Ne apropiem de cea mai aspră perioadă a acestui post - Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare - în care au loc Deniile, slujbe considerate un reper înaintea Paștelui.

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. FOTO Facebook Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului - AAM

Deniile, slujbele specifice Postului Mare, nu pot fi întâmpinate oricum.

„În Săptămâna Mare) în toate bisericile se slujesc, seara, Deniile, iar dimineața, slujbe speciale, care predispun la meditație asupra vieții creștine și a patimilor Domnului. Rânduiala este de a se îmbracă în haine cernite sau, măcar, femeile să-și acopere capul cu o năframă neagră. E regulă ca până la deniile din săptămâna a cincea să fie gata curățenia prin case și ogrăzi”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu, „ doctorul legendelor argeșene ”.

Rigorile postului, mai dure în Săptămâna Mare, s-au mai înmuriat în ultimele decenii, însă cei care vor să se pregătească așa cum se cuvine pentru Denii și pentru Paște țin ca pe vremuri aceste zile de abstinență.

„Bătrânii obișnuiau să mănânce puțin în seară de Florii, apoi nu mai mâncau până în Joia Mare, când se spovedeau și se împărtășeau. Tinerii mâncau în această săptămâna pâine și poame uscate, bând doar apă de izvor. În sat se păstra o liniște și o atmosfera de reculegere, de tristețe evlavioasă. Se făceau focuri rituale, se îngrijeau și curățau gospodăriile, se întrerupea munca la câmp și lucrările mai importante. Se confecționau haine noi pentru sărbătoare. Se tăiau vite și păsări pentru Paște. Se tocmeau lăutari pentru hora satului. Oamenii se spovedeau și se iertau reciproc”, mai spune Sorin Mazilescu.

Semnificațiile slujbelor, în funcție de zi

Chiar dacă vechile obiceiuri s-au mai stins, românii încă cinstesc în număr mare sfintele slujbe din Săptămâna Patimilor.

„Fiecare zi din Săptămâna Mare are semnificația sa. Luni se pomenește Iosif cel cu bun chip, care a fost vândut de frații săi pe 30 de arginți, ca și Mântuitorul. E pomenit și smochinul neroditor pe care Hristos l-a blestemat și s-a uscat. Marți se pomenesc cele zece fecioare - cinci înțelepte și cinci nebune, pentru că nu făcuseră fapte de credință și milostenie. Miercuri se pomenește femeia păcătoasă, care a spălat cu mir picioarele Mântuitorului, spre îngroparea Sa. În Joia Mare se prăznuiește spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda (...)”, explică Sorin Mazilescu.

Vinerea Mare este cinstită mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Așa rămâne ea în conștiința românilor contemporan, spune cercetătorul .

Urmează ultima zi a Postului Mare.

„Sâmbătă Mare este ziua îngropării Domnului cu trupul și a pogorârii Lui la iad, de unde a slobozit neamul omenesc. Este ziua în care se definitivează pregătirile pentru marea sărbătoare a Învierii; spre seară, creștinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de la miezul nopții. era obiceiul că bătrânii și copiii să se împărtășească”, spune renumitul cercetător.

Când începe Paștele din punct de vedere liturgic

Paștele, ziua Învierii Domnului, începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte; la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos.

„Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumina. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineață, la biserica, în locurile unde se sfințește pască și prinoasele”, arată Sorin Mazilescu.