Alegerea este deosebit de dificilă deoarece, în primul caz, ai în faţă (mai ales ascuns oarecum în spatele anonimatului din realitatea virtuală) posibilităţi aproape infinite de a-ţi da cu părerea şi, dacă în lumea reală tot nu te ascultă nimeni, să-ţi reverşi prea plinul de păreri, convingeri, sfaturi, observaţii sau injurii (de preferat acestea din urmă) adresate politicienilor. A doua variantă este extraordinar de interesantă pentru că deschide calea spre înţelegerea a ceea ce se petrece acum, dar mai oferă şi perspectivele asupra a ceea ce se va întâmpla mâine. Dar este un demers neplăcut, tocmai fiindcă este perfect real: te obligă să citeşti tabele cu cifre şi, drept urmare, te sileşte să accepţi un timp de raţionament care nu mai este cu nimic politic ci tehnic, cu dezavantajul enorm (şi adese foarte periculos) de a pune probleme unor politicieni care trăiesc, inclusiv în acest moment, din demagogie adăugată la demagogie, hrănindu-se din crizele succesive şi acumulând capital politic pe bază de promisiuni fantasmagorice.

Vă las să alegeţi.

Nu mai vreau să amintesc de promisiunile pe bandă rulantă ale politicienilor importanţi ai planetei, apoi a celor europeni care contează, apoi chiar şi a românilor noştri conform cărora situaţia este sub control şi, pe fond, nu numai că există probleme, dar şi există certitudinea absolută că viitorul se construieşte conform programului.

Dar există, mi se pare normal să primiţi şi accesul către cealaltă versiune a raţionamentelor asupra aceleiaşi realităţi. Comparaţi şi vedeţi dacă există vreo asemănare între ce ne zic politicienii noştri şi ce reiese din dramaticul raport însoţit de perspectivele pe termen scurt realizat de FMI.

Iată proiecţiile lor privind economia globală cu perspectivele sale „mai întunecate şi mai nesigure”: „inflaţie mai puternică decât se prevăzuse, mai ales în SUA şi în ţările europene cele mai importante din punct de vedere economic, provoacă o crispare a condiţiilor financiare mondiale. În China, încetinirea ecreşterii economice a fost mai importantă decât se estima pe fondul creşterii cazurilor de Covid-19, războiul din Ucraina are noi efecte negative. ...Ritmul de creştere încetineşte, trecând de la nivelul de 6,1% anul trecut la 3,2% în acest an şi 2,9% anul viitor în comparaţie cu cifrele din aprilie”.

Evident, pe măsură ce devin mai numeroase şi mai urgente semnalele de criză lansate de economişti privind posibila intrare în recesiune a SUA (ceea ce va avea efectele în lanţ în primul rând pe toate pieţele aliniate la dolar), interesul se concentrează pe evoluţia fenomenului inflaţiei:

Context în care, din punctul de vedere al celor de la FMI, iată care sunt principalele riscuri în funcţie de care se va configura viitorul, aşa cum sunt ele descrise de Pierre-Olivier Gourinchas, consilier economic şi director de studii în cadrul FMI:

1. Războiul din Ucraina poate duce la întreruperea brutală a importurilor europene de gaz din Rusia
2. Inflaţia poate să rămână foarte ridicată dacă penuria actuală de mână de lucru rămâne în continuare foarte mare, dacă estimările privind creşterea inflaţiei îşi pierd contactul cu realitatea sau dacă procesul de dezinflaţie se dovedeşte mai costisitor decât s-a prevăzut.
3. O crispare a condiţiilor financiare mondiale ar putea provoca un val de supra-îndatorare în cazul ţărilor emergente şi a celor în curs de dezvoltare.
4. Apariţia unor noi valuri pandemice Coviud-19 şi a măsurilor de izolare riscă să frâneze şi mai mult ritmul dezvoltării economice în China
5. Preţurile ridicate la alimente şi energie pot provoca o generalizare a insecurităţii alimentare şi tulburări sociale
6. Fragmentarea geopolitică riscă să frâneze cooperarea şi schimburile economice la nivel mondial.

Nu mi se pare că discursul acesta seamănă cu ce zic al noştri care repetă conştiincioşi mesajul politic lenifiant de la Bruxelles. Puteţi lectura întreg raportul FMI, aş dori să vă atrag atenţia îndeosebi asupra acestui grafic care prezintă creşterea nivelului de vulnerabilitate legat de creşterea (dramatică în unele cazuri) datoriei la nivelul ţărilor considerate ele însele vulnerabile şi dependente prin tradiţie.

7. 

Concluzia? În afara situaţie complet improbabile ca primul nostru ministru să primească o comandă fermă pentru a prezenta, în detaliu, pe capitole, nivelul de îndatorare mereu în creştere al României precum şi capitolele care au fost şi sunt finanţate cu aceşti bani şi, dacă nu se supără Dânsul, şi ce s-a făcut cu fondurile respective, iată concluzia generală – absolut dramatică - a specialistului de la FMI: „aceste dificultăţi apar în momentul în care numeroase ţări care nu dispun de marjă de manevră bugetară şi 60% dintre ţările cu venituri reduse prezintă un risc ridicat de supra-îndatorare sau sunt deja în situaţie de supra-îndatorare, faţă de 20% în urmă cu un deceniu...Din aprilie încoace, perspectivele s-au întunecat puternic. Vom putea curând să fim în pragul unei recesiuni mondiale , la doar doi ani de la precedenta”.

Asta este realitatea. Astea sunt perspectivele îngemănărilor de crize. Restul, spre deliciul tuturor, este discurs politic. Depinde ce vrem, căci cu asta vom rămâne. Sau, pentru a vă explica de ce am ales imaginea de deschide cu Sisif suprapus pe cadranul pe roşu al burselor, vă reamintesc că Roger Caillois găsea şi un final fericit tragediei condamnatului etern: „nu există eforturi inutile; Sisif făcea muşchi cărând piatra”.