În acelaşi timp, foşti luptători talibani au primit acum funcţii la birou, potrivit unui reportaj realizat de corespondentul BBC Secunder Kermani care a fost în acolo în urmă cu un an, iar acum s-a întors.

"Facem tot posibilul să nu le dăunăm civililor, dar ei se luptă şi vor muri", îşi justifica el violenţele. "Nu vom accepta nimic altceva, un sistem islamic aici, în Afganistan", susţinea el, având o privire rece în timp ce vorbea.

Conversaţia lor a fost scurtă, existând o ameninţare constantă cu privire la atacuri aeriene ale guvernului afgan.

Câteva luni mai târziu, cu guvernul taliban proaspăt înfiinţat, stând la o masă lângă râul Amu Darya care desparte Afganistanul de Uzbekistan, Ainudeen i-a povestit reporterului BBC că fusese lunetist taliban.

El a ucis zeci de membri ai forţelor de securitate afgane, potrivit lui, şi a fost rănit de zece ori.

După preluarea de către talibani, însă, el a fost numit director de dezvoltare urbană în provincia Balkh.

În primele zile ale noului regim, reporterul l-a întrebat dacă îi era dor de „jihadul” în care luptase atât de mult timp. — Da, îi răspunse el răspicat.

Acum, un an mai târziu, stând în spatele unui birou de lemn cu steagul mare alb şi negru al Emiratului Islamic lângă el, încă pare să se adapteze la noua sa viaţă. Dar spune că recunoaşte importanţa rolului său.

„Luptam împotriva duşmanilor noştri cu armele noastre, datorită lui Dumnezeu i-am învins, iar acum încercăm să ne slujim poporul cu pixurile noastre”.

Ainudeen spune că a fost fericit în timp ce lupta, dar şi fericit acum.

Şi alţi membri talibani care au fost în prima linie recunosc că sunt destul de „plictisiţi” de noile lor roluri la birouri. Majoritatea personalului pe care Ainudeen îl supraveghea a fost angajat pentru prima dată în timpul guvernului precedent.

Unii locuitori s-au plâns însă ce le-au fost luate locurile de muncă.

Întrebat dacă este calificat pentru această poziţie, Ainudeen a răspuns: „Am primit atât o educaţie militară, cât şi una modernă”.

„Chiar dacă suntem din mediul militar şi acum lucrăm în acest domeniu, puteţi compara rezultatele cu guvernul anterior şi vedeţi cine a dat rezultate mai bune”. Dar, adaugă el, în comparaţie cu greutăţile războiului de gherilă, „guvernarea este mai grea decât lupta... războiul a fost uşor, pentru că era mai puţină responsabilitate”.

Este o provocare în toată mişcarea talibană, deoarece grupul trece de la insurgenţi la conducători.

În timp ce bombardamentele devastatoare din marile oraşe ale Afganistanului au fost adesea ceea ce a atras atenţia presei, o mare parte a conflictului istovitor s-a dus în mediul rural.

„Situaţia era foarte rea”, a spus Samiullah, un producător de faianţă. "Nu am putut face nimic, nici măcar să mergem la magazine sau la bazar. Acum, slavă Domnului, putem merge peste tot."

În sate precum Padkhwab, valorile talibanilor se aliniază mai strâns cu cele ale populaţiei locale decât în ​​zonele urbane. Chiar şi în timpul guvernării anterioare, femeile îşi acopereau faţa atunci când ieşeau în public şi rareori mergeau la piaţa locală.

„Înainte ca mulţi oameni, în special fermieri, să fie răniţi şi ucişi, o mulţime de negustori au fost împuşcaţi”, a spus un croitor afgan, pe nume Gul Mohammad.

Dar economia Afganistanului s-a prăbuşit de la retragerea SUA, deoarece granturile străine, care reprezentau aproximativ 75% din cheltuielile publice, au fost reduse, iar băncile internaţionale au oprit în mare măsură procesarea transferurilor, temându-se că ar încălca regulile privind sancţiunile.

Talibanii dau vina pe America pentru îngheţarea rezervelor băncii centrale ale Afganistanului. Diplomaţii occidentali au sugerat adesea că politicile represive ale talibanilor faţă de femei înseamnă că orice ajutor destinat poporului afgan trebuie să ocolească guvernul acestuia.

Ca urmare a crizei, familiile din clasa de mijloc din zonele urbane şi-au văzut veniturile scăzând dramatic, deoarece lucrătorii din sectorul public nu au fost plătiţi luni de zile şi apoi le-au fost tăiate salariile.

Cei săraci au avut o luptă şi mai dificilă pentru a-şi hrăni familiile.

În Padkhwab, creşterile bruşte ale preţurilor şi lipsa locurilor de muncă sunt cele mai întâlnite probleme.

„Economia a fost distrusă, nu există (...) locuri de muncă”, a spus Samiullah. „Toată lumea se bazează doar pe rudele lor din în străinătate”. „Oamenii nu-şi permit făină, darămite carne sau fructe”, a adăugat Gul Mohammad.

Totuşi, a spus Samiullah, „e adevărat că erau mai mulţi bani atunci, dar ne-am confruntat cu multă opresiune”, referindu-se la prezenţa trupelor guvernamentale afgane în sat pe care le acuză că hărţuiau oamenii.

Critica la adresa talibanilor devine din ce în ce mai rară în ţară şi pentru unii, victoria lor a ajutat la îmbunătăţirea vieţii . Mulţi alţii, totuşi, simt că ţara pe care au ajutat-o ​​să crească dispare în faţa ochilor şi sunt profund îngrijoraţi cu privire la viitor.