Primul candidat călare pe un cadavru
România a văzut mulți ciudați, personaje exotice și aventurieri înscriși de-a lungul timpului în campaniile pentru prezidențiale. E dreptul oricui să folosească tribuna candidaturii pentru a-și face puțină reclamă pe care o convertește apoi cum se pricepe fiecare. În toate democrațiile se întâmplă la fel. În Statele Unite, de pildă, comunistul Bernie Sanders s-a îmbogățit din vânzarea cărților, devenind milionar după tentativa de a candida din partea democraților în 2016, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă pe G4Media.ro .
Dar candidați cățărați la propriu pe cadavre, încă n-am avut. Necrofagi politici, hiene castrate de ultimele urme de bun simț încă n-au lătrat în campaniile electorale din România. A te cățăra pe tragedia unei familii pentru a câștiga capital politic și a încerca apoi cu maxim cinism să-l exploatezi mi se pare cel mai josnic gest posibil, nedem de specia umană, un viol post mortem al imaginii Alexandrei.
Acest Gheorghe Dincă al candidaților, acest mic monstru politic poartă un nume: Alexandru Cumpănașu.
Personajul acesta sulfuros, mufat la granturi de sute de mii de euro cu statul, în special cu Ministerul de Interne unde își avea biroul de așa-zis oengist, comite în fiecare zi o crimă morală: ventilează toate conspirațiile posibile, se lupta cu procurorii, cu polițiștii, cu IML-ul, cu oricine încearcă să facă lumină în crimele oribile în dosarul Caracal. În felul acesta amplifică suferința familei cu fiecare ieșire publică în care vinde iluzii și speranțe deșarte.
Fără pic de empatie și respect față de familia Alexandrei, Cumpănașu alimentează în mod iresponsabil teoria că fata ar fi vie, victima unor rețele de traficanți, iar tot statul român conspiră în bloc să le acopere fărdelegile. Aceasta este crima morală, o nefârșită bătaie de joc la adresa unei familii și așa lovite crunt de soartă.
În numele unei relații de rudenie cu Alexandra, adolescenta răpită și foarte probabil ucisă de un suspect cu profil de criminal în serie, Cumpănașu pozează într-un cruciat în luptă cu statul mafiot, cu sistemul odios, cu rețelele de crimă organizată, pătruns de o misiune istorică. Cumpănașu a acționat însă mereu și o face în continuare ca o piesă din sistem, ca un apendice al unor zone obscure din stat.
El însuși este parte dintr-o construcție dubioasă, miniștri se execută instant când cere rapoarte de la Pintea pe tema IML sau își comanda niște bodyguarzi de la Fifor pentru mai mult dramatism.
Așa se explică parțial, prin conexiunile sale obcure, atenția de care se bucură din partea unor televiziuni, gata oricând să-i acorde spații largi, să-i transmită live toate elucubrațiile și inepțiile fără un minim respect față de publicul lor.
Nu mi-e clar cine și de ce i-a rezevat acest rol lui Cumpănașu, primul candidat la prezidențiale cățărat la propriu pe un cadavru. Poate fi instrumentul cu care instituții din stat se luptă între ele, pionul pus să torpileze la maxim încrederea în instituții sau, cel mai puțin probabil, o hienă oportunistă lătrând bezmetică de capul ei printre cadavrele de la Caracal.
Însă toți cei care îl ajută pe acest necrofag să intoxice mai departe spațiul public și acceptă să joace din culise în acest film prost devin complicii celui mai detestabil sport practicat, iată, la propriu, în această campanie: călcatul pe cadavre. Sper, totuși, că nu se vor strânge semnături pentru a valida această mare nerușinare.
