Goana după comori antice din secolul al XIX-lea a dus la descoperirea cetății dacice Piatra Roșie (video) din Hunedoara. Relatări mai puțin știute dezvăluie povestea misterioasei așezări.

Cetatea dacică Piatra Roșie, aflată la circa 20 de kilometri de Călan, pe valea Luncanilor din Hunedoara, se numără printre cele mai populare așezări antice din România.

Din secolul al XIX-lea, muntele Piatra Roșie, pe care au fost descoperite rămășițele ei, a atras atenția oamenilor de știință și, mai ales, a amatorilor de antichități și căutători de comori.

„Primele evaluări ştiinţifice realiste ale obiectivului i se datorează lui Finàly Gàbor, care, la începutul secolului XX, întreprinde acolo şi primele săpături. El observă similitudinile dintre aspectul turnurilor cetăţii de piatră cu imaginile de pe Columna lui Traian, dar şi legătura dintre amplasamentul fortificaţiei şi ruinele de la Grădiştea de Munte (n.r. Sarmizegetusa Regia) Aceeaşi realitate topografică şi arheologică este subliniată şi de profesorul clujean D. M. Teodorescu, care întreprinde primele cercetări de teren sistematice în întreaga regiune în 1921”, informează Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, pe site-ul cetati-dacice.ro.

Cercetată în anii '50

După Al Doilea Război Mondial, arheologii conduși de Constantin Daicoviciu au dezvelit cetatea dacică Piatra Roșie, iar rezultatul cercetărilor a fost publicat de omul de știință într-un studiu monografic, în 1954.

În deceniile care au urmat campaniilor arheologice, la fel ca și în cazul altor cetăți dacice din Munții Orăștiei, Piatra Roșie a rămas la îndemâna căutătorilor de comori.

Aceștia au descoperit mai multe discuri antice de fier, bogat ornamentate, folosite probabil în ritualuri religioase. Cetatea dacică Piatra Roșie a mai fost cercetată la începutul anilor 2000, iar cercetările sistematice au fost reluate în vara anului 2021 și au continuat în 2022 și în 2023.

Cetatea dacică Piatra Roșie, cunoscută din secolul al XIX-lea

La sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte ca oamenii de știință să exploreze ruinele de pe muntele Piatra Roșie din Hunedoara, așezarea de pe valea Luncanilor din Hunedoara (video), devenise o atracție pentru amatorii de călătorii, dar și pentru căutătorii de comori.

Preotul Ioan Popovici a fost unul dintre primii români care au cercetat-o și au scris despre ea. În 1887, acesta a publicat un articol despre călătoria sa la cetatea dacică Piatra Roșie, în „Telegraful Român”.

„Mai în toate serile de vară, când mă aflam acasă auzeam de la unii și de la alții că în comuna vecină Luncani este o ruină de cetate pe un vârf de deal, numită Piatra roșie, unde au aflat oamenii ce locuiesc în apropiere diferite obiecte vechi, precum monede, unelte de fer și de piatră, iară un om să fi aflat un coif cu totului tot de fer. Se mai vorbea și despre o peșteră mare (N.R: Peștera Cioclovina din Hunedoara, aflată în apropiere), în care n-a putut ajunge nimeni până la fund. M-am decis a cerceta aceste locuri și am căutat tovarăși de călătorie”, relata preotul.

La capătul unui drum dificil pe Valea Luncanilor din Hunedoara, preotul și însoțitorii săi au ajuns pe muntele Piatra Roșie, unde se găseau ruinele așezării antice.

„O mulțime de pietre cioplite erau rostogolite și împrăștiate pe aici, care ne vestiau apropierea cetății. Apeductul aici se împărțea în trei părți, mergând un canal spre mijlocul cetății, iar celelalte două spre marginile ei. Cetatea e dărâmată până la fața pământului și urmele zidului de pe margini nu se văd pretutindenea, iară cele interne nu se văd deloc. Întreg cuprinsul cetății e prefăcut în fânaț, care acum era cosit, iar jur-împrejur este pădure”, o descria preotul.

Urmele lăsate de căutătorii de comori erau vizibile la tot pasul, remarca Ioan Popovici.

„Căutând în toate părţile, aflarăm într-un loc o săpătură mare în care am putut vedea zidul. Aci au săpat niște oameni după comori, dar neputând sparge zidurile şi neputând scoate afară pietrele ce erau acolo, nu au putut străbate mai afund de doi metri. La săpătura amintită, în dosul zidului am aflat un hârb mare de vas de lut, care avea grosime de 22 mm. Credința poporului că aici s-ar afla comori este încâtva bazată, deoarece s-au aflat în apropiere multe monete vechi de aramă și de argint. Dacă s-ar afla cine să facă săpături, eu cred că ar afla aci o mulţime de lucruri vechi, deoarece şi fără săpături a aflat un om un coif de fier, după cum am amintit, dar acest coif nu se mai află la el, căci l-a înşelat un şvab de I l-a dat lui”, scria călătorul, în 1887.

Legenda cetății dacice

Localnicii îi atribuiau cetății origini legendare. Unii i-au povestit preotului că așezarea ar fi fost un palat al împăratului Verde, așa cum cetatea Sarmizegetusa Regia de la Grădiștea de Munte ar fi fost a împăratului alb.

„Am mai aflat apoi și următoarea legendă: zice că în vremile de demult nu locuiau oamenii pe munți și pe dealuri, ci locuiau cu toții la șes și lucrau pământul. A venit însă vremea când a fost potop și au fost crescând apele și, văzând că apele tot cresc, oamenii cei mai cu putere și cu dare de mână și-au căutat locuri ridicate și s-au socotit cum ar face ca să scape de potop. Astfel au ales câțiva și vârful acesta de la Piatra roșie, care fiind numai de peatră nu putea fi teamă, că îl va strica apa. Ei apoi s-au pus și au mai zidit și din vârf în sus ca să fie și mai departe de apă, în chipul acesta s-a făcut cetatea aceasta ca și altele de pe alte locuri“, relata preotul.

Clădită în vremea regelui Burebista

Cetatea dacică Piatra Roșie a fost clădită în secolul I î. Hr. și a rezistat până în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea.

Ruinele sale au fost acoperite de pădure, iar așezarea a fost redescoperită abia în primii ani ai secolului al XIX-lea, când „febra comorilor” i-a cuprins pe localnicii satelor din împrejurimi.

Arheologii, coordonați de Constantin Daicoviciu, au dezvelit monumentele de la Piatra Roșie abia în anul 1949, iar primele concluzii publicate de istoric arătau că așezarea ar fi avut mai degrabă un caracter militar, având rol de a apăra Sarmizegetusa Regia.

Săpăturile arheologice conduse de Constantin Daicoviciu au scos la iveală drumul pavat, zidurile şi turnurile antice, dar şi rămăşiţele unui edificiu misterios, un presupus templu antic, precum și câteva artefacte prețioase, ca bustul de bronz al unei divinități feminine și fragmente ale unui disc de fier antic.

În anii 2000, căutătorii de comori au găsit aici și alte discuri de fier, bogat ornamentate cu motive florale și din lumea animalelor, care ar fi putut avea rolul unor obiecte de cult sau de a arăta prestigiul pe care îl aveau stăpânii cetății.

Recent, așezarea a fost cercetată, în premieră, cu ajutorul tehnologiei LIDAR , de scanare și cartografiere laser, iar concluziile, prezentate de cercetătoarea Aurora Pețan, au fost că ea era mult mai vastă în Antichitate, nu avea doar rol militar și cuprindea și dealurile din împrejurimi pe care sunt mai multe terase necercetate, dar care păstrează urme antice de locuire.