Atomistul George Manu, care a publicat primul tratat de fizică nucleară din țară, în 1944, a fost arestat de comuniști și a murit la Aiud.

La 13 februarie 1903 se năștea George Manu, fizicianul de renume mondial, descendent al unei vechi familii de intelectuali patrioți, fiind nepotul generalului George Manu care s-a distins în Războiul de Independență.

După ce a absolvit liceul în 1921, a devenit în 1925 dublu licențiat, atât în fizico-chimie cât și în matematici, al Facultății de Științe din București. Un an mai târziu este titular al certificatului de studii superioare de chimie și fizică și radioactivitate al facultății de Științe din Paris.

George Manu a publicat primul tratat de fizică nucleară din țară Captură video

A refuzat oferta Laboratorului Curie de a rămâne acolo și s-a întors în țară unde a devenit asistent al Facultății de Științe din București. La Universitatea din București a publicat primul tratat de fizică nucleară din țară, în 1944. Celelalte două au rămas la stadiul de manuscris.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, carieră să universitară nu a avut de suferit. În aprilie 1945 a fost numit titular al conferinței de Radioactivitate în cadrul nou înființatei catedre universitare de structura materiei. Încă din luna următoare, din cauza apartenenței sale politice, a intrat în preocupările Comisiei de triere a legionarilor. Cum la adresa să nu era nicio acuzație gravă, rectorul Universității din București a propus o sancțiune minoră: suspendarea sa timp de un an.

Ca opțiune politică, scriu cercetătorii CNSAS, a fost legionar. Aderând la această mișcare în anul 1937, după finalizarea studiilor sale pariziene, anul în care Legiunea a atras o serie de tineri intelectuali de mare valoare.

George Manu a activat în Mișcarea Națională de Rezistență din România, grupare ce lupta pentru eliberarea de sub dominația sovietică, încercând să se pregătească pentru eventualitatea unui război între URSS și puterile occidentale. În 1946, la Curtea Militară de Casare și Justiție, este judecat procesul organizațiilor subversive. Prin decizia din 18 noiembrie 1946 sunt condamnate nu mai puțin de 90 de persoane, având cap de afiș pe generalul de armată Aurel Aldea .

El era acuzat de participare la complot pentru distrugerea unității statului, crimă de răzvrătire și crimă de insurecție armată. Judecat în lipsă, el a fost prins după o tentativă de trecere a frontierei, la 21 martie 1948.

Se spune despre el că, după condamnare, a fost vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus că în schimbul eliberării , să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania. Dar profesorul George Manu a refuzat demn această ofertă, întrucât nu a vrut să lucreze pentru cei pe care îi considera dușmani ai neamului românesc, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii și versuri din închisoare“.

Despre acest episod amintește un alt deținut, Nicu Păun, își amintește: „Ne comunicam prin perete și prin sistemul Morse pe ață. El era singur, izolat de cealaltă lume. Îmi comunică o informație mai aparte. Fusese chemat la conducerea închisorii, propunându-i-se eliberarea imediat, cu condiția ca să lucreze în cercetare nucleară la Dubno, în U.R.S.S.. […]

Când aude el ce i se cere, fără nici o rezervă le dă un răspuns categoric de refuz. Nici nu voia să audă de una ca asta. În acest scop venise cineva special în Aiud, să-i vorbească. A rămas intransigent, pe poziția sa demnă și fără compromisuri“.

Bolnav de tuberculoză

Revenit în Aiud în anul 1954 de la mina de plumb Baia Sprie cu un lot de 60 de deținuți, toți în lanțuri, mutați în această închisoare disciplinar în urmă unei greve care a avut loc la această mină, profesorul George Manu se numără printre cei peste 50 de deținuți din acest lot bolnavi de tuberculoză.

La început a fost diagnosticat cu TBC ganglionar dar, supus împreuna cu toți ceilalți unui regim disciplinar extrem de sever, fără hrană adecvată, fără asistență medicală și fără îngrijirea elementară reclamată de această boală, starea sănătății lui s-a înrăutățit continuu, ajungând până la urmă să-i fie fatală.

Chiar și în acest condiții, el a fost dascăl în închisoare pentru mulți tineri care fuseseră arestați de pe băncile școlii sau ale universităților și care erau, prin urmare, cu studiile neterminate. El a transmis, prin viu grai celor care au avut norocul să împartă celulă cu el, ori cu el, ori prin morse celor din celelalte celule, zeci și sute de conferințe, prelegeri ori lecții din toate domeniile științelor umaniste: istorie, drept, geografie, filozofie, literatură, limbi străine (franceză și engleză mai ales) etc., care erau memorate ori scrise pe pereți, pe bucăți de săpun, pe cioburi de sticlă, etc. și apoi, transmise din celulă în celulă și din om în om.

Scrierea pe ață

Profesorului George Manu i se datorează și inventarea scrierii, cu ajutorul alfabetului morse, pe firul de ață. Un grup de studenți care se aflau la un alt etaj decât cel pe care se afla el i-au cerut (prin morse, bineînteles) să le transmită câteva dintre principiile de baza ale Constituției americane. Profesorul a refăcut din memorie, cu aproximație, toate cele șapte articole ale Constituției respective și aștepta un moment prielnic că să le poată transmite la destinație. Tocmai în acel moment s-a deschis ușa și gardianul a dat celor din celulă ac și ață pentru repararea echipamentului.

Văzând ața, profesorului Manu i-a revenit ideea că să transpună pe ea, în alfabet morse (un nod dublu, linia, un nod simplu, punctul) textul pe care îl avea de transmis. Cu multă răbdare, făcând mii de noduri, a reușit să "scrie" pe câțiva zeci de metri de ață textul celor șapte articole ale Constituției americane. A făcut apoi un ghem pe care l-a transmis destinatarilor împreuna cu instrucțiunile de decodare. Această nouă metodă de scriere a constituit o adevărată revoluție de comunicare din închisoare, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii și versuri din închisoare“.

Din cauza regimului inuman la care a fost supus în urmă refuzului său categoric de a face declarațiile care i se cereau, boala i s-a agravat. A murit în 1961, în infirmeria Aiudului. Era Duminica Floriilor.