Cu un talent remarcabil, fermecătorul Tony Bulandra a cucerit inimile femeilor. Doamne din întreaga ţară, soţii de oameni de afaceri plini de bani sau de simpli angajaţi se înghesuiau să vadă piesele în care juca chipeşul actor. Pe bună dreptate a fost numit Prințul scenei românești.

El ales însă să iubească o colegă de breaslă. Lucia Sturza i-a devenit soţie la începutul anului 1912, la doar câteva luni după ce jucase împreună cu Tony în pelicula „Amor fatal”, în anul 1911. Nu a fost singurul film în care a apărut marele Bulandra. Au mai urmat „Dragoste la mănăstire” (1912) şi „Trenul fantomă” (1933), însă acesta declara că nimic nu poate înlocui scena.

În cartea „Amintiri… Amintiri…“, actriţa Lucia Sturdza Bulandra a povestit cum de a avut soțul ei atâta succes în carieră.

"Am stat uneori în sală în timp ce juca şi m-am simţit fermecată de sonoritatea vocii sale, de dicţiunea perfectă, de uşurinţa debitului, de lipsa de artificialitate şi de trăirea intensă a stărilor sufleteşti întru totul adaptate vîrstei personajului sau mediului în care se petrecea acţiunea.

Am urmărit armonizarea gesturilor şi atitudinilor sale cu caracterul personajelor reprezentative ale atîtor timpuri: într-un fel gesticula în Cidul şi altfel în Karl Heinz. S-ar părea ciudat că trebuia să asist la repetiţii şi spectacole pentru a putea să înregistrez mai bine diferitele aspecte şi amănunte ale interpretărilor atît de variate pe care le-a realizat Tony Bulandra.

Şi totuşi, e adevărat; acasă, Tony nu-şi învăţa rolurile cu voce tare. Noi discutam împreună conţinutul textelor, analizam caracterele diferitelor personaje ale piesei, mai întîi pe fiecare în parte, apoi în interdependenţa lor. Stabileam punerea în scenă“, scria Lucia Sturdza Bulandra.

O cultură generală uriașă

În aceeași carte, marea Lucia Sturdza Bulandra a explicat ce l-a ajutat pe Tony în cariera spectaculoasă pe care a avut-o.

„Ceea ce l-a ajutat pe Tony în munca lui teatrală a fost cultura generală, dobîndită mai întîi la Conservator şi pe urmă la Paris, necontenit lărgită prin urmărirea tuturor manifestărilor de artă: reprezentaţii ale actorilor străini, expoziţii de pictură şi sculptură, sport etc.

Toate la un loc completau baza artistică în care se împleteau darul înnăscut şi dragostea pătimaşă pentru artă. Simpatia ce iradia din el l-a ajutat mult să cucerească publicul care întotdeauna se lasă atras de adevăr, frumuseţe şi lumină“, se arată în cartea scrisă de Lucia Strudza Bulandra, citată de ziarulmetropolis.ro

"Teatrul este viața mea"!

Născut la 13 martie 1881, la Târgovişte, Tony Bulandra a îmbrăţişat teatrul încă din adolescenţă. Cel care i-a fost mentor şi de la care Tony a învăţat tainele acestei arte a fost nimeni altul decât Constantin I. Nottara. Tpny Bulandra a decedat pe 5 aprilie 1943 la doar 62 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din Bucureşti.

Tony Bulandra obișnuia să spună: "Teatrul este viața mea"! A rămas în istoria teatrului românesc prin rolurile de june prim în piese frantuzești, dar și roluri grele din marea dramaturgie universală: Shakespeare, Cehov, Ibsen, G.B.Shaw, Tolstoi, etc. A condus împreună cu Lucia Sturdza Bulandra Compania de Teatru Bulandra, a jucat în trei filme românești. A tradus piese din engleză, italiană, germană și franceză, a regizat, a desenat decoruri, a condus trupe de actori, a fost un cunoscător al producției de teatru în cele mai mici detalii. Rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca un om de o mare ținută intelectuală, cavaler, pedant și desăvârșit în ființa sa.

Juca, regiza spectacole, făcea turnee

Marea doamnă a teatrului românesc, Lucia Sturdza, a ajuns actriţă din întâmplare, iar bunica sa i-a interzis să poarte pe scenă numele marii familii boierești din care făcea parte.

Pe 18 septembrie 1911 a avut loc premiera filmului Amor Fatal, unde a jucat alături de Tony Bulandra cu care, după câteva luni, s-a căsătorit. În 1914, a înfiinţat, împreună cu soţul ei Teatrul Regina Maria. Acesta, schimbându-şi mereu componenţii la conducere, în cele din urmă se va stabiliza sub sigla Companiei Bulandra - Maximilian - Storin, cu sediul în Piaţa Senatului. În cadrul acestei asociaţii, Lucia Sturdza-Bulandra - deşi singura femeie - avea cuvântul cel mai greu; autoritară, severă şi exigentă, cu o putere de muncă uimitoare. Au întocmit un repertoriu valoros, au atras regizori şi actori de prestigiu, în frunte cu Maria Ventura de la Comedia Franceză din Paris.

Ca actriţă, juca seară de seară, regiza spectacole, făcea turnee, citea, studia piese, discuta cu autori, propunea colaboratori şi în egală măsură hotăra angajările tinerilor după criterii strict personale. În paralel a fost şi profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, unde timp de 30 de ani a format generaţii întregi de actori, printre care se numără Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Niki Atanasiu, Al. Giugaru, Nineta Gusti ş.a.