În seara zilei de 13 martie 2013, fumul alb s-a ridicat din hornul Capelei Sixtine. Clopotele capelei au răsunat în piaţă: a fost ales un nou papă, Jorge Mario Bergoglio. Alegerea Papei Francisc a deschis calea către reformă și o viziune progresistă în Biserica Romano-Catolică.

Despre acest eveniment istoric, în 2019 a fost lansat filmul The Two Popes/ “Cei doi Papi”. Pelicula redă confesiunile ultimilor doi suverani pontifi, Papa Francisc și Papa Benedict al XVI-lea, dar în același timp pelicula regizată de Fernando Meirelles evidențiază în mod special viața actualului Papă, fan al echipei de fotbal din țara natală San Lorenzo.

Papa Francisc este prezentat într-o aură plăcută, asemenea unui sfânt umanizat, suporter înfocat al fotbalului și admirator al tangoului în comparație cu predecesorul său Papa Benedict al XVI-lea care este cuprins o gândire rigidă. Chiar dacă, cei doi apar de cele mai multe ori în antiteză, mereu în contradictoriu cei doi suverani pontifi reușesc să lege o prietenie care va salva imaginea uneia dintre cele mai răspândite religii.

Filmul dezvăluie mai multe detalii necunoscute din viața Papei Francisc, care pe lângă exemplul de modestie pe care îl afișează de cele mai multe ori, ascunde umbre din perioada dictaturii Argentiniene care încă îl bântuie.

A obținut licența ca tehnician chimist, apoi a ales să devină preot

Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) s-a născut la 17 decembrie 1936, în capitala argentiniană, Buenos Aires, într-o familie de italieni. Tatăl său, Mario Bergoglio, a fost contabil, iar mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă şi de creşterea celor cinci copii pe care îi aveau. A obţinut diploma de licenţă ca tehnician chimist, apoi a ales să devină preot, urmând seminarul diecezan. Pe 11 martie 1958 a intrat în noviciat în Societatea lui Iisus (Ordinul Iezuit). Şi-a completat studiile umaniste în Chile, iar în 1963, după ce s-a întors în Argentina, şi-a dat licenţa în filosofie la Colegiul San José din San Miguel. A fost profesor de literatură şi psihologie la Colegiul Inmaculada din Santa Fé, între 1964 şi 1965, discipline pe care le-a predat şi la Colegiul del Salvador din Buenos Aires (1966).

Din 1967 până în 1970 a studiat teologia şi a susţinut licenţa tot la Colegiul San José. Pe 13 decembrie 1969, a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Ramón José Castellano.

În 20 mai 1992, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. La 27 iunie, acelaşi an, a fost consacrat episcop. A fost numit vicar episcopal al zonei Flores, iar pe 21 decembrie 1993 a devenit vicar general al arhidiecezei.

A plecat singur la Roma

La Roma, Ioan Paul al II-lea, care era papă la acea vreme, a auzit de eforturile arhiepiscopului Jorge. În 2001, l-a numit pe Arhiepiscopul Bergolio, cardinal. Cardinalii sunt clericii cu cel mai înalt rang după papă şi ei sunt cei care aleg un papă nou. Pentru ceremonie, Jorge a plecat singur la Roma. N-a vrut să ia cu el nici prieteni, nici rude. Le-a spus să dea mai bine săracilor banii pentru călătorie. Când s-a întors la Buenos Aires, arhiepiscopul a refuzat să poarte roba de mătase roşie, aşa cum fac aproape toţi cardinalii. A rămas în micul lui apartament şi a continuat să-i viziteze pe săracii din mahalale. Mergea săptămânal şi în spitalele din oraş, unde vorbea cu fiecare pacient bolnav sau muibund şi îl binecuvânta. În 2001, în timpul unei astfel de vizite, a spălat picioarele pacienţilor infectaţi cu HIV. A fost un act de smerenie atât de neobişnuit pentru un lider aşa de important al Bisericii, încât s-a scris despre el mult în ziare.

În octombrie 2001 a fost numit relator general pentru cea de-a zecea adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată slujirii episcopale. În 2002 a refuzat numirea de preşedinte al Conferinţei episcopale argentiniene, dar în 2005 a fost ales şi apoi reconfirmat pentru încă trei ani, în 2008.

Obișnuia să circule cu autobuzul

După retragerea papei Benedict, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales papă la conclavul din 2013, luându-şi numele de Francisc, primul papă din Ordinul iezuiţilor şi din America Latină.

Arhiepiscopul Bergolio era cunoscut în capitala argentiniană pentru conduita sa exemplară de viaţă simplă, austeră, aproape de comunitate. Era ceva obişnuit să-l întâlneşti în autobuz, stând de vorbă cu cine era pe scaunul de alături sau străbătând străzile oraşului.

După alegere, Papa Francisc a explicat astfel numele pe care şi l-a luat: „Cardinalul Hummes m-a îmbrăţişat, m-a sărutat şi mi-a spus: Să nu uiţi de săraci! – Şi cuvântul acela mi-a intrat aici: săracii, săracii. Pornind de la săraci m-am gandit la Francisc de Assisi. Apoi m-am gândit la razboaie…, iar Francisc este omul păcii. Şi aşa mi-a venit numele, în inima mea: Francisc de Assisi. Pentru mine, el e omul sărăciei, omul păcii, omul care iubeşte şi ocroteşte Creaţia… Este omul care ne dă un spirit de pace, un om sărac… Oh, cât mi-aş dori o Biserică săracă şi pentru săraci !” (Papa Francisc, Discurs, 16 martie 2013).

S-a dus la cină cu autobuzul, împreună cu cardinalii care-l aleseseră. La cină a stat alături de cardinali, nu mai sus de ei, la o masă specială, conform protocolului. A doua zi, după prima slujbă oficiată ca papă, Papa Francisc a continuat să se poarte ca un om obişnuit. Şi-a făcut bagajele şi şi-a achitat nota de plată de la hotel. A mulţumit fiecărui angajat de la hotel care-l servise.

A renunțat la încălțămintea de lux marca Prada

De asemenea, conform rador.ro , Papa Francisc refuzat să stea în Palatul Apostolic și a ales să locuiască într-o reşedinţă mult mai simplă, care era folosită drept casă de oaspeţi pentru preoţii veniţi în vizită la Vatican, într-un apartament în Casa Marta. Mai mult, el nu a dorit să continue tradiţia papală de a folosi opulenta încălţăminte de culoare roşie, realizată din cea mai fină piele, creată de celebrii designeri de la Prada, în valoare de circa 650 de euro perechea, continuând să poartea încălţămintea sa simplă, de culoare neagră, cu care a fost obişnuit întreaga viaţă.

Papa Francisc este primul papă neeuropean ales de Conclav, după Papa Grigore al III-lea (731-741), primul papă originar de pe continentul american – deși e născut din părinți italieni – și, de asemenea primul papă iezuit.

Pe lângă opoziţia sa de neclintit împotriva legalizării căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, Papa Francisc a avut o atitudine constantă împotriva avortului sau a eutanasiei asistate.

Papa Francisc a arătat importanţa Bisericii Catolice în îmbunătățirea comunicării între diferite culte religioase, iar vizitele sale în toată lumea sunt menite să creeze dialog cu lideri religioși, pentru crearea de noi punți de legătură cu creștini de alte confesiuni. Papa vorbește fluent limba spaniolă – limba oficială a Argentinei, italiana – limba maternă a părinților -, latina, franceza și germana. Papa apreciază în mod deosebit literatura lui Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski dar şi filmele neorealismului italian.