Născută Marie Korbel în 1937 (15 mai) în Cehoslovacia de atunci, tatăl ei a fost membru al Serviciului Cehoslovac de Externe și mai târziu a servit ca ambasador în Iugoslavia. Madeleine Albright, refugiată ajunsăpe țărmurile americane, a devenit prima femeie secretar de stat.

De două ori familia ei a fost împinsă să-și părăsească locuința: mai întâi în timpul ocupației naziste și, pentru totdeauna, când comuniștii au preluat puterea. La 11 ani, Albright a ajuns pe insula Ellis, arată npr.org .

A studiat la Wellesley College, căsătorindu-se cu Joseph Albright la trei zile după absolvire.

A crescut trei fiice în timp ce obținea o diplomă de doctorat de la Universitatea Columbia.

Începutul carierei politice

Albright a mers apoi la Capitol Hill, lucrând ca asistent legislativ al senatorului Edmund Muskie, democratul din Maine care a servit ca secretar de stat al președintelui Jimmy Carter, înainte de a deveni consilier al lui Carter și de a servi în Consiliul Național de Securitate.

În 1993, președintele Bill Clinton a numit-o pe Albright ambasador la ONU (1993-1997.

"În acest moment de turbulențe și speranță, această misiune este o provocare majoră", a spus Albright în timpul audierii pentru confirmarea postului. Mandatul la ONU a determinat o schimbare a modului în care au fost privite femeile diplomate lîn această structură.

Albright s-a dovedit adepta punerii la dispoziția publicului a politicii externe complicate.

Ca parte a campaniei sale de educare a civililor cu privire la pericolele minelor terestre, adjunctul ei, ambasadorul Karl "Rick" Inderfurth, a lucrat cu DC Comics pentru a avertiza copiii.

Una dintre cele mai faimoase replici date de Albright a venit după ce piloții militari cubanezi au doborât avioane civile, lăudându-se că a fost nevoie de un anumit tip de curaj.

"Sincer, acest lucru nu este un curaj, aceasta este o lașitate", a declarat Albright reporterilor, o frază pe care Clinton a numit-o una dintre cele mai eficiente „one-liners” a politicii externe a administrației sale.

"Ea a avut un dar enorm de a putea explica subiecte complexe în moduri în care oamenii pot înțelege ce înseamnă pentru viața lor de zi cu zi", a declarat Wendy Sherman, care i-a fost consilier în anii 1990 și este acum secretar de stat adjunct al SUA.

"Femeile se tem adesea de folosirea puterii, ei nu i-a fost", a chicotit Sherman. "Ea a fost fericit să mânuiască puterea în felul ei."

Utilizarea bijuteriilor ca instrument diplomatic

"Totul a început când... Saddam Hussein m-a numit șarpe", a declarat Albright pentru NPR în 2009. "Am avut acest ac de șarpe antic minunat și așa că atunci când am avut de-a face cu Irakul, am purtat acul de șarpe."

Ea a numit practica una dintre strategiile ei cele mai eficiente, deși neobișnuite.

"Am devenit cunoscută pentru că am folosit un ac sau o broșă pentru a trimite un mesaj - un fluture, dacă eram într-o stare bună, un balon pentru a arăta că am speranțe mari și un păianjen dacă vreau ca omologul meu să fie atent", a spus ea în 2017.

În calitate de ambasador, a avut o relație tensionată cu secretarul general al ONU, Boutros Boutros-Ghali, pe care l-a criticat pentru că nu a făcut suficient pentru a opri genocidul din Rwanda.

"Mi-aș fi dorit să fi insistat pentru o intervenție umanitară de amploare", a spus ea într-un documentar PBS.

Mandatul lui Albright, însă, nu a fost lipsit de controverse. În 1996, Leslie Stahl, de la 60 de minute, a întrebat-o pe Albright dacă "prețul" sancțiunilor împotriva Irakului merită costul umanitar, menționând numărul morților copiilor.

"Cred că este o alegere foarte grea, dar credem că prețul merită", a răspuns Albright.

Mai târziu, ea a scris că a regretat imediat cuvintele ei, numindu-le o "greșeală teribilă".

Prima femeie secretar de stat

În 1996, Clinton a nominalizat-o pe Albright pentru a fi următorul său secretar de stat.

"Spune ceva despre țara noastră și despre noul nostru secretar de stat desemnat, că o tânără crescută în umbra agresiunii naziste în Cehoslovacia se poate ridica la cea mai înaltă funcție diplomatică din America", a spus el.

Ea i-a mulțumit predecesorului ei, Warren Christopher, adăugând: "Nu pot decât să sper că tocurile mele pot umple locul pantofiilor dvs".

Nu după mult timp, Albright, care a fost crescută catolică, s-a confruntat cu o revelație personală: părinții ei, pe atunci decedați, s-au convertit de la iudaism (fără știrea ei) și trei dintre bunicii ei au murit în Holocaust.

Vestea emoționantă a fost întâmpinată cu cinism politic și antisemitism, analiștii întrebându-se ce înseamnă știrea în ceea ce privește credibilitatea lui Albright.

În calitate de secretar de stat, Albright a promovat extinderea spre est a NATO și neproliferarea armelor nucleare.

În calitate de diplomat-șef la sfârșitul anilor '90, Albright a militat pentru intervenția militară în confruntarea cu țintirea mortală a etnicilor albanezi din Kosovo.

Revista Time a numit-o "Războiul lui Madeleine"; atacurile aeriene din 1999 au dus în cele din urmă la retragerea forțelor sârbe.

Albright a contribuit, de asemenea, la aducerea Ungariei, Poloniei și Republicii Cehe în NATO, o realizare diplomatică încununată.

Viața după Casa Albă

După serviciul guvernamental (2001), Albright a fondat o firmă de consultanță în DC.

S-a întors la Casa Albă în 2012, când președintele Barack Obama i-a acordat Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă onoare civilă a națiunii.

Albright a rămas activ în politică, susținând campania prezidențială nereușită a lui Hillary Clinton în 2016.

A rămas profesor activ la Universitatea Georgetown, formând următoarele generații de diplomați.

În timpul vieții sale, Albright a văzut încă două femei devenind secretar de stat: Hillary Clinton și Condoleezza Rice.

"Nepoata mea cea mai tânără, când a împlinit 7 ani, i-a spus mamei sale: «Deci, care este marea problemă cu faptul că bunica Maddie este secretar de stat? Doar fetele sunt secretar de stat”, a povestit ea într-un interviu.

Prima femeie secretar de stat al SUA a murit 23 martie 2022 .