fi rezultatul alegerilor americane din această toamnă, Parteneriatul Strategic România-SUA va continua să se dezvolte, în beneficiul ambelor țări.

Toată lumea este fără doar și poate cu ochii pe războiul din Ucraina, în timp ce confruntările din Fâșia Gaza sunt tratate mai degrabă marginal. Ca diplomat, dar și ca doctor în drept internațional și comparat, când și în ce condiții credeți că am putea avea pace în cele două locuri și care sunt riscurile unor escaladări care să ajungă chiar la nivelul unui război mondial?

Deși natura și amploarea celor două conflicte menționate sunt diferite, soluționarea amândurora este vitală pentru securitatea și stabilitatea mediului internațional. Observăm cum confruntările militare nu mai pot fi limitate într-un registru local, implicațiile regionale și globale fiind unele evidente și inevitabile.

Drept urmare, este fundamentală implicarea activă din partea comunității internaționale în soluționarea fără întârziere a acestor două dosare complexe. Împreună cu aliații săi, România militează puternic pentru pace, diplomație și respectarea ordinii globale, bazate pe reguli și respect reciproc.

În timp ce cheia războiului din Gaza și a dosarului israeliano-palestinian rămâne implementarea soluției celor două state, în Ucraina este necesar un plan de pace ce respectă suveranitatea și integritatea teritorială a vecinului nostru.

Oficialul a fost întrebat și cum vede cazul foştilor săi subalterni de la SRI, Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, cercetați acum de DNA pentru fapte de corupție, precum și situațiile în care rezerviștii se folosesc de informațiile dobândite pentru diverse agende economice sau politice (temă la care a făcut referire în trecut), însă a refuzat să răspundă acestor întrebări, limitându-se la teme cele ce țin de diplomație și politică externă.