Locuitorii din Tuva, una dintre cele mai izolate regiuni ale Federației Ruse, încearcă să iasă din sărăcie cu riscul de a muri într-un război care nu e al lor.

Tuva este una dintre cele mai izolate regiuni ale Federației Ruse. Accesul spre Kîzîl, capitala sa, se poate face pe un singur drum sau cu avionul. Cu toate acestea, Republica Tuva, situată la granița cu Mongolia, numără cele mai multe decese de soldați la 100.000 de locuitori dintre subiectele federale ale Rusiei. În timp ce mulți locuitori de aici consideră serviciul militar contractual drept cea mai bună speranță pentru a scăpa de sărăcie, șamanii și liderii budiști sunt asaltați cu solicitări pentru ritualuri de susceptibile să aducă protecție. Pe de altă parte, activiștii anti-război depun eforturi pentru a-i scoate pe tinerii soldați de pe linia frontului, scrie pentru Meduza jurnalistul Vladimir Sevrinovski.

Republica Tuva a aderat la Uniunea Sovietică în 1944, iar după destrămarea ei, în 1991, a rămas în cadrul Rusiei. Este una dintre cele mai izolate subiecte federale ale Rusiei, fiind ocolită chiar și de trenuri în pofida inaugurării cu pompă, în 2011, în prezența lui Vladimir Putin, a unei gări în Kîzîl. Spre deosebire de alte subiecte federale, procentajul rușilor este mic aici, de numai 15%. Numărul rușilor a început să scadă odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și continuă să se diminueze. De altfel, referindu-se la Rusia, localnicii spun că „este dincolo de (Munții, n. red.) Sayan”.

În afară de izolare, Tuva se confruntă cu o rată mare a criminalității. În 2020, de exemplu, s-au constatat 29,2 infracțiuni la 100.000 de locuitori, în timp ce media pe întreaga Rusie a fost de 4,7. De asemenea, Tuva are cel mai ridicat prag al sărăciei în Rusia, de 34,1%. 6,8% din cei circa 320.000 de locuitori ai Republicii Tuva trăiesc în sărăcie lucie. Venitul lunar mediu pe cap de locuitor este, potrivit Rosstat, de 20.041 de ruble (circa 333 de euro), penultimul loc din cele 85 de subiecte federale ale Rusiei, în fața Ingușetiei.

În ultimele șapte luni, Republica Tuva a atins un nou „record”, cel al soldaților locali uciși în războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei. Potrivit Mediazona, din cei 6.219 de soldați ruși declarați oficial ca fiind căzuți pe frontul din Ucraina, 94 provin din Tuva. Calculele făcute la 100.000 de locuitori arată că Tuva conduce în această statistică nedorită. Aceste date nu-i includ pe cei dispăruți sau ale căror decese nu au fost înregistrate în surse publice.

Putin - Ginghis Han, Șoigu - Subotai

În 2015, Republica Tuva a construit un poligon de tragere și un orășel militar. În plus, a devenit gazdă pentru Brigada 55 separată de artilerie mobilă, cunoscută totodată ca „Black Snow Leopard”. Un guru budist a fost numit în postul de asistent al comandantului.

„Era cel mai accesibil ascensor social”, spune pentru reporterul Meduza Eres Kara-Sal, un fost membru al Marelui Khural, forul legislativ al Republicii Tuva. „Un salariu cuprins între 45.000 - 60.000 de ruble pe lună este foarte decent pentru regiunea noastră. Nimeni nu se aștepta la un război adevărat”, adaugă el.

Autoritățile din Tuva au promovat brigada ca o modalitate de a crea noi locuri de muncă. „Au spus că (ministrul Apărării) Șoigu, faimosul nostru compatriot, ne va ajuta”, afirmă Kara-Sal. „El este singura persoană din Tuva care a ajuns la putere. Majoritatea oamenilor erau fericiți”, explică fostul ales.

Serghei Șoigu încă reprezintă o sursă de mândrie pentru mulți locuitori din Tuva. Portretul său poate fi văzut pe clădiri și în centrul capitalei Kîzîl. De altfel, splaiul lung al orașului ce se întinde de-a lungul râului Enisei este numit în onoarea tatălui său, Kujughet Șoigu, fost secretar al Comitetului Regional din Tuva al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Liderul autoritar al Rusiei și-a făcut, la rândul său, un loc în folclorul local. În 2021, corespondenți ai Meduza i-au auzit pe unii locuitori din Tuva spunând că Putin este o reîncarnare a lui Ginghis Han, iar Șoigu, apropiatul său, a lui Subotai (pe care tuvanii îl consideră a fi compatriotul lor).

Boris Mișliavțev, un etnograf și strateg politic, a declarat în iunie anul trecut pentru Meduza că lui îi aparține ideea de Putin - Ginghis Khan, concepând-o la sediul Rusiei Unite, în timpul unei campanii electorale. La început, spune Mișliavțev, a fost o glumă, dar a fost pe placul lui Kaadîr-ool Biceldei, un cunoscut savant și politician local. „A realizat (importanța ei electorală, n. red.) și a pus-o în aplicare”, precizează strategul politic rus.

„Băieții noștri merg acolo și mor, ceea ce e trist”

În primăvară, site-ul oficial al Guvernului Tuva raporta aproape zilnic decesele de soldați locali în Ucraina. În același timp, autoritățile organizau „flash mob-uri patriotice”. Pe 6 aprilie, un grup de 34 de „voluntari” au fost trimiși în mod solemn la război de către președintele Republicii. Pe 9 mai, un cor format din rude ale soldaților au cântat melodia „There Is No Rank Higher than a Soldier’s Mother”, alternând versurile în rusă și limba locală.

Trei luni mai târziu, în august, bilanțurile și condoleanțele au fost înlocuite cu anunțuri despre sărbători neutre și evenimente culturale și sportive. Practic nu există alte surse de informare în Tuva, presa liberă dispărând aici mai devreme decât la Moscova și în alte regiuni ale Rusiei.

„Nu mai există publicații independente și obiective în Tuva. Profesia noastră a fost redusă la nivelul muncii de serviciu, ne temem chiar și de o menționare a dreptului garantat de Constituție la libertatea de gândire și de exprimare”, afirmă jurnalista Nadejda Antufeva.

Antufeva este fondatoarea ziarului „Center of Asia”, prima publicație independentă din Tuva, apărută în februarie 1991, cu câteva luni înainte de destrămarea Uniunii Sovietice. Publicația și-a încetat apariția la sfârșitul anului 2019, din motive economice. Anul acesta, când a împlinit 67 de ani, jurnalista și-a făcut cadou un tatuaj pe braț cu mesajul „Libertatea de exprimare”. Nadejda Antufeva este singura persoană care colectează sistematic informații despre soldații din Tuva uciși în Ucraina.

În timp ce ascund numărul morților, autoritățile promovează figura lui Merghen Dongak. Al doilea tuvan după Serghei Șoigu decorat cu titlul de „Erou al Rusiei”, Dongak a devenit imaginea „operațiunii speciale” pe plaiurile sale natale. Potrivit versiunii oficiale, Dongak „a cărat un comandant de pluton rănit în afara liniei de foc, a preluat comanda și a pus pe fugă inamicul”. Dongak poate fi văzut pe panouri publicitare care împânzesc drumurile, acordând premii și ținând scurte discursuri la evenimentele oficiale.

Republica Tuva nu a deschis niciun caz penal în temeiul noilor legi „anti-război”, care interzic orice formă de protest față de războiul din Ucraina. Unii localnici i-au precizat jurnalistului Meduza că acest lucru poate fi legat de structura societății lor. Mulți tuvani au rude în poziții importante, care, pe de o parte, sunt obligate să combată mișcările de protest, dar, pe de altă parte, își pot proteja apropiații dacă este necesar.

În martie, Ghelek Națik-Dorji, liderul lama din Tuva, a condus rugăciuni și a făcut un ritual budist de purificare a tuvanilor angajați în luptele din Ucraina. De atunci, liderul budist al Republicii nu a vorbit în public despre război.

Un călugăr de la mănăstirea Țecenling din Kîzîl se declară mâhnit într-o discuție cu jurnalistul Meduza. „Băieții noștri merg acolo și mor, ceea ce este trist. Dar când vorbești despre asta, poate dăuna sufletelor rudelor lor”, spune el. La rândul lor, rudele soldaților vin neîncetat la mănăstiri pentru a căuta protecție prin rugăciune.

Noii „voluntari” sunt trimiși pe front fără ceremonie. „Mă plimbam prin aeroport în timp ce așteptam un zbor. Am văzut 40 de bărbați. Nu erau duși la aeroport, ci la aerodromul din apropiere. Un avion mare îi aștepta deja”, își aduce aminte Tatiana Vereșciaghina, șefa Muzeului de Istorie Locală din orașul Turan. „Îl petrecem pe cumnatul nostru. Sunt voluntari”, i-a explicat un cuplu.

„Eu însămi, o străină pentru acești oameni, am plâns. Am înțeles că nu toți se vor întoarce”, spune Vereșciaghina.

„Natura ajută. Un șaman înseamnă natură”

Kara-ool Dopchun-ool, șamanul suprem al Rusiei, stă într-un fotoliu vechi din templul său. A fost ales șaman suprem în 2018, cu 99% din voturile delegaților. M-au ales după o „hipnoză șamanică de masă”, pretinde el. De atunci a fost reales de trei ori. Își încrucișează brațele. Are unghiile lungi și curbate. „Cu aceste gheare, prind celulele canceroase, virusurile și bacteriile și le arunc pe fereastră”, susține șamanul în fața jurnalistului Meduza.

Până la sfârșitul Uniunii Sovietice, șamanii trăiau izolați, adesea în dezacord unii cu alții, așa că nu existau instituții șamanice. De-a lungul timpului, au început să se mute în orașe mari, unde locuiau clienți bogați, și să se asocieze. Prima organizație șamanică oficială din Kîzîl, Dungur, a apărut în 1992. A fost fondată de Monguș Kenin-Lopsan, un savant în literatură și folclor. Kenin-Lopsan a început să ofere servicii șamanice clienților din restul Rusiei și să-și împărtășească experiența cu colegi și cercetători internaționali. Oameni interesați de ezoterism au venit în Tuva din întreaga lume. Kenin-Lopsan i-a găzduit personal atât pe Boris Elțîn, cât și pe Dalai Lama.

Dopchun-ool traversează sala de așteptare, decorată cu portrete ale lui Putin, Șoigu și Subotai, și intră în biroul său. Unul dintre pereți este ornat cu trei capete de animale aranjate haotic - un urs, un lup și un căprior. Înainte de a deveni șaman, Dopchun-ool a făcut comerț cu blănuri, așa că a ales animale corespunzătoare ca spirite ajutătoare.

Printre figurine de animale se află diverse obiecte: o sabie, măști din lemn, un instrument muzical cu trei coarde numit chanzy. Se află, de asemenea, zeci de fotografii recente cu tineri tuvani îmbrăcați în haine militare. „Băieții noștri luptă în Ucraina încă din prima zi. Câțiva s-au întors deja (...). Protecția este foarte puternică! Gloanțele zboară chiar pe lângă ei”, spune șamanul.

Dopchun-ul dă foc unei crenguțe de ienupăr și acoperă fotografiile cu fum. „Spiritul strămoșilor ajută. Facem ritualuri în locuri de putere. Practicăm șamanismul ca să nu se atingă răul de ei, să fie invulnerabili”, explică șamanul.

„Ginghis Khan și comandantul său, Subotai, au fost primii care au cucerit Kievul, l-au ars și au plecat spre vest, spre Europa”, continuă Dopchun-ul. În cel de-al Doilea Război Mondial, susține el, fratele tatălui său, căpitanul Kecil-ul, a „eliberat” Ucraina, faptă pentru care a primit titlul de „Erou al Uniunii Sovietice”.

Însă șamanul este supărat pe rivalii budiști. Până și naționalismul ucrainean, în opinia sa, s-a răspândit după o vizită a lui Dalai Lama. De fapt, Dalai Lama nu a fost niciodată în Ucraina, notează Meduza.

„Cei care vin aici (la centrul șamanic, n. red.) se vor întoarce vii din luptă. Dar cei care îl urmează pe lama se vor întoarce cadavre”, insistă Dopchun-ul. „Budismul este o filosofie. Nu poate ajuta o persoană. Dar natura ajută. Un șaman înseamnă natură”, conchide el.

„Nici măcar un metru pătrat de pământ nu merită o viață de om”

Pagina de Instagram Asians of Russia căpătase popularite cu mult înainte de începerea războiului. Potrivit fondatorului său, Vasili Matenova, avea 123.000 de abonați în februarie 2022. Odată cu lansarea războiului, oamenii au început să trimită informații personale despre soldații din partea asiatică a Rusiei uciși în Ucraina. În urma adoptării legilor represive privind „știrile false” și „discreditarea forțelor armate”, Vasili Matenova a fost vizitat de forțele de securitate. Simțindu-se în pericol, a părăsit Rusia și s-a stabilit în Georgia.

O altă comunitate online, New Tuva, care se adresează aceluiași public ca Asians of Russia, a apărut pe 14 iunie. Eres Kara-sal este motorul acestei mișcări. Pe 27 februarie, el le-a cerut „liderilor (Rusiei, n. red.) să aducă trupele acasă”, să oprească „vărsarea de sânge fratricidă” și să înceapă negocierile. „Nici măcar un metru pătrat de pământ nu merită o viață de om”, spune el.

A doua zi, și-a dat demisia și a părăsit Partidul Democrat Liberal din Rusia, formațiune politică ultranaționalistă. Amenințat de deschiderea unui dosar penal pe numele său, Eres Kara-sal a părăsit Rusia.

New Tuva are 18 membri activi. Jumătate dintre ei locuiesc în străinătate, restul la Moscova și Sankt Petersburg și doar câțiva în Tuva. Sarcina lor principală este să obțină informații și ajutor juridic și financiar pentru soldații care doresc să-și rezilieze contractele cu Ministerul rus al Apărării și să se întoarcă acasă. New Tuva a reușit să scoată din lupte circa 200 de tuvani. Cele mai dificile evacuări din Ucraina au durat în jur de o lună.

„Ce căuta într-o țară străină?”

„În Hovu-Aksi, satul meu, am lucrat cinci ani într-un magazin. Acolo, un băiat intra în fiecare zi ca să cumpăre ciocolată și pâine. Acum îi văd fotografia pe pagina ChP Kîzîl - ucis în „operațiunea specială”: 19 ani”, spune pentru Meduza Ayan, un tânăr avocat și blogger din Tuva. „Ce căuta într-o țară străină?”, se întreabă el.

Vestea invadării Ucrainei l-a șocat pe Ayan. Tânărul avocat a publicat pe Instagram un mesaj împotriva războiului și a încercat să-și convingă prietenii săi să nu se ducă pe front. După adoptarea legilor represive, Ayan și-a eliminat postările, dar a continuat să comunice cu compatrioții săi.

Ayan își spune povestea cu voce tare pe o stradă din Kîzîl chiar dacă întoarce privirile câtorva trecători. Câțiva oameni îl salută - este un activist cunoscut în oraș. El nu a mers „dincolo de Sayan”, așa cum au făcut mulți tuvani cu studii, ci „a vrut să schimbe ceva în republica sa natală”.

„Oamenii nu aveau o opinie a lor (despre atacul Rusiei asupra Ucrainei, n. red.) și așa că au absorbit-o pe prima care le-a fost impusă. „Denazificare”, „lovitură preventivă” - formulările lui Putin. Este greu să se răzgândească. Oamenii cred ceea ce vor să creadă - că acolo există fasciști care trebuie uciși, că copiii lor mor pentru o cauză dreaptă”, explică Ayan pentru Meduza.

Ayan nu dă vina pe tuvanii de rând care susțin războiul, pentru că îi consideră victime ale propagandei. „Când majoritatea trăiește la limita sărăciei, fără acces la educație, unde să-și dezvolte gândirea critică?”. În opinia sa, vina aparține liderilor locali. „Funcționari guvernamentali, oameni educați, lideri ai opiniei publice care glorifică războiul și își trimit compatrioții acolo. Nu știu cum de reușesc să se privească în oglindă. Dar unde este patria noastră? Unde este Tuva și unde este Lisiceansk? La mii de kilometri una de cealaltă”, subliniază el.

În tinerețe, Ayan, la fel ca mulți tuvani, a susținut autoritățile, a votat pentru Putin și chiar a decis să servească în armata rusă pe bază de contract. Dar, în 2017, a rămas dezamăgit de serviciul militar din cauza discriminării etnice pe care a suferit-o. Rușii au stereotipuri negative despre tuvani și adesea refuză să le închirieze apartamente, remarcă el. Acum, în contextul războiului, își face griji că se înmulțesc prejudecățile despre asiaticii siberieni, care sunt asociați, între altele, cu crimele comise de armata rusă.

La început, locuitorii din Tuva se așteptau la o „operațiune specială” rapidă și fără vărsare de sânge, dar acum „încep să aibă îndoieli”. Există o ruptură pe tema războiului în aproape fiecare familie din Tuva, crede Ayan. „Am tot auzit rude încercând să convingă pe unul de-al lor să nu meargă la război. Dar apoi soțiile spun: <<Suntem până la gât în datorii, avem credite, împrumuturi. Du-te la război, câștigă niște bani>>”, explică el.

Potrivit lui Ayan, dacă sărăcia nu era atât de mare, atunci puțini tuvani și-ar fi riscat viața într-un război care nu e al lor. Iar câștigul obținut în Ucraina nu aduce bucurie. „Unii tipi vin acasă răniți și primesc despăgubiri - trei milioane de ruble -, dar nu știu ce să facă acum că au supraviețuit războiului și încep să bea. Risipesc banii”, mărturisește Ayan.