Un cuplu stabilit acum în Marea Britanie a ascuns timp de aproape 30 de ani faptul că suferă de lepră, „o boală biblică”, aşa cum o numesc ei, pentru că se temeau că vor fi alungaţi din orice comunitate.

Dan si Babs Izyett.FOTO: Leprosy Mission International

Dan și Babs Izzett, care trăiesc într-un orăşel liniştit din vestul Regatului Unit, au povestit recent cum au ajuns să dezvăluie că suferă de lepră, după ce timp de 28 de ani au ascuns tuturor acest lucru, de teamă să nu fie alungaţi din comunitate.

„Soția mea și cu mine avem o boală biblică, pe care am ținut-o secretă timp de 30 de ani. Secretul acesta a fost un coşmar pentru noi şi sunt atât de ușurat că, în cele din urmă, am spus adevărul despre asta”, a mărturisit Dan Izzet.

Când au fost diagnosticaţi, nu se puteau gândi decât la scenele îngrozitoare din filmul clasic hollywoodian „Ben-Hur”, în care apăreau leproși cu carnea plină de bășici și putrezită.

„M-am gândit că voi merge cu un clopot de gât, strigând «lepros, lepros, lepros» și că voi fi respins și îndepărtat din comunitate”, şi-a început mărturisirea Dan Izzet, acum în vârstă de 77 de ani, continuând: „Am fost complet șocat, am crezut că va fi sfârșitul vieții noastre împreună, doar cuvântul lepros stârnește frica în oameni”.

În ciuda temerilor lor, cei doi soţi trăiesc liniştiţi într-o casă elegantă, la țară, chiar lângă Taunton, şi au doi copii şi şase nepoţi, toţi sănătoşi. Prietenii și vecinii lor știu că au lepră şi toată lumea s-a obișnuit cu asta, potrivit DailyMail.

Din cauza bolii, Dan Izzett nu simte nimic la nivelul membrelor, ceea ce l-a făcut să-și piardă piciorul drept atunci când a stat într-un bazin cu apă clocotită. Povestitor înnăscut, el a relatat, făcând haz de necaz, cum brațul i-a fost ros de un șobolan în timp ce dormea și nu a simțit nimic.

Primele semne au fost nişte pete maronii, cărora nu le-a dat importanţă

Dan Izzett nu știe sigur cum a contactat lepra, dar a făcut-o în timp ce era foarte tânăr și trăia în Zimbabwe, pe atunci încă Rodesia.

În timpul serviciului militar naţional, în 1967, un medic l-a întrebat despre nişte pete maronii pe care le avea pe spate (primele semne ale leprei), dar cum el i-a spus că le-a observat şi nici nu avea nicio problemă de sănătate, medicul nu a înţeles gravitatea lor.

La primul control după terminarea stagiului militar, privind printr-o lupă de modă veche, un dermatolog l-a diagnosticat cu o infecție fungică, i-a prescris o cremă, iar Dan Izzet a plecat în jungla africană, pentru a lucra la un proiect major de inginerie civilă.

În1969, mai povestit bărbatul, a cunoscut pe cea care un an mai târziu avea să-i de vină soţie. La scurtă vreme după căsătorie, corpul lui Dan Izzett a fost acoperit de o erupție iritată, astfel că a mers la medic. Diagnosticul pus de acesta i-a lăsat pe amândoi foarte contrariaţi: sifilis.

„Știam că nu poate fi așa. (...) Amândoi eram virgini când ne-am căsătorit”, a povestit el.

Analizele de sânge au confirmat, însă, diagnosticul și timp de doi ani Dan Izzett a urmat un tratament pentru o boală cu transmitere sexuală pe care nu o avea, care, evident, nu avea niciun efect. Ulterior, el a fost trimis la un alt medic, care a observat că bărbatul nu mai simțea nimic deasupra genunchilor și coatelor și pe 70% din față.

„Asta mi-a declanșat o amintire. Am fost la școala tehnică pe când aveam 13 ani și îmi amintesc că am fost ars și am primit așchii în mâini și nu am simțit nimic. Când i-a povestit medicului, acesta mi-a spus: «Nu știu ce este în neregulă cu tine», dar apoi a avut o idee pentru un alt test. Mi-a luat o bucățică de piele de pe frunte și a trimis-o să fie analizată”, şi-a continuat Dan Izzett relatarea.

La scurt timp după aceea, bărbatul a fost contactat de cineva de la Ministerul Sănătății din Harare, care i-a transmis numele unui medic unde trebuia să se prezinte urgent.

„Nu voi uita niciodată, mi-a spus el: «Știm ce este în neregulă cu tine». L-am întrebat: «Este sifilis?», iar el a răspuns: «Nu, este boala Hansen». Am întrebat: «Ce naiba este asta?» și el a spus cuvintele «lepră lepromatoasă». Aveam cel mai ridicat nivel de bacili (bacterii) pe care îl văzuseră vreodată”, a povestit el cum a fost, în cele din urmă diagnosticat.

Scenarii de coşmar

Într-o fracţiune de secundă, viaţa lui Dan Izzett a fost dată peste cap şi în minte i-au venit o mulţime de scenarii cumplite.

„Toată viaţa mea mi-a trecut prin fața ochilor pentru o secundă. Prima viziune pe care am avut-o a fost că eram înfășurat în sac, cu un clopot atârnat de gât, și mă plimbam în afara zidurilor orașului strigând «lepros, lepros lepros». Văzusem de curând filmul Ben-Hur, așa că în mintea mea erau imagini proaspete. Fusesem la școala duminicală și citisem povești biblice despre leproși. Ignoranța generează povești cu fantome, nu-i așa?”, şi-a continuat el povestea pentru Daily Mail.

Medicul l-a asigurat însă că știința medicală a parcurs un drum lung în 2.000 de ani și că există medicamente care îi vor permite să trăiască o viață normală.

„Când am ajuns acasă, a trebuit să-i spun lui Babs şi m-am oferit să anulez căsătoria; mi s-a părut cel mai onorabil lucru de făcut. Nu am știut ce altceva să fac. Ea a spus: «În niciun caz, te iubesc. Ne-am luat un angajament în fața unei adunări de oameni și în fața lui Dumnezeu, că vom fi împreună până când unul dintre noi va muri». Și asta a fost, am rămas căsătoriți”, a relatat bărbatul.

„Eram în stare de șoc absolut. Văzusem de curând Ben Hur și m-am gândit: «Oh, îl vor lua de aici. Nu mi se va mai permite să-l văd. Va fi sfârșitul vieții noastre împreună». 'Asta a fost prima mea reacție. Destul de ciudat, nu m-am gândit deloc la mine, eram doar atât de îngrijorat că vom fi despărțiți”, a povestit momentul şi soţia sa, acum în vârstă de 75 de ani.

Soţia sa a contractat lepra

Dan Izzett a început să ia tratamentul şi să se informeze despre boala de care suferea de mai bine de 20 de ani. Astfel a descoperit că lepra este greu de contractat şi că 95% dintre oameni sunt imuni la ea.

Cuplul a fost sfătuit să își trăiască viața în mod normal și să spere că Babs nu făcea parte din cei cinci procente care o puteau lua.

Au avut un fiu, Bruce, iar apoi, în timpul celei de-a doua sarcini, cu cel de-al doilea băiat, Christopher, doamnei Izzett i-au apărut pete maronii pe picioare, brațe și față. Când s-a ars din greșeală la braț și nu a simțit durerea, a mers la medic, care a confirmat cele mai mari temeri ale cuplului: contractase lepra.

Cei doi fii ai lor erau sănătoși și, cu ajutorul antibioticelor, soții Izzett și-au putut continua viața, păstrând lepra un secret bine păzit de toată lumea, cu excepția familiei.

„Știam că vor exista prejudecăți și stigmate. Medicii au spus să vă continuați viața în mod normal, dar să nu spuneți nimănui. Acesta a fost lucrul cel mai important. Știam că există o ignoranță totală cu privire la lepră, noi înșine am fost ignoranți. Așa că am păstrat secretul timp de 28 de ani”, a dezvăluit bărbatul.

Odată ce un bolnav de lepră începe tratamentul medicamentos, nu mai este contagios în 48 de ore, dar soţii Izzett se temeau că ar fi ostracizați de comunitate dacă secretul lor ar fi fost aflat.

De-a lungul timpului, Dan Izzett și-a pierdut un deget în urma unei infecții, iar în 1980 și-a pierdut piciorul drept, după ce a intrat în apă clocotită, dar nu a simţit nimic, nervii de sub piele fiind incapabili să detecteze temperatura apei.

Mărturisirea secretului le-a adus linişte

După ce a ajutat la construirea unora dintre cele mai mari baraje din Africa, Dan Izzett a părăsit ingineria civilă în 1981 și a devenit preot al Bisericii Penticostale în Zimbabwe, unde el și Babs au fost contactați de organizația caritabilă Leprosy Mission, care ajută milioane de oameni din întreaga lume care suferă de această boală.

Reprezentanţii misiunii le-au spus că nu se întâmplă prea des să aibă un caucazian bolnav de lepră şi le-au cerut să le vorbească altor oameni despre modul cum au reuşit să înfrunte boala.

„Ei bine, am fost speriați. Pentru început am spus că nici vorbă, după atâția ani în care am ținut secretul. Dar ei ne-au convins, ne-am rugat și, în cele din urmă, am fost de acord să o facem, să spunem lumii, începând cu propria noastră adunare bisericească”, a mai povestit Dan Izzett.

„Le-am spus că am boala Hansen. O singură femeie din adunare știa ce este asta, i-am putut vedea șocul pe față. Apoi le-am spus că este lepră. Genunchii îmi tremurau, nu știam la ce să mă aștept. Doamne Dumnezeule, am fost speriată în acea zi”, a povestit doamna Izzet, continuând: „Dar ne-am dus și am stat lângă ușa din spatele bisericii și fiecare dintre ei ne-a îmbrățișat și ne-a sărutat când au plecat”.

Din acea zi din 1999, soţii Izzett și-au dedicat viața pentru a schimba stigmatizarea leprei în întreaga lume. Au vizitat mai mult de 20 de țări pentru a-și spune povestea, iar în cele din urmă s-au stabilit în Marea Britanie, pentru a fi alături de cei doi fii ai lor, care sunt acum adulţi şi au, la rândul lor, copii.