Singurul tablou al lui Tiziano Vecellio (Tițian) pe care România îl deține a fost furat în anul 1968 și recuperat abia după 30 de ani. Este vorba despre „Ecce Homo”, pictată în secolului al XVI-lea. Lucrarea poate fi admirată timp de zece zile la București, în cadrul unei expoziții temporare, marca Art Safari .

Povestea tabloului Ecce Homo

Tiziano Vecellio / Tițian a trăit aproape nouăzeci de ani și a cret până în ultimele zile. Caracterul extraordinar al vieții și operei lui Tițian i-a determinat pe contemporanii săi să îl considere „un soare între alte stele”, făcând aluzie la un vers din Divina Comedie a lui Dante (Paradisul, cântul 33).

În Ecce Homo, Tițian exploatează o temă rară în pictura italiană a secolului al XVI-lea. Lucrarea i-a fost comandată în 1543 de către omul de afaceri flamand Giovanni d’Anna (van Haanen). O versiune a acestei lucrări, realizată ulterior în 1548, este expusă în Muzeul Prado, Madrid. Opera de artă a făcut obiectul marelui furt de la Brukenthal, din 1968. A fost recuperată de Interpol după 30 de ani.

Marele furt din Muzeul Brukenthal

În anul 1968, de la etajul I al Palatului Bruckenthal, din Sibiu, au fost furate 8 lucrări de pictură europeană, estimate atunci la valoarea de 25 de milioane de dolari. Administrația muzeului nu a luat în calcul, la vremea respectivă, posibilitatea unui furt, dată fiind dinamica socială, dominată de ubicuitatea Securității Comuniste. Potrivit mărturiilor, instituția avea un singur paznic, nu exista un sistem de alarmă antiefracție, iar România nu făcea parte din INTERPOL.

Jaful a avut loc în noaptea de 26 spre 27 mai, fiind facilitat și de închiderea etajului al II-lea pentru renovare, de relocarea tablourilor la etajul I și subsecventa zi de luni, când expoziția era închisă pentru curățenie. Lipsa tablourilor a fost constatată abia marți, în 28 mai, de unde poate fi dedus faptul că nu se organizau controale în expoziție, iar curățenia nu era supravegheată de către conservatori. Securitatea a deschis dosarul nr.145 Bruckenthal, aflat astăzi în arhiva C.N.S.A.S.

Între anii 1969-1972, concluzia anchetei a fost că la furt au participat patru persoane, care au intrat în Palatul Brukenthal pe durata programului de vizitare, ascunzându-se la etajul al II-lea ( în renovare). Ei au operat pe timpul nopții. De asemenea, s-a considerat că hoții erau profesioniști și veniți din străinătate. Ancheta a fost închisă în anul 1972 cu rezoluția AN (autor necunoscut). Un an mai târziu, România a aderat la INTERPOL.

În 1998, New York Times relata că aproximativ în aceeași perioadă cu furtul din Muzeul Brukenthal, un tânăr pe numit Mike Opriși a fugit din România, trecând Dunărea înot, a traversat Iugoslavia și a cerut azil politic în Austria. La Viena, el a cumpărat patru picturi pentru suma de 1.200 de dolari, apoi a plecat în Statele Unite. În 1996, el a observat că partea din spate a lucrării „Portret de bărbat cu craniu” purta un sigiliu similar cu cel al Casei de Hohenzollern. Atunci, a cerut lămuriri prietenului său Frank Cesar, expert restaurator. Presupunând că autorul era un pictor din familia Bouts, Cesar i-a cerut o confirmare lui Jack Kilgore, un dealer de artă din Manhattan, însă a murit de atac de cord, la scurt timp.

Prin intermediul lui Kilgore, fotografia lucrării a ajuns la Institutul Olandez pentru Istoria Artei din Haga, unde a fost identificată ca una dintre picturile furate, raportate la INTERPOL. Contactat de un agent vamal, Opriși a fost de acord să returneze toate cele patru lucrări pe care le cumpărase, printre care se număra și „Ecce Homo”, a lui Tiziano Vecellio (Tițian), expusă la Art Safari.

În 1998, președintele Emil Constantinescu a întreprins o vizită oficială la Washington în SUA (14-18 iulie), pe durata căreia cele patru lucrări recuperate au fost expuse la sediul Băncii Mondiale. În ultima zi, ele au fost înapoiate președintelui României.

Lucrările furate:

„Moartea Cleopatrei”- Anthony van Dyck (nerecuperată)

„Portret de bărbat”- Cristoph Amberger (nerecuperată)

„Portret de bărbat”- Jorg Breu (nerecuperată)

„Portret de bărbat”- anonim german (nerecuperată)

„Ecce Homo”- Tiziano Vecellio (recuperată în 1998)

„Bărbat cu pipă la fereastră” - Frans van Mieris cel Bătrân (recuperată în 1998)

„Portret de femeie”- Rosalba Carriera (recuperată în 1998)

„Portret de bărbat cu craniu”- Aelbrecht Bouts (recuperată în 1998)

„Muzeul Național Brukenthal se poate lăuda astăzi că are cea mai importantă colecție de pictură flamandă și olandeză, de la Viena până la Sankt Petersburg. E un lucru care ne definește. Nu este un lucru care ni se datorează nouă, ci baronului Brukenthal, care a colecționat aceste lucrări. (...) În 2006, patru dinte cele 8 lucrări furate sunt expuse la Muzeul Brukenthal, în expoziția „Capodopere”. Printre acestea avem singurul Tițian pe care România poate să îl dețină”, a spus Alexandru Chituță, managerul Muzeului Național Bruckenthal, în cadrul unei conferințe de presă.

Celelate tablouri de la Muzeul Brukenthal, aduse la Art Safari

Jan van Eyck (cca. 1390-1441), Omul cu tichie albastră

Părintele Renaşterii nordice și primul dintre marii portretişti ai Europei, Jan van Eyck este unul dintre cei mai mari artiști ai lumii. Lucrarea „Omul cu tichie albastră” este singura creată de artistul flamand aflată în România și una dintre cele 20 de lucrări care i-au fost atribuite la nivel mondial.

Opera, pictată în jurul anului 1430, a fost achiziționată în secolul XVIII de baronul Samuel von Brukenthal. Multă vreme s-a crezut că a fost realizată de artistul german Albrecht Dürer, din cauza monogramei AD ce poate fi văzută în colțul din stânga sus. S-a dovedit însă că monograma și anul pictării sunt elemente adăugate portretului mai târziu, în secolul XVIII, probabil datorită cotei de piață ridicate pe care Dürer o avea în epocă.

Această lucrare se înscrie în seria picturilor celebre ale artistului, precum „Bărbatul cu turban roșu”, considerată a fi un autoportret și aflată la National Portrait Gallery din Londra, sau „Bărbatul cu inel”, aflată la Kunsthistorisches Museum din Viena.

Paolo Veronese (1528-1588), Cap de copil

Marele artist renascentist a pictat lucrări de foarte mari dimensiuni, cu subiecte istorice, religioase și mitologice, majoritatea păstrate în clădirile pentru care au fost create. Muzeele dețin de regulă doar portrete.

Micuțul portret din colecția Brukenthal reprezintă o etapă a procesului de creație al portretului politicianului Iseppo da Porto și al fiului său Adriano, comandat pentru Palazzo Porto din Vicenza. Versiunea finală a lucrării este expusă în prezent în Galeria Uffizi din Florența. Capul de copil este pictat realist, fără intervenţii şi consideraţii personale asupra subiectului și ne îngăduie să descifrăm personalitatea celui care a pozat tăcut, cu ochi iscoditori, interogativi, cu trăsături destinse de o uşoară mirare, specifică vârstei.

Hans Memling (1430/33-1494), Portret de bărbat citind și Portret de femeie rugându-se

Hans Memling a fost cel mai popular pictor olandez al vremii sale. S-a specializat în lucrări cu tematică religioasă; de asemenea, a inovat introducând peisajul în planul îndepărtat al compoziției portretelor.

Cele două portrete pandant din colecția Muzeului Brukenthal înfățișează un cuplu matur, redat în stilul specific şcolii flamande. Atitudinea pioasă corespunde momentului lecturii; bărbatul ține în mâini o carte de rugăciuni și este reprezentat alături de fiul său; în spatele femeii se află un cățeluș, element inclus în compozițiile vremii ca simbol al fidelității.

Expoziția este una temporară și poate fi vizitată doar între 20 și 30 aprilie. Biletele pot fi achiziționate online pe tickets.artsafari.ro sau direct de la intrare (Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București)