Palatul Mogoșoaia, în care ea investise toată averea familiei pentru a fi renovat, a fost confiscat de comuniști.

Prințesa Martha Bibescu, una dintre cele mai reprezentative figuri feminine ale societății mondene din La Belle Epoque, s-a născut la 15/28 ianuarie 1886. Era al treilea copil al politicianului conservator Ion N. Lahovary și al Emei (Smaranda) Lahovary (n. Mavrocordat).

Martha a avut o copilărie nefericită, marcată de moartea prematură, la vârsta de opt ani, a fratelui ei, Georges. Neglijată de mamă, Martha își datorează educația primită în anii copilăriei bunicului ei matern și mai ales tatălui, Ion N. Lahovary.

Fetița învață de timpuriu să citească, citește mult și dă dovadă de o memorie extraordinară. Așa cum se întâmplă cu toate fetele din aristocrația vremii ei, e școlită acasă, de o guvernantă angajată în acest scop, apoi trimisă la un pension de maici, în Elveția.

Aceasta nu o împiedică însă să învețe limba latină, să-i citească pe marii gânditori clasici ai civilizației europene și să facă o adevărată pasiune pentru scrierile marchizului de Chateaubriand, ale cărui Memorii de dincolo de mormânt speră să le poată egala într-o zi cu propriile ei scrieri, conform Arhivelor Naționale.

Căsătorită la 16 ani

Căsătorită în 1902, la vârsta de șaisprezece ani, cu prințul Georges Valentin Bibescu, fiul uneia dintre cele mai bogate și mai influente familii aristocratice din România, Martha nu va cunoaște fericirea nici în căsnicie, însă o va suplini câștigându-și încă de timpuriu o faimă literară.

Cartea sa de debut, „Les Huit Paradis“/„Cele opt paradisuri“, publicată în 1908, la editura pariziană Grasset, era premiată de Academia Franceză. Au urmat alte eseuri istorice și romane.

În 1937-1938, Martha Bibescu a fost unul dintre primii scriitori europeni care și-au văzut opera ecranizată, mai întâi la Paris, apoi la Hollywood. E vorba de romanul „Catherine Paris“, devenit în 1938 filmul „Katia“, în regia lui Maurice Tournier, cu un scenariu scris de Lucille Décaux (pseudonimul literar al Marthei Bibescu) și avându-o în rolul principal pe Danielle Darieux.

O obișnuită a saloanelor pariziene, Martha Bibescu și-a construit o vastă rețea de amiciții culturale și politice cu personalitățile cele mai importante ale epocii sale: Marcel Proust, Winston Churchill, regele Alfons al XIII-lea al Spaniei, prințul moștenitor al Imperiului German, cu care a avut și o relație romantică, Ramsay MacDonald, Charles de Gaulle, Paul Morand, Italo Balbo, Antoine de Saint-Exupery. „Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte şi lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă din conştiinţa universală“, scria Martha Bibescu

Pe unii dintre ei i-a avut ca oaspeți la Palatul Mogoșoaia, cea mai dragă dintre reședințele ei, primită cadou de la Georges-Valentin în 1912 și pentru a cărui renovare, cu ajutorul arhitectului italian Domenico Rupolo, își cheltuise toți banii obținuți din vânzarea cărților sale.

În Primul Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici. Rolul ei exact se poate presupune din nota Zoiei Bengescu, datată 1 noiembrie 1918: „La spital am fost foarte îngrijorați în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă“.

Acuzată de spionaj

I-a cultivat pe germani pentru a culege informații. A acționat astfel în memoria lui Ioan N. Lahovary, mort fulgerător în 1915, și în acord cu soțul ei. Aviator pasionat, prințul Bibescu se înrolase voluntar în Armata Română și sub comanda lui cele două escadrile de recunoaștere ale forțelor aeriene române au efectuat numeroase raiduri deasupra liniilor germane.

„A fost acuzată de spionaj. S-a spus și că lordul Thompson a fost cel care a inițiat-o! Nu avea la ce să o inițieze, că era mai deșteaptă decât Thompson, a moștenit și de la Lahovarești, și de la Mavracordati toate calitățile lor“, spunea într-un interviu televizat academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, scrie Radio România Cultural.

La 8 decembrie 1916, în timp ce se afla la Posada, a primit vestea că dragul său palat a fost jefuit. Pagubele erau foarte mari: mobilierul distrus, perdelele smulse, vesela furată, iar bisericuța ortodoxă din curtea palatului transformată în grajd.

După 1925, Martha Bibescu a investit toți banii obținuți din vânzarea moșiilor Lahovari și a cărților sale pentru restaurarea palatului, iar la sfârșitul anului 1927, Mogoșoaia arăta fabulos.

A fugit la Paris, iar Palatul Mogoșoaia, confiscat de comuniști

Asemeni multor altor personalități românești, după Al Doilea Război Mondial, Martha Bibescu s-a văzut forțată să se exileze. A fugit la Paris, în septembrie 1945, cu ajutorul prietenilor americani pe care și-i făcuse la București, după semnarea armistițiului cu Aliații.

A lăsat-o în urmă pe fiica ei, Valentine, căsătorită Ghika-Comănești, și întreaga avere, inclusiv Palatul Mogoșoaia, situat la câțiva kilometri de București, expropriat de regimul comunist în 1948.

Valentine și soțul ei, Dimitrie (Dede) Ghika-Comănești, au fost trimiși în domiciliu forțat la Curtea de Argeș, unde au rămas, lipsiți de orice sursă de venit, până când li s-a permis să părăsească România, în 1956.

În 1955, Martha Bibescu a fost aleasă membră a Academiei Regale a Belgiei, pe locul pe care îl ocupase anterior poeta Anna de Noailles. La moartea Marthei (28 noiembrie 1973), locul avea să îi revină unul alt erudit român, Mircea Eliade.

A murit pe 28 noiembrie 1973 în apartamentul vărului ei, Antoine Bibescu, aflat la Paris, în Insula Saint-Louis, pe malul Senei. Potrivit propriei dorințe, a fost înmormântată în micul cimitir din localitatea franceză Ménars, în cavoul castelului care aparținuse soacrei sale, Valentine Bibescu de Riquet de Caraman-Chimay.