Mihail Drumeş, care s-a născut la 26 noiembrie 1901 la Ohrida, în fosta Iugoslavie, ne-a lăsat cele mai frumoase povești de iubire.

Mihail Drumeș

În perioada 1908-1913, Mihail Dumitrescu (Drumeş) a urmat cursurile Şcolii Primare de Băieţi din Balş, avându-l ca învăţător pe Constantin Dinculescu, cel care în clasa a III-a l-a ridicat în faţa clasei lăudându-l pentru o compunere şi zicându-le celorlalţi elevi să se uite bine la el căci va fi un mare scriitor“, menţionează profesorul Ion Negreanu în volumul II al monografiei oraşului Balş, editată în 2015.

De altfel, chiar Drumeş relata în prefaţa scrisă la cartea lui Filip Dinculescu (fiul învăţătorului său) „Caii regelui“ episodul, iar în publicaţia periodică „Oltul“, în special, amintea mai multe episoade din copilăria trăită în Oltenia.

Mihail Drumeș a învățat apoi la Gimnaziul „Ioniţă Asan“ din Caracal şi ulterior la Liceul „Carol I“ din Craiova.

În 1917, din cauza războiului, și-a întrerupt studiile, pentru ca în 1925 să treacă Bacalaureatul la colegiul din Craiova şi să se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.

La 16 ani începe să scrie „Pata de sânge“, însă debutul are loc de-abia 10 ani mai târziu, cu volumul de proză „Capcana“.

Succesul extraordinar vine în 1937, cu „Invitaţie la vals“. Într-un interviu acordat revistei Rampa în 1937, și preluat de Dosare secrete , Mihail Drumeș a povestit de unde s-a inspirat când a scris romanul: „Subiectul romanului mi s-a furnizat de un fapt petrecut în realitate. Pe când eram student, locuiam la o bătrână proprietăreasă, văduva unui colonel. O chema Alexandra (ea e Alexa din roman, dar… întinerită mult). Toată casa era plină de fotografiile unei fete de o frumuseţe neobişnuită. O chema Virginia şi era fiica proprietăresei. Într’o zi mi-a destăinuit durerea ei. Virginia (în roman. Micaela) se măritase cu un tânăr profesor de liceu, dar după un an divorţase pentru a se remărita cu un funcţionar de la finanţe. Tânărul de asemenea se însură cu fiica unui politician şi ajunse deputat. Până aici toate bune. Virginia însă nu se putea consola de pierderea lui Traian (aşa-l chema pe primul ei bărbat). ÎI iubea, el, de asemenea, o iubea, şi, deşi ambii îşi întemeiaseră câte o căsnicie liniştită, deşi Traian avea perspective să ajungă un om de frunte prin calităţile de cari dădea dovadă, hotărâră să-şi curme zilele. Nu se știe nici până azi dacă hotărârea o luaseră printr’o prealabilă înţelegere, pentru că Traian se împuşcă trei zile după sinuciderea ei și fostei sale soţii nu lăsă vreun rând scris… Drama s’a consumat în anul 1920 şi toate gazetele au scris despre ea coloane întregi“, a povestit Drumeș.

Proprietăreasa, văzând că îl interesează cazul, i-a povestit o mulţime de amănunte pe care le-a utilizat în roman. „Dar cel mai semnificativ şi tragic dintre toate faptele relatate, era desigur acesta: soţul Virginiei, moştenind o însemnată avere, îşi cumpărase înainte de căsătorie o casă (chiar casa în care locuia gazda mea), iar după despărţire o dăruise Virginiei. Acest lucru m’a intrigat la culme. Cum, ce fel de om a fost acesta, care, despărţindu-se de soţia lui, îi constituie zestre ca să se mărite cu altul, o casă care însemna toată averea lui? Pe aceste schematice fapte de viaţă am ridicat zidăria romanului, împlinind lipsurile datelor ce-mi lipseau din propria mea fantezie. Dar, afirm încă odată, cele mai multe lucruri sunt adevărate, petrecute în realitate… Mă gândesc ce figură va face buna mea gazdă dacă îi va cădea în mână romanul propriei ei dureri. Acest lucru îmi strânge inima, ca și cum aș fi comis o impietate dând în vileag taine cari nu trebuiau să vadă niciodată lumina tiparului“.

Succesul lui Mihail Drumeș continuă cu „Scrisoare de dragoste“ doi ani mai târziu, ceea ce i-a permis, în acelaşi an, 1939, să cumpere editura Bucur Ciobanul din Bucureşti, unde promovează în special cărţile pentru copii şi tineri.

„Elevul Dima dintr-a şaptea“, scrisă tot de Mihail Drumeș, este una dintre cele mai bine vândute cărţi de literatură română din toate timpurile.