Un dialog șocant cu trei membri ai Batalionului Bratstvo dezvăluie detalii din misiunile lor. Este vorba despre un grup de voluntari din forțele speciale ucrainene care duc lupta împotriva Rusiei dincolo de liniile de front. Kievul și guvernele occidentale neagă existența lor.

Trei dintre membrii Batalionului Bratstvo au relatat despre activitatea lor, știind că dacă se întâmplă ceva rău, guvernul ucrainean va nega că are cunoștință despre existența lor. Activitatea lor variază de la răpirea unor înalți oficiali ai Kremlinului, la distrugerea infrastructurii militare cheie și la doborârea unor avioane inamice pe teritoriul rusesc, scrie The Guardian.

Deși ar putea fi ciudat ca un batalion ca acesta să permită ca poveștile lor să fie auzite în public, există un singur mesaj pe care ei vor să îl transmită. „Este foarte ușor pentru noi să trecem granița rusă”, spune Vladyslav, cel mai tânăr dintre cei trei: Taras, 23, Vladyslav, 21 de ani și comandantul lor, Olexiy, 39 de ani.

Activitatea lor trebuie să rămână separată

Membrii Batalionului Bratstvo, care în ucraineană înseamnă frăție, au un statut aparte, fiind tehnic independenți de armata ucraineană, dar acționând cot la cot cu forțele oficiale. Statutul lor de independență le oferă posibilitatea de negare.

Olexiy este în „intelligence”, spune el, dar batalionul recrutează în principal civili sau îi culege pe cei mai străluciți din alte batalioane de voluntari. El spune că înțelege de ce munca celor din forțele speciale ucrainene trebuie să rămână separată. Raționamentul este totuși greu de acceptat pentru toți.

Totul se reduce la nervozitatea Occidentului la gândul că Ucraina are capacitatea de a lovi Rusia, așa cum a reieșit după dezbaterea îndelungată privind furnizarea de tancuri Leopard 2 de către Germania și de refuzul SUA și al altora de a furniza avioane de luptă F16, către armata ucraineană.

O mare parte din această anxietate este probabil legată de amenințarea Kremlinului de a folosi arme nucleare dacă „însăși existența statului este pusă în pericol”. „Se pare că rușii pot merge pe teritoriul ucrainean, dar ucrainenii nu pot merge în Rusia”, spune Olexiy.

Statut neoficial, relatări neverificate

Membrii Batalionului Bratstvo insistă că este vital ca înaltul comandament rus să simtă focul bătăliei pe propriul teritoriu.

Îmbrăcați în blugi, pulovere și hanorace cu glugă, ei beau cafea în Parcul Taras Șevcenko din Kiev în timp ce își povestesc aventurile, aflați într-o pauză de la antrenamente , planificări și misiuni. Singurul indiciu despre cine sunt este pistolul de la șoldul lui Vladyslav.

Din cauza statutului lor neoficial, poveștile lor nu au putut fi verificate în mod independent, dar sunt convingătoare și credibile. De asemenea, sunt extraordinare prin îndrăzneala lor.

Al doilea cel mai în vârstă dintre cei trei bărbați, Taras, spune că s-a întors în urmă cu două săptămâni de la ceea ce el a descris ca fiind o operație simplă. „Grupul nostru trebuia să aducă o anumită cantitate de explozibili pe teritoriul Rusiei și să îi lase într-un anumit loc”, spune el. „Nu știu pentru ce și cui era destinat acest explozibil. Dar știu cu siguranță că unii oameni din Rusia sunt gata să-i ajute pe ucraineni”.

Misiune îndeplinită

Dar în urmă cu șase săptămâni, spune el, a finalizat cea mai reușită operațiune de până acum. A avut un început dificil. „Aveam sarcina de a distruge un elicopter rusesc care transporta oficiali de rang înalt ai Ministerului rus de Interne”, spune Taras. „La prima intrare, vremea nefavorabilă a împiedicat vizorul laser să țintească cu precizie ținta. În plus, am avut probleme interne în cadrul grupului, certuri, așa că am intrat pe teritoriul rusesc, dar ne-am întors, am ținut cont de greșelile noastre... și peste o săptămână am făcut o a doua încercare.”

Grupul operativ format din cinci oameni a pornit la 7 dimineața, străbătând cu ușurință pădurile și câmpurile, pentru a trece în Rusia. „Am mers pe jos toată ziua”, spune Taras. „Apoi am petrecut noaptea în locația respectivă, iar la ora 9 dimineața am auzit un elicopter. Aveam cu mine o mică dronă de recunoaștere și mi-a confirmat că era același elicopter. Am tras cu un sistem portabil de rachete antiaeriene asupra elicopterului de la o distanță de 4 km. Din nefericire, nu am văzut lovitura, deoarece eram atât de departe, dar am auzit explozia. Apoi am fugit rapid de pe pozițiile noastre. Am lăsat în urmă trepiedul folosit pentru sistemul portabil de rachete antiaeriene. Ne-am întors de două ori mai repede”.

„Le-am arătat rușilor că ucrainenii pot acționa”

Indiferent dacă oficialii Kremlinului din elicopter au fost uciși sau nu, pentru Taras a fost o misiune de succes, atingând scopul central al inițiativelor batalionului.

„Am arătat că putem intra pe teritoriul Rusiei și le-am arătat rușilor că ucrainenii pot acționa”, spune el. „După ce rușii află că pe teritoriul lor lucrează sabotori, trebuie să deplaseze o mulțime de soldați pentru a-i găsi pe acești sabotori. Este foarte demoralizant pentru inamic. Elicopterul era al liderilor ruși. Și simplul fapt că sabotorii ucraineni trag în comandanții ruși este deja un punct de tensiune pentru ruși. Acest lucru aduce nervozitate comandamentului rus”, mai spune el.

Ultima operațiune din Rusia la care a participat Vladyslav a avut loc în urmă cu o lună, în regiunea din jurul orașului Belgorod, unde mai multe depozite de muniție au explodat în ultimele luni.

Micile grupuri de lucru, adesea doar patru sau cinci soldați, află unde sunt rutele sigure către Rusia, examinând mișcările animalelor sau urmând sfaturile celor care făceau contrabandă înainte de război.

„Am ucis trei ruși”

Vladyslav și camarazii săi de luptă au primit sarcina de a „captura sau ucide unul dintre ofițerii de rang înalt ai FSB”, serviciile de securitate rusești.

„Acesta lucra aproape de granița cu Ucraina, dar pe teritoriul Rusiei”, spune Vladyslav. „Aveam traseul mașinii acestui ofițer rus și am decis să pregătim o ambuscadă.”

Au stat pe poziție ore întregi, dar mașina nu a ajuns, iar obiectivul principal a trebuit să fie abandonat la lăsarea serii. Trebuiau să părăsească zona, dar s-au confruntat cu provocarea de a pătrunde înapoi în Ucraina, trecând pe lângă forțele rusești adunate la graniță care o supravegheau.

„Am întâlnit un post de frontieră al polițiștilor de frontieră ruși”, își amintește Vladyslav. „Ne-am luptat, eram patru la patru. Am ucis trei ruși și am rănit ușor unul. L-am capturat, l-am dus pe teritoriul ucrainean și l-am predat armatei ucrainene.”

Ucrainenii supraviețuiseră încă o zi, doar unul dintre membrii grupului lor suferind o rană prin împușcare la braț.

Din păcate, ei mai relatează că nu întotdeauna merge totul conform planului. Chiar de Crăciun, trei dintre colegii lor au fost uciși pe teritoriul Rusiei.