Un plop și doi stejari din județul Vaslui au devenit faimoși de-a lungul vremii, numele lor fiind legate de cunoscut domn al Moldovei, Ștefan cel Mare, dar și de legendele despre puterile miraculoase pe care le-ar avea.

Plopul cel Mare de la Rafaila, comuna Rafaila, județul Vaslui, a rezistat aproape 600 de ani atât vitregiilor vremii, cât şi acțiunilor distructive ale oamenilor, fiind vestit pentru circumferinţa sa de 13 metri.

Numele său este legat de cel al lui Ștefan cel Mare, marele voievod al Moldovei. Legenda spune că Ştefan Vodă ar fi sădit plopul lângă o fântână a cărei apă ar fi ostoit setea lui şi a oştenilor ce-l însoţeau.

Conform unei alte povești din popor, Ștefan cel Mare s-ar fi odihnit la umbra arborelui, care îşi etala aspectul falnic încă de pe atunci şi ar fi băut din apa unui izvor din apropiere, înaintea luptei cu turcii.

Un studiu efectuat asupra arborelui a stabilit că Plopul cel Mare de la Rafaila este o specie de plop gri, iar vârsta sa este de aproximativ 560 de ani, ceea ce înseamnă că a început să crească în jurul anului 1450, acest lucru validând practic o parte din informațiile transmise prin viu grai de locuitorii din zonă.

Plopul cel Mare de la Rafaila se află la 1,5 kilometri de localitatea Rafaila, la o altitudine de 198 metri. De-a lungul timpului, copacul a fost lovit de fulgere şi a ars de mai multe ori, dar a reușit cumva să supraviețuiască aproape 600 de ani.

A fost declarat monument al naturii, fiind protejat de lege, dar din falnicul plop nu au mai rămas în prezent decât câteva bucăți putrezite de lemn.

Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Bogdăneşti

Pe malul drept al râului Horoiaţa din comuna Bogdăneşti, judeţul Vaslui, se află un alt copac care a intrat în legendă. Este vorba despre stejarul multisecular din Corlăteşti. Arborele are o înălţime de 35 metri, circumferinţa tulpinii de 6,90 metri, iar coroana lui acoperă o suprafaţă de 120 metri pătraţi şi are o rază de 18 metri.

Și existenţa acestui copac se leagă de numele voievodului Ştefan cel Mare, care este un simbol al acestor locuri şi mândria localnicilor. În fiecare an, aceştia se strâng şi cinstesc, printr-o frumoasă manifestare cultural-religioasă şi sportivă, simbolul denumit – Stejarul din Corlăteşti.

Legendele locale spun că după bătălia de la Vaslui, cea mai categorică victorie obținută în luptele cu turcii, Ştefan cel Mare s-a odihnit cu oştile sale la umbra acestui măreţ stejar. Unele surse din vechime spun chiar că stejarul ar fost plantat de însuşi Ştefan cel Mare şi că la umbra sa, de-a lungul anilor, domnul moldovean obişnuia să-şi priponească armăsarul.

Și stejarul de la Bogdănești a fost lovit de trăsnet, dar a supravieţuit miraculos focului. În fiecare an este organizat un festival dedicat acestui simbol al locului.

Manifestarea culturală a fost numită „La Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt” și sute de oameni vin anual pentru a se odihni la umbra stejarului și pentru a participa la spectacolele cu soliști locali de folclor şi fanfare organizate de autoritățile locale.

Stejarul cu puteri miraculoase din Rezervaţia Bădeana

Rezervaţia Bădeana se află la numai câţiva kilometri de Bârlad spre Tecuci, în apropierea satului cu acelaşi nume, în comuna Tutova, din judeţul Vaslui. Punctul de atracție al zonei îl reprezintă un stejar secular, Quercus Robur, aflat la marginea pădurii, la hotarul ce delimitează satele Bădeana, Iveşti şi Pogoneşti.

Copacul poate fi cuprins cu braţele a patru-cinci oameni adulţi, iar unii săteni susțin că ar avea puteri miraculoase. Potrivit localnicilor, stejarul ar avea peste 500 de ani şi este singurul exemplar rămas din vremea lui Ştefan cel Mare.

În scoarţa stejarului, la 1,5 metri de sol, au fost săpate patru casete cu dimensiunea de 30/30 centimetri. În interiorul acestora au fost pictate icoane.

E nevoie de patru sau cinci adulți ca să cuprindă cu brațele copacul FOTO arhivă Adevărul

Potrivit legendei, de sute de ani. oamenii care mergeau la munca câmpului se adăposteau sub stejar când se stârnea furtuna, aprindeau lumânări şi se rugau să fie păziţi de urgia naturii.

Satul a fost ocolit de-a lunjul timpului de inundaţii şi ploi cu grindină, iar sătenii pun acest lucru lucru pus pe seama puterii miraculoase a stejarului . Localnicii mai bătrâni îşi amintesc că după Al Doilea Război Mondial, un basarabean care s-a refugiat în zona Vasluiului, s-a ascuns pentru o perioadă acolo.

A fost grav rănit în război. fiind singurul supravieţuitor al unei confruntări cu nemţii. Când a ajuns la stejarul din rezervaţia Bădeana, a considerat că e un semn divin. S-a stabilit în prima localitate, în Pogoneşti, şi a făcut o slujbă sub copacul secular, oficiată de un sobor de preoţi.

În 2013, icoanele din scorburile săpate de străbuni au fost acoperite cu vopsea verde şi chipul sfinţilor pictaţi au fost înlocuite cu icoane ieftine, înrămate. Aşa s-a pierdut frumuseţea icoanelor străvechi, dar şi de singura dovadă a vechimii acestora pe care, cândva, specialiştii ar fi putut să le studieze şi să le dateze.