Sclava ucraineană Roxelana a reușit să îşi croiască drum în cercul sultanului Suleyman Magnificul, să-l convingă să o ia de soție şi să-l influențeze decisiv.

Roxelana (1504 - 1558) în Europa şi Rossa în Istanbul era o sclavă ucraineană cel mai probabil capturată în Caucaz de către tătari şi adusă pe piața de sclavi din Istanbul, unde a fost cumpărată pentru haremul sultanului, nu înainte de a fi întâi vândută în Caffa, scrie Irina-Maria Manea în Historia.

Haremul lui Suleyman, ca al majorității conducătorilor otomani, avea în componență patru concubine principale dintre care una avea să-i ofere un urmaş, pe lângă alte 300 de concubine, majoritatea creştine.

Numele său se presupune a deriva din cuvântul „rus“, folosit pentru a-i desemna atât pe ruşi cât şi pe ucrainenii din secolul al 16-lea.

Istoricii slavi i-au localizat oraşul natal în Rohatyn, Ucraina de vest, dar care aparținea Poloniei pe vremea aceea.

Roxelana, care aparținea la început straturilor inferioare ale haremului, devine rapid una dintre favoritele sultanului, însoțindu-l la diverse evenimente publice.

În 1541, un incendiu distruge vechiul palat şi haremul este mutat la Topkapî, în apropierea sultanului, începând era numită „domnia femeilor“.

Roxelana îi naşte sultanului un moştenitor la scurt timp după aceea, sperând să-l înlocuiască pe Mustafa ca urmaş. Mustafa va fi ulterior asasinat, de teama unei rebeliuni, întrucât în 1553 este interceptată o scrisoare falsă a printului prin care ii cerea ajutor şahului Persiei pentru a-l răsturna de pe tron pe tatal său.

Și-a eliminat rivalii

Pe lângă aceasta, Roxelana-Hurrem îl convinge că marele vizir Ibrahim este un trădător care complota pentru a-i lua puterea. Ibrahim, care se opunea legăturii dintre cei doi şi deținea într-adevăr un control destul de mare asupra Imperiului, este executat. Acesta o avusese însă pe Roxelana înaintea sultanului, sperând să-i intre în grații oferindu-i-o, dar se înşelase.

Eliminând astfel obstacolele, Roxelana devine concubina principală în harem. Suleyman ii permite să rămână la curte alături de el deşi tradiția spunea că după majoratul moştenitorilor imperiali aceştia trebuie să plece împreună cu mama lor să guverneze provinciile periferice ale Imperiului şi să nu se mai întoarcă decât dacă este vorba despre urmaşul la tron.

Cu abilitate îl opreşte să construiască un nou palat unde risca să fie închisă într-un nou harem, poruncindu-i în schimb arhitectului Sinan ridicarea moscheii Suleymaniye, în 1549.

Cum l-a convins pe Sulyman să o ia de soție

Sclava ucraineană reuşeşte să facă ceva la care nicio altă femeie nu îndrăznise vreodată să spere: îl convinge pe Sulyman să o ia de soție. Istoricul Fontenelle, citat de Historia, menționează felul în care Roxelana a obținut mariajul: mai întâi a cerut să primească o educație în spiritul religiei musulmane, lucru pe care Suleyman l-a aprobat, iar apoi şi-a exprimat dorința de a se converti, ceea ce l-a bucurat şi mai tare, hotărându-se să o elibereze. Cu toate acestea, după ceremonia de convertire religia nu îi mai permitea relații intime în afara căsătoriei, iar la trei zile sultanul cedează şi o cere de soție.

Printre contribuțiile sale arhitectonice se numără o moschee, două şcoli sau un spital pentru femei lângă piața de sclavi din Istanbul.

Fiul său Selim îi urmează lui Suleyman în 1566 după o luptă pe care o duce cu fratele său Bayazid care culminează cu moartea acestuia în 1561.

Roxelana a murit cu opt ani înaintea sultanului, dar lasă în urmă povestea nemuritoare a sclavei care a ajuns să țină frâiele Imperiului Otoman.

Hurrem este îngropată într-un mausoleu decorat cu faianță de Iznik, cu scene reprezentând grădina Raiului.

În muzeul Topkapî din Istanbul , marele palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, se află sabia lui Ștefan cel Mare. Românii care vizitează impozantul edificiu oriental se opresc cu evlavie lângă vitrina unde este expusă spada.

Sabia este simpl ă, față de celelalte arme expuse în restul vitrinelor, care au încrustate pietre prețioase și sunt fabricate din materiale nobile. Pe mânerul sabiei se observă stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă „Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Alături, descifrăm inscripția „Ștefan cel Mare“, tradusă apoi în limba turcă.

Palatul Topkapî, fosta reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani, se află în Patrimoniul mondial UNESCO.