„În centrul justiţiei trebuie să se afle cetăţeanul, ceea ce este specific oricărui serviciu public. Ceea ce diferenţiază însă serviciul public al justiţiei de oricare alt serviciu public este rolul acestuia de a proteja drepturile cetăţeanului, indiferent dacă încălcarea provine din partea unui particular sau a Statului însuşi. De aceea avem instanţe de drept penal, care vor sancţiona conduita abuzivă a oricărei persoane fizice sau juridice, indiferent de calitatea acesteia, de aceea avem instanţe de contencios administrativ, frâna pusă de societatea modernă puterii instituţiilor statului, pentru a salvgarda drepturile individului, de aceea avem căi de atac, pentru a înlătura şi chiar sancţiona erorile sistemului judiciar însuşi. Din acest motiv simplu, credem că instanţele judecătoreşti sunt datoare la a-şi examina propria organizare şi funcţionare prin prisma interesului cetăţeanului - orice reformă trebuie implementată astfel încât să servească cetăţeanului, orice garanţie acordată judecătorului trebuie astfel măsurată şi reglementată încât să asigure de fapt interesul cetăţeanului de a beneficia de o judecată independentă, imparţială şi profesionistă, orice schimbare relevantă trebuie să fie rodul unei gândiri strategice şi să ia în considerare consecinţele pe care le poate genera cu privire la eficienţa sistemului şi la capacitatea acestuia de a garanta caracterul efectiv al drepturilor cetăţeanului”, este mesajul preşedintelui ICCJ.

Magistratul subliniază importanţa diversificării serviciilor digitale, a sporirii preocupării şi a procedurilor dedicate asigurării calităţii hotărârilor judecătoreşti, a respectării termenelor procedurale şi a accelerării duratei proceselor, arătând că "sprijinul celorlalte puteri ale statului rămâne esenţial pentru realizarea acestor obiective”, care sunt, în primul rând, în interesul justiţiabililor.

„Din perspectiva Înaltei Curţi, considerăm esenţială reclădirea parteneriatului natural care trebuie să existe între justiţie şi societate, bazat pe încrederea fiecărui cetăţean că există cu adevărat un apărător al drepturilor sale fundamentale. Or, pentru aceasta justiţia trebuie să fie nu numai mai rapidă, nu numai mai prietenoasă şi nu numai mai accesibilă, dar în primul rând trebuie să devină mai previzibilă. Rezultatul promovării unei proceduri judiciare ar trebui să fie previzibil încă din stadiul incipient al procesului, scutind astfel justiţiabilul de cheltuielile şi stresul legate de promovarea şi susţinerea unei acţiuni judiciare sortite eşecului şi favorizând modalităţile alternative de soluţionare a litigiilor. Or, previzibilitatea de care vorbeam mai sus nu se poate întemeia decât pe caracterul unitar, coerent, al practicii judiciare. Iar caracterul unitar al practicii judiciare este preferabil să se întemeieze atât pe forţa obligatorie a hotărârilor care constituie rezultatul procedurilor formale de unificare a jurisprudenţei, dar şi pe schimbul de idei, pe forţa argumentelor ştiinţifice, pe coerenţa şi claritatea unor 3 hotărâri de speţă, care pot deveni însă «ancora» cristalizării practicii pe o anumită chestiune de drept. Obiectivul primordial al instanţei supreme va fi în perioada următoare consolidarea şi utilizarea tuturor acestor modalităţi de unificare a practicii judiciare”, mai transmite Corbu.

Magistratul pune accent şi pe rolul avocaţilor, procurorilor, profesorilor de drept, notarilor, consilierilor juridici pe care îl consideră "esenţial în ceea ce priveşte îndeplinirea rolului social echilibrator al justiţiei”.