După șapte ani și jumătate, Luna se pune din nou în fața Soarelui. Pe 25 octombrie, din România se poate observa timp de mai bine de două ore o eclipsă parțială de Soare, discul astrului din centrul Sistemului Solar urmând să fie acoperit în proporție de până la 44%.

Amurgul vine în timpul zilei, ca și cum un nor mare și negricios ar bloca lumina venită de la astrul aflat la aproximativ 150 de milioane de kilometri distanță de Pământ. O eclipsă parțială este un eveniment în care Luna ascunde o parte din Soare, lăsând să strălucească însă anumite procente din steaua care ne încălzește și ne luminează.

Eclipsa parțială de Soare din 25 octombrie va fi vizibilă (folosiți ochelari speciali de protecție!) pe tot teritoriul României, gradul de acoperire variind între 32% în zona de sud-vest a țării – județele Timiș, Caraș-Severin, Dolj – și 44% în nord-est, județele Botoșani și Iași; la București, discul va fi acoperit în proporție de 39%. Fenomenul debutează undeva între ora 12.20 (est) și 12.28 (vest), în funcție de zona în care vă aflați, și se termină între 14.36 și 14.54 (la fel, în funcție de locul din care se privește), maximul având loc la aproximativ o oră distanță de la debutul eclipsei, eclipsă care va dura în totalitate, în zona de nord-est, aproape 2 ore și 30 de minute.

Când Luna poartă inel

O eclipsă de Soare are loc când satelitul nostru ajunge între Soare și Pământ, alinierea celor trei obiecte cerești fiind aproape perfectă când se află în faza de Lună Nouă, fază ce are loc frecvent, aproximativ o dată la patru săptămâni. Văzută din spațiu, în momentul când Luna se bagă în fața Soarelui, umbra acesteia se deplasează la suprafața Terrei cu mai mult de 1.500 km/oră, zona pe care o acoperă în timpul eclipselor totale purtând numele de bandă de totalitate.

Vă întrebați, poate, de ce nu există o eclipsă de Soare la fiecare Lună nouă? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să luăm în considerare planurile orbitale ale acestor corpuri. Luna se învârte în jurul Pământului într-un plan care este diferit de planul în care Terra orbitează în jurul Soarelui. Planul Pământ-Lună este înclinat față de planul ecliptic cu circa 5 grade, astfel că eclipsele apar doar atunci când Luna traversează ecliptica în locul în care se află Soarele, aproape de nodul ascendent sau descendent. Dacă nu e acolo, atunci au loc eclipse parțiale sau nu au loc eclipse deloc.

Există și un tip special de eclipsă de Soare: anulară sau inelară. Luna este aliniată cum trebuie, se poziționează peste Soare, dar există o zonă externă din Soare care rămâne vizibilă, care arată ca un inel. Motivul formării acestui tip particular de eclipsă este faptul că distanța Pământ-Lună nu este constantă. Când satelitul se află la cea mai îndepărtată distanță de Pământ (la apogeu), el pare puțin mai mic pe cer. Prin urmare, eclipsa nu poate fi totală – un inel de lumină fiind vizibil în jurul Lunii, de unde și numele, eclipsă inelară. Atenție, chiar și în cazul acestui tip de eclipsă, pentru că Soarele nu este complet mascat, observarea necesită utilizarea ochelarilor speciali (vă puteți uita la Soare direct doar când e perfect acoperit, în cele câteva minute din timpul unei eclipse totale de Soare).

Eclipsele totale vor dispărea

În cazul eclipselor totale, următoarea în România urmând a avea loc abia în 2081, pe 3 septembrie, Luna maschează perfect Soarele. Satelitul nostru este de aproape 400 de ori mai mic decât Soarele, dar, în același timp, este și de aproximativ 400 de ori mai aproape, astfel că cele două astre au, întâmplător, același diametru aparent. Cu toate astea, în viitor – ce-i drept, într-un viitor foarte îndepărtat –, acestea nu vor mai exista, față de cele parțiale și inelare care vor continua să existe. Vom mai putea asista la eclipse totale de Soare doar în următorii 600 de milioane de ani, pentru că Luna se îndepărtează de Pământ cu aproape 4 centimetri pe an, iar în același timp, Soarele crește în mărime.

Maximum cinci eclipse pe an

Eclipsele solare sunt evenimente rare, de obicei apar de două-cinci ori pe an pe tot Globul, aproximativ 240 de eclipse pe secol. De când a fost impus calendarul gregorian, în 1582, au fost șapte ani în care au fost câte cinci eclipse: 1693, 1758, 1805, 1823, 1870 și 1935 (patru parțiale și una anulară). Următorul an în care vor fi cinci eclipse este 2206. O eclipsă totală, perioada când Soarele nu se vede deloc, durează doar câteva minute, maximul fiind de 7 minute și 32 de secunde. Pe teritoriul României, în secolul XXI, sunt vizibile 40 de eclipse, 37 parțiale, 2 inelare și una totală.

Ultima eclipsă parțială de Soare în România a avut loc pe 20 martie 2015, Luna acoperind Soarele 52% din suprafață în vestul României și 39% în est. În Atlantic, în Insulele Faroe sau Svalbard, eclipsa a fost totală. Următoarele două eclipse parțiale vor avea loc în 2026, pe 12 august, (34% acoperire în vest, până la 2% la Brașov, în București sau în Dobrogea nefiind vizibilă) și în 2027, pe 2 august (51% acoperire în vest, până la sub 40%, în est). Ambele eclipse vor avea banda de totalitate care trece prin Europa, în 2026 prin nordul Spaniei sau în Islanda, iar în 2027 prin sudul extrem al statului iberic.

Următoarea eclipsă care va fi doar parțială, precum cea din 2022, va avea loc în 2029, pe 12 iunie, acoperirea Soarelui fiind foarte redusă, sub 2% în vestul României. În 2030, în Europa, Grecia, Turcia sau sudul Bulgariei, va putea fi urmărită o eclipsă anulară, în România, eclipsa urmând a fi parțială, cu acoperire care scade de la 87% la Constanța, la 73% la Satu Mare. Nu am dat importanță eclipsei din 25 martie 2025, gradul de acoperire, în vestul extrem al României, la vest de Sânnicolau Mare, județul Timiș, fiind de doar 0,5%.

Unde poate fi urmărită eclipsa parțială

Eclipsa parțială de Soare poate fi văzută din orice zonă din România, bineînțeles dacă cerul nu e acoperit de nori. Puteți fi singuri, alături de prieteni sau de familie, folosind ochelari de eclipsă sau un binoclu dotat cu filtru solar special, sau puteți participa la evenimentele organizate de planetariile și observatoarele din toată țara. De exemplu, la Brașov, specialiștii de la Planetariul „Cosmonaut Dumitru Prunariu“ vor duce în parcul din centrul localității, pe lângă ochelari speciali pe care îi vor oferi gratuit celor care vor să se uite la eclipsă, și mai multe telescoape, fiecare făcând posibilă urmărirea mișcării Lunii prin fața Soarelui într-un mod diferit: telescopul dotat cu filtru solar special sau cu prismă Herschel, în lumină vizibilă, telescopul solar special cu „filtru“ H-Alpha, în lungimea de undă de 656,28 nm (se poate vedea partea medie-superioară a cromosferei și proeminențele), telescopul special cu „filtru“ Ca-H line, în lungimea de undă de 396.9 nm (se poate vedea partea inferioară a cromosferei). „Vom da posibilitatea tuturor să vadă Soarele așa cum nu l-au mai văzut până acum, cu pete solare, cu proeminențe, cu facule sau plaje. Și toate aceste detalii, în timp ce Luna trece prin fața Soarelui“, au anunțat specialiștii planetariului brașovean.

De la câinele care mânca Soarele la răspunsurile specialiștilor NASA

O eclipsă de Soare – parțială, inelară sau totală – este un fenomen explicat cu exactitate. Pe măsură ce oamenii au adunat din ce în ce mai multe cunoștințe despre tot ce îi înconjoară, despre Terra, dar și despre cer, după ce știința a reușit să scape din tenebrele în care era ascunsă de religie, oamenii au putut spune cu exactitate că eclipsele sunt rezultatul mișcărilor celor trei obiecte cerești de care suntem cel mai mult legați: Pământul, Luna și Soarele.

Lucrurile nu au stat mereu așa. În Roma antică, oamenii țipau și urlau cât puteau de tare pentru a alunga demonii care umbreau Soarele. În China, acum multe mii de ani, eclipsa era explicată prin faptul că un câine înfuleca o bucată de stea și anunța astfel o calamitate și era alungată (ce convenabil, trecea oricum) de gălăgia făcută de bătăile în oale sau tobe. În India se ținea post pentru ca aerul să nu devină irespirabil în timpul eclipsei, indienii crezând că atmosfera îi putea omorî în puținul timp în care Soarele era ascuns de tot sau parțial de Lună. La final, hindușii se spălau în Gange pentru a se purifica.

Oamenii întreabă, NASA răspunde

Chiar dacă au trecut mii de ani de la aceste credințe, ele au fost adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, multe dintre ele fiind prezente și în ziua de azi, fapt ce i-a determinat pe oamenii de ştiinţă de la NASA să răspundă și să distrugă o parte a acestor încă persistente mituri:

• Mit: Femeile însărcinate nu ar trebui să se uite la eclipse pentru că acestea pot face rău copilului.

• Răspuns NASA: Este o idee falsă că în timpul unei eclipse de Soare sunt emise radiații dăunătoare. Radiația electromagnetică nu ajunge la făt. Există însă alt tip de radiație care călătorește nestingherită de la Soare spre Pământ, traversează fără probleme Luna și apoi ajung la Terra, de care trece la fel de simplu. E vorba de neutrini, acele particule care interacționează foarte puțin cu materia, trilioane trecând și prin corpurile noastre în fiecare secundă. Singura consecință este că, la fiecare câteva minute, câțiva atomi din organism se transformă în alți izotopi, dar acest lucru e complet inofensiv.

• Mit: Mâncarea care e pregătită în timpul eclipselor e otrăvitoare.

• Răspuns NASA: Acest mit pleacă de la faptul că în timpul eclipselor se pot produce anumite radiații care pot dăuna alimentelor. Nu se întâmplă; dacă ar fi așa, și alimentele de pe câmpuri sau din cămară s-ar strica. În acest moment se cunosc absolut toate radiațiile care sunt emise de Soare în sau în afara duratei unei eclipse, se știe care dintre ele sunt blocate de atmosfera terestră, și niciuna din aceste radiații nu poate otrăvi mâncarea.

• Mit: Eclipsele prevestesc ceva rău.

• Răspuns NASA: Oamenii au tendința ca, de obicei, să-și amintească toate ocaziile în care două lucruri s-au întâmplat împreună, dar uită toate celelalte momente, mult mai numeroase, când ele nu s-au întâmplat. Creierul uman este predispus să caute și să-și amintească modele care pot fi folosite ca reguli de supraviețuire. Eclipsele de Soare, mai ales în vechime, au fost înregistrate numai atunci când coincideau cu alte evenimente istorice. În 763 î.Hr., asirienii au înregistrat o eclipsă care s-a întâmplat chiar în timpul unei revolte din capitala Ashur. În 1133, Henric I al Angliei a murit în același an cu o eclipsă.

• Mit: Eclipsele de Soare prevestesc schimbări majore în viață.

• Răspuns NASA: Aceasta este o interpretare comună găsită în prognozele astrologice, care se bazează ele însele pe coincidențe și credințe non-științifice în modul în care evenimentele cerești controlează comportamentul uman. Nu există nimic altceva decât psihologia umană care conectează eclipsele cu evenimentele viitoare din viața ta.

• Mit: Eclipsele de Soare care au loc de ziua ta sau la șase luni distanță sunt un semn de sănătate precară.

• Răspuns NASA: Aceasta este o credință comună în rândul astrologilor, dar nu există nicio relație fizică între o eclipsă de Soare și sănătatea ta, la fel cum nu există o relație între sănătatea ta și o Lună nouă. Dacă alegeți un eșantion aleatoriu de oameni, s-ar putea să găsiți astfel de corelații din când în când, dar acestea sunt depășite numeric de toate celelalte ocazii în care sănătatea dumneavoastră a fost excelentă.

Tranzitul, un alt fel de eclipsă

Atunci când un corp ceresc trece prin fața altuia, cum e și cazul Lunii care se mișcă prin fața Soarelui, are loc un tranzit. Cele mai importante, în afară de cel al Lunii, sunt cele ale planetelor apropiate de Soare, Mercur și Venus. Tranzitul lui Venus e rar, dar cel al lui Mercur se întâmplă mai des. Ultimul a avut loc pe 11 noiembrie 2019, fiind parțial vizibil din România, iar următorul va avea loc pe 13 noiembrie 2032, atunci când nu se va vedea de la un cap la altul pentru că Soarele va apune în timp ce Mercur trece prin fața lui.