Unul din cei mai temuți teroriști ai tuturor timpurilor, Carlos Șacalul, și-a început „ucenicia“ primind ordin să ucidă o mare personalitate sionistă. Deși a fost un eșec, arabii au considerat că e de-al lor.

Ilich Ramírez Sánchez, unul din cei mai periculoși teroriști din lume, s-a născut la 12 octombrie 1949 în Venezuela. El este condamnat la închisoare pe viață pentru crimă în Franța.

Tatăl său, avocat de profesie, i-a dat numele primul născut Ilici, fiind raliat la marxism. Ilici Ramirez Sanches și-a făcut educația politică în mijlocul luptelor din Venezuela. La Caracas, Mișcarea stângii revoluționare a declanșat atacuri armate în perioada alegerilor din decembrie 1963, chiar anul în care Ilici a intrat la colegiu.

La vârsta de 17 ani, tatăl său hotărăște să-i arate lumea veche: pentru burghezia latino-americană, o călătorie în Europa face parte integrantă din educația oricărui tânăr de familie bună.

Se știu puține lucruri despre anii petrecuți de Carlos în Anglia. În anul 1971 este semnalat în sudul Libanului, într-o tabără de instrucție a arabilor. În februarie 1971 el debarcă din nou la Londra și locuiește în apartamentul familiei din Kensington High Street cu mama și cei doi frați ai săi.

Familia Sanches primește din Caracas lunar bani, de ordinul a 1.500 de lire sterline și Carlos profită de acest lucru și călătorește în mai multe rânduri în Orientul Mijlociu.

Se știu puține lucruri din această perioadă din viața sa, întrucât CIA și DST încep să-i investigheze activitatea abia după câțiva ani, când apare ca una dintre căpeteniile terorismului internațional.

De altfel, numele Carlos provine de la una din multiplele identități sub care se ascunde imediat ce începe să lucreze pentru arabi, conform volumului „Grupări și acțiuni teroriste“ a Departamentului Securității Statului.

Prima misiune, un eșec

Literatura de specialitate spune că una dintre primele sale misiuni a fost la Londra. La 30 septembrie 1973, tânărul sună la ușa lui Edward Sieff, vicepreședintele onorific al Federației sioniste din Marea Britanie și patron al magazinelor Mark & Spencer. Bătrânul de 68 de ani era un obiectiv pentru arabi: era o personalitate sionistă și un reprezentant al marelui capital.

La ora 7.00 seara, servitorul portughez deschide ușa. Carlos este în blue jeans și are fața acoperită pe jumătate cu o eșarfă. Servitorul nu are timp să acționeze, căci tânărul venezuelean îl amenință cu pistolul, cu degetul pe trăgaci.

Carlos a venit pentru a ucide: îi cere imediat valetului să-l ducă în camera lui Sieff. Magnatul se pregătea să-și schimbe ținuta. Fără să spună un cuvânt, Carlos apropie țeava pistolului la câțiva centimetri de gura victimei și apasă pe trăgaci.

Prima sa acțiune e un eșec. Glonțul, deturnat din traiectoria sa datorită dentiției victimei, trece la câțiva centimetri de vena jugulară. Așa se face că atacatorul a auzit la radio că domnul Sieff a supraviețuit. De altfel, este singurul atentat la care Carlos nu și-a atins ținta.

La 25 ianuarie 1974, Carlos se hotărăște să atace o bancă israeliană, The Israil Bank of Hapsolim din Londra. Tânărul a ascuns o bombă într-o cutie cu încălțăminte. Împinge ușa și aruncă pachetul în interiorul clădirii. Bomba explodează chiar în fața unui ghișeu și rănește un funcționar.

Cele două acțiuni nu au avut răsunetul scontat, însă, arabii au considerat că tânărul Carlos și-a făcut ucenicia.

Urmează o serie sângeroasă de atacuri şi asasinate care avea să producă zeci de morţi şi sute de răniţi până la sfârşitul anilor '80.

De numele lui Carlos sunt legate și mai multe acțiuni criminale împotriva departamentului românesc al postului de Radio Europa Liberă de la începutul anilor 1980.

Carlos a fost capturat în Sudan în august 1994 și de atunci nu a mai părăsit închisorile franceze. Găsit vinovat în 1997, la capătul unui prim proces, de uciderea în 1975 la Paris a trei oameni, dintre care doi poliţişti, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă.