Povestea de roman a patriotului care i-a scos pe români din evul mediu. A fost revoluționar, mason, inventator, profesor și ministru
Petrache Poenaru, cunoscut publicului larg doar ca un nedreptățit inventator al istoriei, a fost unul dintre cei mai importanți oameni de știință și intelectuali români ai veacului său. A fost un pionier în multe domenii și a fost unul dintre cei care a pus bazele statului modern român.
Petrache Poenaru FOTO wikipedia
Petrache Poenaru cunoscut doar pentru inventarea primului stilou, a fost unul dintre cei mai importanți intelectuali și oameni de știință români din prima parte a secolului al XIX lea. Petrache Poenaru a fost unul dintre făuritorii României moderne, unul dintre oamenii care s-a străduit să scoată țara noastră din evul mediu și să contribuie la reducerea decalajului de peste două secole care exista între Principate și statele Europei Occidentale. Capacitatea sa intelectuală ca și invențiile sale, de altfel, îl situează în rândul celor mai importanți inventatori de la începutul secolului al XIX lea, la nivel european.
Petrache, tânărul însetat de știință, secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu
Petrache Poenaru s-a născut în anul 1789 în satul Benești, din județul Vâlcea. Părinții săi proveneau dintr-o nouă generație de boieri, oameni care înțelegeau nevoia de progres în societatea românească și accelerarea procesului de modernizare. Tatăl său era Contantin Poenaru, boier vâlcean, patriot și „iluminist”.
Mama sa, Smaranda Oteteleșanu provenea de asemenea dintr-o familie de boieri progresiști, intelectuali. Petrache a fost un copil dotat, precoce. Tocmai de aceea tatăl său l-a trimis la învățătură încă de la vârsta de cinci ani. A învățat istorie, greacă, și elemente de cultură generală de la un învățător grec. După doi ani, Petrache este luat sub aripa protectoare a unchiului Iordache Oteteleșanu, un foarte bun inginer. De la unchiul său a prins Petrache iubirea de științe exacte. Este dat la școală la Craiova, acolo unde se remarcă ca elev eminent. Sub atenta observație a unchilor săi, Petrache urmează și liceul la Colegiul „Sfântul Sava”, acolo unde preda renumitul Gheorghe Lazăr.
După ce a terminat studiile, Petrache a lucrat ca ajutor al lui Gheorghe Lazăr la Colegiul „Sfântul Sava”. Erau vremuri grele pentru Principatele Române iar Petrache,influențat și de profesorul său, Gheorghe Lazăr, devine un patriot, militant pentru modernizarea, prin educație, a Principatelor. În anul 1821, izbucnește revoluția lui Tudor Vladimirescu . Petrache Poenaru se raliază revoluției alături de fratele său Grigore. Gheorghe devine arnăut, în timp de Petrache, fin intelectual, este luat ca secretar personal al lui Tudor Vladimirescu. „Fusese la 1821 redactorul scrisorilor lui Tudor Vladimirescu, în acele luni de zile cît acesta fu Domnul Țăranilor”, preciza Nicolae Iorga.
A câștigat încrederea comandantului de partid și este trimis în fruntea unei delegații, în mai 1821, la Ljubliana pentru a reprezenta românii la Congresul Sfintei Alianțe, în fața marilor puteri europene. Petrache trebuie să le prezinte dorințele poporului, printre care independență și unificare. Până să ajungă la Ljubliana, Petrache află pe drum, că a Tudor Vladimirescu a fost ucis, iar revoluția stinsă. S-a refugiat la Sibiu unde a trăit câțiva ani.
O viață în mizerie și privațiuni în numele științei și setei de învățătură
După tulburările din Țara Românească, Petrache Poenaru a trăit în exil. Fără bani dar cu o dorință de învățătură incredibilă, Petrache ducea o viață extrem de grea, marcată de sărăcie și frustrări. Declara că vrea să se vândă rob, oricui, numai să poată primi bani pentru a studia în străinătate.
„M-ași fi dus acum singur la București să caz la picioarele Eforilor Școalelor, să mă dau rob a sluji în toată viața în școalele Patriei, numai ca să-mi înlesnească sporirea învățăturei ce am început”, scria Petrache Poenaru, unchiului său Iordache. Boieri iluminați, cei din familia Oteteleșanu, fac tot ce pot și reușesc, prin unchiul Iordache să-l trimită, al studii la Viena. Petrache Poenaru absolvă cursurile Universității din Viena, după ce a învățat psihologie, algebră, latină, germană, franceză și italiană. Cu sprijinul familie, urmează și cursurile Universității din Paris, dar de această dată în domeniul tehnic, deprinzând geodezie, topografie, tomopetrie și astronomie. După care urmează și cursuri de inginerie, mineralogie și geologie. Petrache era un intelectual complet, apreciat de profesorii săi. Pentru a învăța tehnologie și știință, Petrache făcea vizite prin diferitele fabrici ale vremii, din Franța, Germania și mai apoi Anglia.
Inventatorul stiloului, primul român cu trenul
În Anglia, Petrache Poenaru a devenit primul român care a călătorit cu trenul, pe ruta Manchester-Liverpool. Om de știință, Petrache a făcut o analiză completă, economică și tehnică a rețelei de cale ferată, considerând că era foarte necesară pentru Principatele Române, pe atunci o zonă destul de înapoiată. Mare inventator, Petrache a inventat stilolul. Totul s-a născut din dorința de a putea scrie mai repede, mai mult și mai ușor, la cursuri, la schițele pe care le făcea. Așa s-a născut condeiul portăreț, fără sfârșit și un sistem prin care se alimenta singur, fără să fie înmuiat mereu în cerneală. La 25 mai 1827, Biroul de Manufacturi al Ministerului de Interne din Franţa îi recunoaște invenția și îi acordă Brevetul de Invenţii numărul 3208. Din păcate, stiloul lui Petrache nu a fost produs, iar aproape o jumătate de secol mai târziu, ideea sa a fost preluată și îmbunătățită de americanul Lewis Edson Waterman, care a fost creditat ca inventator al stiloului. Petrache a rămas doar cu brevetul.
Un patriot desăvârșit, unul dintre cei mai importanți români
Tot ceea ce a învățat Petrache nu a făcut-o doar pentru sine. Patriot, pătruns de învățăturile lui Gheorghe Lazăr dar și ale familiei sale, Petrache s-a pregătit pentru a aduce aceste cunoștințe ale Occidentului dezvoltat, la el acasă, pentru a smulge Principatele din evul mediu. Pe scurt, s-a pregătit pentru a moderniza România. Drept dovadă stă și faptul că a studiat până și fermele și exploatațiile agricole moderne din Occident, notând totul, pentru a putea fi folosit apoi acasă.
”Până acum m-am îndeletnicit mult de fisică, chimie, mehanică și la iconomia rurală; am vizitarisit multe fabrici și am făcut însemnare, dessin, cu de-amănuntul de mehanismul fieștecăria fabrici sau unele trebuincioase în pământul nostru, precum sînt: mașini de prelucrarea pieilor, lânii și al inului, mori umblătoare prin puterea apei, dobitoacelor sau aburilor; mașini pentru fabricația zahărului de sfecle, industrie nouă și foarte productivă: pluguri iconomicoase și alte mărunte unele arătoare”, scria Petrache.
În anul 1831 se întoarce acasă pentru a pune în aplicare tot ce a învățat. Contribuția sa la modernizarea statului român, mai ales prin educație, este covârșitoare.
În primul rând Petrache Poenaru a înțeles că școala și învățătura este singura șansă de progres a poporului român, încurajând copiii de țăran să urmeze măcar cursuri elementare, iar pe fii de boier să plece la învățătură în Occident, să descopere o nouă lume și să aducă alte mentalități acasă. Din 1832 a fost director al Eforiei Școalelor Naționale, în Țara Românească, adică un ministru al învățământului. Din această funcție a fost primul român care a organizat sistematic învățământul românesc, atât cel orășenesc cât și cel sătesc, a publica primele manuale de geometrie și algebră, a făcut un vocabular francezo-român și a tipărit în 1843 și prima publicație dedicată învățământului rural, gratuită și oficială numită „Învățătorul satului”.
„Fericirea unui neam atârnă de buna creștere a tinerimii”, preciza Petrache Poenaru. De-a lungul activității sale a întemeiat primar Grădină Botanică, la București dar și Muzeul Național de Antichități din București. Totodată a creat Societatea Agronomică, pentru a pune bazele agriculturii moderne în Principate dar a înființat și Școala Agricolă din Pantelimon. Nu în ultimul rând, a pus bazele Societății Filarmonice. Petrache Poenaru a redactat și primul ziar românesc. Datorită activității sale, a fost mereu cooptat de liderii vremii. A fost în preajma lui Alexandru Ioan Cuza și mai apoi alături de Carol I. A și înființat Colegiul Național Carol I la Craiova. În anul 1870, datorită meritelor sale a fost ales membru al Academiei Române. Petrache Poenaru a murit în anul 1875, la vârsta de 76 de ani, după o viață dedicată iluminării patriei sale. Petrache Poenaru a fost important și la nivel european, din punct de vedere științific. Pompa folosită la stiloul său, a servit ca model și inspirație pentru inventarea pistoanelor. Petrache Poenaru a fost și mason.
Sursa: adevarul.ro
