Pentru prima dată, fenomenul de imigrare constituie principala cauză a creșterii populației țării în anul 2022, arată un comunicat al Institutului Național de Statistică. Sociologii atrag atenția că fenomenul se va amplifica în viitor și e nevoie de politici de integrare.

Numărul imigranților a fost mai mare decât al românilor care au părăsit țara cu circa 85.000 de persoane, potrivit sursei mai sus citate. Anul trecut, bărbații au fost majoritari în rândul emigranților – 50,2% – dar și în rândul imigranților – 53,3%. Deși INS nu a avansat cifre exacte, la un calcul aproximativ făcut de ”Adevărul” a rezultat că au plecat din România circa 201.000 de persoane și au venit aproape 287.000 de imigranți.

Potrivit comunicatului INS, la 1 ianuarie 2023, populaţia rezidentă a fost de 19,05 milioane, în creștere cu 9.107 persoane față de 1 ianuarie 2022.

”S-a întâmplat și în vestul Europei”

Numărul imigranților în România este în creștere și lucrul acesta este deja vizibil, pentru că nevoia de forță de muncă, inclusiv pentru meserii unde nu există prea mulți doritori, cu un prestigiu foarte scăzut sau cu un anumit gen de stigmat, este mare, subliniază sociologul Alfred Bulai, profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative de la Universitatea București. „De exemplu, printre victimele accidentului de la Crevedia s-au numărat doi nepalezi. Trebuie să ne obișnuim cu acest fenomen al imigranților. S-a întâmplat în tot vestul Europei. Nu știu dacă e bine sau e rău, dar s-a întâmplat, pe același fond al deficitului de forță de muncă, în principal”, adaugă expertul.

De altfel, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, și românii au plecat spre Vest, unde au activat în domenii mai puțin căutate de populația autohtonă, cum ar fi în agricultură, în Spania, exemplifică sociologul. „Nici italienii nu mai vor să lucreze în agricultură, dar în anii 60 mergeau în Elveția, pentru că elvețienii nu aveau forță de muncă suficientă ca să cultive pământul. Imigranții vizează în primul rând acele meserii în care interacțiunea și limba sunt minimale. În România, mă aștept să vedem nu doar curieri, ci și gunoieri sau alte meserii de genul acesta”, mai spune Alfred Bulai.

Specialistul susține că sunt necesare politici de integrare: „Adică, le dai cursuri gratuite de Limba română și de cultură română. Asta fac și spaniolii, și italienii. Toți. Biserica n-are decât să-i convertească, e treaba ei dacă face sau nu asta. Ce vreau să spun e că trebuie să luăm în calcul că această forță de muncă nu e temporară, pentru că îmbătrânirea populației face ca deficitul de forță de muncă să fie tot mai sever”.

Sociologul menţionează că sunt şanse mari ca tinerii plecaţi din România să nu mai revină dacă nu o fac în primii doi ani. „După care ajung să se căsătorească și să aibă copii pe acolo și nu se mai întorc. Pentru că au alte facilități, își creează propriile structuri relaționale acolo, propriile rețele. Între timp, în România, după zece ani, nu prea mai au la ce se întoarce. Asta nu înseamnă că statul n-ar trebui să aibă o politică de reîntoarcere”, explică universitarul.

Porți larg deschise

În acest context, singura soluție rămâne aceea ca, acelora care vin, să le deschizi larg porțile, punctează profesorul: „Sigur că ideal ar fi să fie apropiați de modelul tău cultural, dar, indiferent de model, trebuie să te ocupi să-i integrezi. Și nu poți decât dacă-i faci români. Asta e soluția. În sensul în care, dacă mergeți în Marea Britanie o să vedeți pakistanezi – de origine pakistaneză, dar care vorbesc o engleză impecabilă și care sunt cât se poate de britanici. Ca și mulți magrebieni din Franța. Poate că la prima generație nu sunt, dar după o generație sau două, cu siguranță nu pot fi altceva. Ei își asumă modelul cultural, identitar”, exemplifică expertul.

Specialistul menţionează că o integrare mai uşoară o pot avea cei cu o cultură similară ori apropiată cu cea a României, dând exemplu cetăţenii Republicii Moldova.

„Sigur că nu poți să faci nazuri. Dar se pune problema cu ce fel de expertiză vin. Aici ar trebui un gen de politică prin care să încurajezi importul de forță de muncă, dar una calificată. La fel ca occidentalii. M-ar interesa, de exemplu, să aduc doctori, ingineri, meserii tehnice cu înaltă calificare. Ideal ar fi să ai programe în acest sens, pentru că asta ar fi un balon de oxigen pentru economie”, punctează Bulai.

Dificultăți de integrare și în Occident

Dificultăți cu integrarea imigranților există și în țările occidentale, atrage atenția Alfred Bulai: „Nu e raiul pe pământ nici acolo. Îmi amintesc de un studiu făcut în Italia prin 2007 sau 2008 în care o treime dintre italieni reclamau că au fost jefuiți sau au avut o altercație urâtă cu un imigrant”.

Cu toate astea, pentru o mai bună integrare, țările occidentale au iniţiat tot felul de politici de sprijin: „Simplul fapt că un copil este născut într-o astfel de țară, el devine cetățean în mod automat. Asta înseamnă că acel copil este tratat ca orice copil din țara aceea. Are toate drepturile posibile, oriunde ar trăi”, exemplifică expertul.

Bulai menţioneză că în politicile publice care să facă mediul favorabil imigranților ar trebui implicată întreaga societate: „Ca stat, trebuie să creezi programe în acest sens. E aberant să le spui doar trimiteți copiii la școală! Trebuie să faci programe pentru copiii imigranților care chiar să-i integreze. Dar asta nu trebuie să vină doar de la stat. Ai ong-uri, ai biserică, ai multe structuri. Ca integrarea să fie posibilă, imigranții nu trebuie să învețe doar limba țării respective, ci și elemente de cultură și de istorie. Dar noi nu suntem pregătiți. Pentru că noi nu avem acest gen de cultură în care să transmitem niște modele culturale. Gândiți-vă că noi nu ne mândrim cu propria istorie, cu propriile realizări”.