Prima auroră observată în afara sistemului nostru solar
O echipă internațională de astronomi a detectat, în premieră absolută, o auroră în atmosfera unei pitice cenușii aflată la aproximativ 18 ani lumină distanță, în constelația Lyra, conform BBC. Această auroră este asemănătoare celor boreale dar de milioane de ori mai strălucitoare.
"Este pentru prima dată când observăm o auroră pe o pitică cenușie", a declarat dr. Stuart Littlefair, astronom la Universitatea din Sheffield.
Astronomii au observat în repetate rânduri astfel de fenomene optice și în cazul altor planete din sistemul nostru solar, cu condiția ca acestea să dispună de un câmp magnetic.
O pitică cenușie este un obiect substelar cu o masă mai mică decât este nevoie pentru a menține reacția de fuziune nucleară pe bază de hidrogen în nucleul ei.
Această pitică cenușie poartă numele de catalog LSR J1835 și a fost observată cu ajutorul a trei telescoape, radiotelescopul Very Large Array și respectiv telescoapele optice Hale și Keck. Astronomii au urmărit rotația rapidă în jurul propriei axe a acestui obiect cosmic și au observat variațiile luminii.
"Schimbările de strălucire coincid cu ceea ce putem vedea la aurore", conform lui Littlefair.
Diferența dintre aurorele terestre și cele de pe pitica cenușie sunt legate de culoare. Aurora piticei cenușii are o strălucire roșiatică din cauza hidrogenului din atmosfera sa. Pe Pământ aurorele sunt de obicei de culoare verde, în urma interacțiunii dintre electronii din vântul solar și oxigenul din atmosfera terestră.
Oamenii de știință nu înțeleg însă cum se formează aurorele piticei cenușii, o stea eșuată care nu are în apropierea sa astronomică nicio altă stea care să emită vânt stelar. Este posibil ca particulele ionizate care provoacă efectul de auroră în contact cu câmpul magnetic al piticei cenușii să provină tot de pe această stea eșuată, conform lui Littlefair. O altă ipoteză constă în existența unei planete nedetectate sau a unui satelit în apropierea piticei, de unde ar proveni materia ionizată care oferă efectul de auroră — o parte din aurorele giganticei planete Jupiter sunt produse în acest mod, particulele ionizate fiind emise de vulcanii de pe una dintre lunile sale, Io.
De asemenea, această descoperire îi poate ajuta pe astronomi să înțeleagă mai bine natura piticelor cenușii. În prezent există două tabere, una care susține că piticele cenușii sunt mai apropiate de stele și una care susține că ar fi mai degrabă niște planete foarte mari.
"Dacă lucrezi cu pitice cenușii, până la urmă tot ce contează este dacă te gândești la ele ca la niște stele foarte mici sau ca la niște planete foarte mari", glumește dr. Littlefair. "Cunoșteam deja din observații că piticele cenușii au nori în atmosferele lor. Acum am aflat că au și aurore și avem astfel încă un motiv să considerăm piticele cenușii drept versiuni macro de planete și nu versiuni micro de stele", a concluzionat el. AGERPRES
