Unul dintre cei mai importanți trubaduri ai muzicii românești a fost Jean Moscopol. Brăileanul cu voce de aur a devenit în perioada interbelică zeul cafenelelor, dar și al iubitorilor de romanțe răvășitoare. A înregistrat discuri în toată Europa și a fost un anticomunist convins.

Tânărul Jean Moscopol FOTO arhivă

Bucureștiul perioadei interbelice a fost un loc cu adevărat fascinant, mărturiseau contemporanii, români sau străini. A fost momentul când capitala României s-a apropiat cel mai mult, ca nivel de civilizație și cultură, de marile orașe ale Europei Occidentale. Un oraș în care sărăcia și luxul se îmbinau într-un mod care dădeau Bucureștiului un aer fermecător, boem, la granița dintre Orient și Occident. În acest „Mic Paris” au apărut și marile staruri ale muzicii interbelice. Erau trubadurii care fermecau cohorte întregi de ascultători adunați la pitoreștile cafenele și restaurante bucureștene. Unul dintre zeii romanței interbelice a fost Jean Moscopol. Era un cântăreț cu o voce de aur, astăzi pe nedrept uitat, care ne-a lăsat câteva dintre cele mai importante șlagăre ale interbelicului românesc, o vedetă la nivel internațional.

Copilul poliglot din Brăila prins între pasiunea pentru muzică și tehnică

Jean Moscopol era un pseudonom artistic. În realitate se numea Ioan Moscu și s-a născut în anul 1903, la Brăila, un prosper port dunărean, multicultural și multietnic. Ioan Moscu era grec la origine, tatăl său stabilindu-se la Brăila, undeva pe la finele secolului al XIX lea. Mama sa, Terpsihore, era o grecoaică din Constanța. Ioan era un copil cu o inteligență aparte. Era foarte talentat în domeniul muzical, moștenind-o pe mama sa, dar pasionat și de tehnică. În plus avea o capacitate deosebită de a învăța limbi străine. Știa nu mai puțin de cinci limbi străine la finalizarea cursurilor liceale. Provenind dintr-o familie negustorească, Ioan Moscu a beneficiat de o educație aleasă. Școala a urmat-o la Brăila, dar liceul l-a făcut la Galați. Oscilând între muzică și tehnică, Ioan Moscu a ales la început acest domeniu al științelor exacte. S-a înscris la Politehnică, la București. Ioan Moscu nu a putut renunța, însă, la pasiunea pentru muzică. Așa că a început să le îmbine. Ziua megea la Universitatea Politehnică, iar seara cânta prin cafenele Bucureștiului.

De la funcționar de bancă la student conservatorist

În timp ce era angajat la o întreprindere Optică din Capitală, Ioan Moscu este trimis la o specializare în Germania. Era un angajat conștiincios și un tânăr foarte inteligent, extrem de apreciat. În Germania, Ioan Moscu se întoarce din nou către muzică. Ajuns în țară, se înscrie la Conservatorul Lyra, la clasa de Canto a profesorilor Umberto Manao și Jean Andrian. În paralel, pentru a-și câștiga existența, se angajează la Agenția maritimă „M. Embiricos et Co.” din Brăila. Se întoarce la București în 1924 și se angajează la o filială a Băncii Chrissoveloni, ca funcționar. În același timp se înscrie la Facultatea de Aeronautică. Nu renunță nici la muzică. Era eterna dilemă a tânărului Ioan Moscu, tehnica sau muzica? Simțea că trebuie să aibă și o meserie „mai lumească”, muzica fiind percepută mai degrabă ca un hobby. Tânărul Moscu era însă extrem de talentat cântând atât cu vocea, dar și la diferite instrumente cu coarde, mai ales chitară și banjo. Cânta mai ales între prieteni și ocazional la câte o cafenea.

Nașterea unui zeu al muzicii interbelice

Anul 1929 a hotărât soarta lui Ioan Moscu. Într-o zi din acel an se afla cu prietenii la barul „Zissu” de pe Calea Șerban Vodă. Tânărul funcționar de la bancă făcea epigrame, cânta prietenilor și îi încânta cu o metodă aparte de fluierat. La un moment dat, șeful orchestrei de la „Zissu” îi propune să urce pe scenă, să cânte împreună. După câteva melodii care au ridicat lumea în picioare, Alfred Pagony, șeful orchestrei l-a ofertat. Adică i-a propus o colaborare la „Zissu” cu o leafă destul de bună. Ioan Moscu a acceptat pe loc.

Și-a dat demisia de la bancă, și-a schimbat numele în Jean Moscopol (n.r. la inițiativa lui Pagony) și a intrat în lumea muzicală bucureșteană. Cântând la Zissu a devenit o adevărată vedetă. Localul era plin de oameni care veneau doar să-l audă cântând. Era un răsfățat al localurilor bucureștene, un zeu al scenei. Talentul și celebritatea sa în lumea bucureșteană a atras atenția marilor casen de discuri din Europa. În mai puțin de un an, reprezentantul uneia dintre cele mai mari case de discuri europene, His Master s Voice, din Londra, a pus ochii pe Jean Moscopol. A venit la București, l-a ascultat la Zissu, și i-a propus pe loc o colaborare. A fost angajat al casei de discuri realizând mai multe înregistrări în studiourile de la Londra. Au urma apoi alte înregistrări la Viena și Berlin, la casele de discuri Homocord și Parlophon. Ba chiar nemții i-au propus să se mute definitiv în Germania.

Jean Moscopol FOTO arhiva

Jean Moscopol a refuzat. Era un star internațional. Datorită înregistrărilor au rămas cunoscute și astăzi faimoasele sale tangouri, „Mână birjar”, ”Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara?”, „Tu nu mai ești a mea” sau „Mai spune-mi încă o dată”. Compozitorii și patronii de restaurante se băteau pe el. Unii să-i compună melodii, alții să-l aibă în program. Jean Moscopol a cântat și la restaurantul Colonade, la bomboneria Lafayette sau la Vișoiu. În tot acest timp, faima nu l-a făcut șă-și piardă mințile. A continuat studiile muzicale, perfecționându-se mereu. Tocmai de aceea a reușit să promoveze examenul de artist profesionist fiind angajat la Teatrul de Revistă, unde a jucat și în celebra „Alhambritta”, un musical de mare succes. Datorită faimei, Jean Moscopol a ajuns și actor de film. Evident, a făcut figurație. Este vorba despre filmul „O noaptea furtunoasă” din anul 1943, după piesa cu același nume de Ion Luca Caragiale . Moscopol îl interpreta pe cântărețul care distra publicul în grădina de la Union. Jean Moscopol era și un suflet mare. A participat la numeroase concerte organizate în scop filantropic.

Artistul și comuniștii

Jean Moscopol a fost un personaj militant, un anticomunist convins. După război, Moscopol nu s-a supus noului regim. Ba chiar cânta tot felul de melodii în care-și bătea joc de comuniști. „Ce frumoasa este viata/ Când joci tenis dimineata/ Iar la prânz te deranjezi/ Să-ţi dea ruşii să semnezi/ Ce bine-i să-ţi zica tie/ Doctor în chinezarie și în prezidiul cel nou/ Petre Groza în loc de bou/ ce frumoasă este viaţa/ Când te plimbă ca paiaţa ruşii pe la Moscova/ Şi pe la Varşovia”, spunea o melodie faimoasă din aceea perioadă interpretată de Jean Moscopol. Fosta vedetă a interbelicului compusese multe astfel de cuplete și melodii și a ajuns în vizorul comuniștilor. În anul 1947 reușește să fugă din România cu ajutorul actriței Elvira Popescu, stabilită la Paris.

A stat o vreme în Franța, apoi în Germania. A fost colaborator la Europa Liberă și în cele din urmă s-a stabilit la New York. Din marele orașe american a continuat să scrie cuplete anticomuniste și a devenit un soi de lider al comunității românești de peste ocean. Jean Moscopol a murit în anul 1980, la New York, la vârsta de 76 de ani. Nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii. A fost adorat de femei și la rândul său a iubit multe dame., dar era un burlac convins.

Având în vedere aversiunea sa față de comunism, regimul care avea să conducă România timp de 45 de ani a încercat să-l șteargă din memoria propriului popor.