De la munca în mină, pe Valea Jiului, Lucian Băncilă a ajuns la Festivalul de la Veneția. Rotalianul a relatat povestea surprinzătoare de viață a românului care a ajuns să-i cunoască pe Tarantino, Roberto Benigni și Sharon Stone.

Lucian Băncilă, alături de Willem Dafoe și Enrico Ghezzi. FOTO Rotalianul

Și-a început cariera profesională acum mulți ani, în mină, la Uricani - Valea Jiului.

„Acolo, intri și muncești, nu știi când și cum ieși la lumina zilei. Apoi, au sosit ordonanțele, minele din Valea Jiului s-au închis (...). M-am angajat ca paznic. Mai rotunjeam cu filmări la nunți, botezuri… camera video era pasiunea mea”, povestește hunedoreanul.

A ajuns în Fiuggi, Italia, la exact două luni după moartea Papei Ioan Paul al II-lea și a început să lucreze într-un restaurant.

După moartea mamei sale, din cauza unui AVC, s-a mutat la Roma, cu dorința de a face ceva pentru a-și ajuta semenii. La 41 de ani, a început școala sanitară, pentru a deveni operator medical (OSS). A început să lucreze ca îngrijitor, într-o clinică, apoi, a obținut și contractul de asistent medical.

În clinica în care lucra l-a cunoscut, ca pacient, pe Enrico Ghezzi, unul din cei mai cunoscuți regizori și autori de emisiuni din Italia. Între ei s-a legat o relație de prietenie specială. Așa a cunoscut tot staff-ul cu care regizorul lucrează, oameni de cultură, regizori etc.

Momentul care „i-a schimbat viața” a fost când l-a însoțit pe Enrico Ghezzi în studiourile Rai Trei, unde, fascinat de aparatura performantă a televiziunii, și-a dorit să învețe montaj și asta a ajuns să facă.

A lucrat la filmul „Gli ultimi giorni dell’umanità” timp de doi ani și jumătate.

Lansarea filmului i-a prilejuit întâlnirea cu mai multe vedete. La Veneția i-a cunoscut pe câțiva dintre prietenii lui Enrico: Paolo Sorrentino, Tony Servillo, Roberto Benigni, Willem Dafoe.

„Când îmi vine dorul, merg în România”

Și tot grație legăturii sale cu Enrico Ghezzi, i-a întâlnit pe Sharon Stone și pe Quentin Tarantino, și nu e de mirare că hunedoreanul consideră că întâlnirea cu regizorul italian i-a schimbat destinul.

Își imaginează viitorul, acasă, în România.

„Cât pot, încă mai lucrez aici. Soția, cu care sunt împreună de o viață, a lucrat în Italia. Acum s-a întors în România, unde merg și eu cât de des pot, când pot să-mi iau liber. Când îmi vine dorul, merg (...)”, povestește românul pentru Rotalianul .