În urmă cu 46 de ani, la 13 martie 1977, s-a difuzat primul episod din îndrăgitul serial „Toate pânzele sus!“, o adaptare cinematografică după romanul scriitorului Radu Tudoran. Din păcate, el nu a venit niciodată să-i vadă pe actori în timpul filmărilor.

Produs între 1975 - 1977, filmul „Toate pânzele sus“ prezintă în 12 episoade aventura goeletei Speranţa în drumul său către Ţara de Foc. Anton Lupan (Ion Besoiu), căpitanul navei, pleacă în căutarea prietenului său Pierre Vaillant (Ion Dichiseanu), luat prizonier de către piraţi.

Echipajul format din Ieremia (Sebastian Papaiani), Gherasim (Ilarion Ciobanu), Ismail (Jean Constantin), Mihu (Cristian Şofran), George Paul Avram – Haralamb şi Adnana (Julieta Szönyi), are parte de numeroase peripeţii. Oamenii sunt curajoşi şi astfel reuşesc împreună să treacă peste toate încercările şi îl urmează încrezători pe căpitan în căutarea prietenului dispărut.

Julieta Szönyi, răsfățata tuturor

Singura actriţă din serial, Julieta Szönyi, era răsfăţata actorilor deja consacraţi: Jean Constantin, Ion Besoiu sau Ion Dichiseanu. Nu i-a fost uşor. Era actriţă la Teatrul din Piteşti atunci când s-a prezentat la probele pentru desemnarea celei care va interpreta rolul Adnanei.

Dar a reuşit şi aşa a început pentru ea o aventură în lumea marilor artişti, dar şi în largul Mării Negre, cu goeleta Speranţa, despre care îşi aminteşte că era superbă. „Îmi plăcea ideea de ieşit pe mare în fiecare zi. Cum mie cum îmi place tot ceea ce e de epocă, m-am simţit foarte bine. Fiecare zi era o aventură cu goeleta Speranţa“.

Filmările au durat şase luni. Majoritatea cadrelor au fost luate în largul Mării Negre, dar şi pe litoralul bulgăresc, iar imaginile de iarnă care apar în serial au fost filmate în Sinaia, la cota 2000.

Programul era chinuitor. Se trezeau înainte de răsăritul soarelui şi urcau pe goeleta Speranţa care îi aştepta în Portul Tomis din Constanţa. Se întorceau la mal după ce apunea soarele. Erau obosiţi, înfometaţi, dar cu spiritul de aventură încă nesecat: „În portul Tomis se construise un fel de baracă aşa cum aveau muncitorii şi acolo mâncam seara, când ne întorceam de la filmări, o mâncare caldă, apoi mergeam la Hotelul Palas, unde eram cazaţi. Îmi amintesc de terasa hotelului, unde urcam deseori, mai ales atunci când serbam ziua vreunui coleg“, îşi amintea actriţa cu nostalgie.

Filmările pe mare reprezentau pentru actori şi o lecţie de marinărie. În afara marinarilor care făceau parte din echipaj, şi care îi însoţeau în larg, şi actorii învăţau să manevreze goeleta, dar şi participau şi la alte îndeletniciri, pentru ca filmul să fie autentic.

Spune că Jean Constantin a fost poate cel mai iubit din întreaga echipă. „ne spunea mereu glume, avea un farmec cu totul aparte. „Când mă întâlnea dimineaţă pe cheu îmi întindea braţele şi îmi spunea: «Bună dimineaţa, sora mea cea alb㻓, povestea Adnana.

Filmul atâtor şi atâtor generaţii este urmărit şi acum cu plăcere. Julieta Szönyi se uită la el cu o umbră de regret: că nu mai are anii de atunci. Un alt regret al ei este faptul că Radu Tudoran nu a venit niciodată să-i vadă pe actori în timpul filmărilor.

Ion Besoiu: „Aveţi acolo un oraş multicultural, unde nu există nicio urmă de şovinism“

Ion Besoiu, marele actor care a murit la 18 ianuarie 2017, s-a îndrăgostit de oraşul Constanţa în timpul filmărilor la îndrăgitul serial „Toate pânzele sus“.

Ion Besoiu a interpretat rolul comandantului Anton Lupan în filmul „Toate pânzele sus“. Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul a spus că a fost una din cele mai frumoase etape din viaţa sa. „Ne-am îmbarcat la propriu. Stăteam pe vas cât e ziua de lungă, iar uneori am filmat şi noaptea pe o corabie în toată regula, de 17 tone“.

„Am învăţat să toate regulile marinăreşti, chiar şi să pescuim la ţaparină. Am învăţat că pericolele mării îi face pe oameni să înveţe ce e aia camaraderie. Am învăţat să mânuim velele, dar şi să urcăm în gabie. Când venea seara aveam impresia că şi hotelul se clatină“, povestestea marele actor în urmă cu doi ani.

Şi el şi-a amintit despre „botezul marinăresc“. Înainte de a începe filmările, regizorul i-a supus la mai multe. Au fost scoşi pe mare cu o navă de la Constanţa, a unui institut de sondare. Tot în acea perioadă au participat şi la o vânătoare de delfini.

O lumină aparte în amintirile lui din acea perioadă a fost nea Florin, nostromul. „Într-o zi ne întorceam din larg şi marea se montase foarte repede, eu, pe drumul de întoarcere, am stat lângă timonă, alături de nea Florin. În cele din urmă am ancorat în Portul Tomis, dar cu vasul înclinat. Când totul s-a terminat am fost poftit în cabină la o saramură de stavride şi la o votcă. Atunci l-am întrebat dacă nu i-a fost frică. El mi-a răspuns afirmativ, dar că asta e meseria lui. «Am fost marinar din tată în fiu. Bunicul a murit în Marea Sargaselor, iar tata a sfârşit la fel în Marea Nordului». Şi l-am întrebat: «Şi nu ţi-a fost frică să pleci pe mare? Nu te-ai gândit că poţi să sfârşeşti la fel?» La care el mi-a zis: «Cum a murit bunicul tău?» În pat. «Şi tatăl tău?» În pat. «Păi şi ţie nu ţi-e frică să te urci în pat?»“

Ion Besoiu a iubit oraşul Constanţa aşa cum şi-a iubit meseria. „Aveţi acolo un oraş multicultural, unde nu există nicio urmă de şovinism“.

Păstra încă în memorie oraşul aşa cum era el în urmă cu patru decenii, cu bragagerii la colţ de stradă, cu cafea turcească. Îşi amintea de Piaţa Ovidiu plină de flori, de restaurantul de peste drum de statuia lui Ovidiu, unde se mâncau covrigi calzi şi se bea iaurt gras de oaie... „Constanţa? O poezie extraordinară. Am mai fost de atunci la Constanţa, dar mă îneacă regretele“.

Sebastian Papaiani: „Pe «Speranţa» am învăţat marinărie“

Îndrăgitul actor Sebastian Papaiani, care a murit pe 27 septembrie 2016, a povestit într-un interviu cotidianului Adevărul despre unul din cele mai îndrăgite roluri ale sale, personajul Ieremia din „Toate pânzele sus“.

Actorul Sebastian Papaiani, care a interpretat rolul lui Ieremia, mărturisea că nu şi-a închipuit niciodată ca un roman de aventură să devină un film atât de cunoscut.

Avea vreo 30 de ani când regizorul Mircea Mureşan l-a ales să facă parte din distribuţie. „Eu citisem cartea lui Radu Tudoran, dar apoi am mai citit-o o dată ca să intru mai bine în pielea personajului“, mărturisea marele actor.

Pe „Speranţa“, Papaiani a făcut parte dintr-o adevărată echipă de mateloţi. „Am învăţat să ridicăm velele, să facem tot ce ştia un marinar. Pe «Speranţa», am învăţat marinărie. Este o experienţă pe care ţi-aş dori s-o simţi“, povestestea Sebastian Papaiani.

Acesta îşi amintea cum, cu o săptămână înainte de a începe filmările, toţi actorii au fost chemaţi şi au fost duşi în larg, pentru a se acomoda cu marea, cu valurile, mai ales că multe filmări s-au făcut în larg, pentru a nu se vedea ţărmul. „Domnul Deboveanu era un om extraordinar. Mobilase foarte frumos vasul. Era comandantul vasului, dar şi asistent regie film“, îşi amintea Papaiani.

Câteva scene din film au fost turnate în Bulgaria, la Nisipurile de Aur. „Am fost pe un râu de-al lor, cam ca Argeşul nostru şi am filmat împreună cu bulgarii. Şi acolo am văzut o chestie pe care nu am uitat-o. În pauza de masă, muncitorii bulgari primeau un sendviş mare. În schimb, muncitorii noştri de la proiectoare mâncau slănină cu roşii“, spunea actorul.

Sebastian Papaiani regreta faptul că „Speranţa“ a fost distrusă. El spune că şi bulgarii au o goeletă de genul celei pe care ei au jucat memorabilul film. „Se uită la ea ca la moaşte, numai la noi a fost distrusă!“.