Într-un veritabil film al exceselor și corupției politice, povestea lui Juan Orlando Hernández, fostul președinte al Hondurasului, este captivantă și, în egală măsură, dezolantă. De la veneratul șef de stat la condamnatul pentru trafic de droguri, drumul său a fost presărat cu acuzații devastatoare.

Ultimul său act de pe scena politică mondială? Condamnarea la închisoare pentru import de cocaină și infracțiuni legate de arme, un verdict ce a aruncat o nouă lumină asupra conexiunilor întunecate dintre politica honduriană și traficul de droguri.

Cândva, un aliat de încredere al Statelor Unite, Hernández a fost portretizat de procurorii americani ca fiind arhitectul unui stat narcotic, unde traficanții de droguri prosperă în umbra impunității, notează publicația The Conversation .

„Juan Orlando Hernández a abuzat de poziția sa de președinte al Hondurasului pentru a opera țara ca un stat narcotic în care traficanții de droguri violenți au fost autorizați cu impunitate”, a declarat procurorul general american, Merrick Garland, punând sub lumina reflectoarelor un regim corupt.

Anne Milgram, administrator al Departamentul de Combatere a Drogurilor (Drug Enforcement Administration -DEA) , a adăugat: „Când liderul din Honduras și liderul cartelului de la Sinaloa lucrează mână în mână pentru a trimite droguri mortale în Statele Unite, ambii merită să fie trași la răspundere”.

Condamnarea a fost o victorie pentru Departamentul de Justiție și DEA. În timpul celor două mandate ale lui Hernández, din 2014 până în 2022, el și acoliții săi au transportat peste 400 de tone de cocaină în Statele Unite, potrivit procurorilor americani. Fostul șef al statului riscă acum o pedeapsă de până la 40 de ani de închisoare. Sentința este programată pentru data de 26 iunie.

Sprijinul necondiționat al Statelor Unite

Dar cum a ajuns odată respectatul lider al Hondurasului să fie asociat cu una dintre cele mai mari rețele de trafic de droguri din lume? Răspunsul stă în sprijinul necondiționat al SUA, care, de-a lungul anilor, l-au susținut pe Hernández în ciuda semnelor evidente de corupție și ilegalitate.

Până la arestarea lui Hernández în Tegucigalpa, capitala Hondurasului și extrădarea în Statele Unite în ianuarie 2022, cel mai mare facilitator al său fusese nimeni altul decât însuși guvernul SUA.

Președinții Barack Obama, Donald Trump și Joe Biden l-au susținut cu toții pe Hernández și i-au permis să provoace un prejudiciu enorm Hondurasului și Statelor Unite în acest proces.

Pe 28 iunie 2009, în Honduras a avut loc o lovitură de stat militară clasică. La primele ore ale dimineții, în timp ce era încă în pijama, președintele Manuel „Mel” Zelaya a fost escortat de soldați înarmați de acasă și dus cu avionul într-o țară vecină.

Liderii loviturii de stat au susținut că, solicitând un referendum pentru reforma Constituției Honduras, guvernul se îndrepta spre eliminarea limitei mandatului prezidențial pentru un singur mandat consacrat în carta țării și deschiderea ușii autoritarismului.

Inițial, președintele de atunci, Barack Obama, a protestat împotriva loviturii de stat și a luat măsuri împotriva celor responsabili – oponenții de dreapta ai lui Zelaya.

Dar administrația a cedat în cele din urmă și a permis liderilor loviturii de stat să prevaleze, în mare parte din cauza presiunilor din partea republicanilor.

De la lovitura de stat din 2009, care l-a îndepărtat pe președintele Manuel „Mel” Zelaya, până la ascensiunea și consolidarea puterii lui Hernández, Washingtonul a închis ochii și a permis unui regim corupt să prospere în inima Americii Centrale.

Funcția de președinte a fost ocupată de Porfirio Lobo, al Partidului Național. Fiul său, Fabio, a fost, de asemenea, condamnat ulterior pentru trafic de cocaină.

Lobo a primul care a pus bazele Hondurasului ca primul narcostat al noului secol, permițând cartelurilor de droguri să se infiltreze în cele mai înalte eșaloane ale guvernului și în aparatul de securitate, pe măsură ce comerțul cu cocaină a contribuit, din ce în ce mai mult, la economiei țării.

În tot acest timp, SUA a pompat zeci de milioane de dolari în construirea poliției și armatei Honduras, în ciuda acuzațiilor larg răspândite de implicare în corupție, complice la traficul de droguri și implicare în abuzuri ale drepturilor omului.

Dolarii au continuat să curgă și când lui Lobo i-a fost succedat, în 2013, prietenul și colegul său membru al Partidului Național, Juan Orlando Hernández.

În 2017, Hernández – un susținător înfocat al loviturii de stat din 2009 – a candidat pentru un al doilea mandat după ce Curtea Supremă din Honduras a declarat că acest lucru este perfect legal.

Mulți hondurani cred că Hernández a furat alegerile din noiembrie 2017. Numărătoarea voturilor a fost suspendată în miez de noapte, în timp ce Hernández era în urmă, iar când s-au deschis urnele dimineața, el a ieșit câștigător, în mod miraculos.

În ciuda acuzațiilor larg răspândite de fraudă electorală, SUA a recunoscut rapid rezultatul, felicitându-l pe Hernández pentru victorie.

Încurajat de succesul său, Hernández a continuat să construiască Honduras ca primul narcostat al Americii, din noul secol.

În 2018, fratele președintelui, Juan Antonio „Tony” Hernández, fost membru al Parlamentului Honduran, a fost arestat în Statele Unite pentru asocierea sa cu Cartel de Sinaloa, cartelul mexican al drogurilor. Această entitate ș-a apreciat atât de mult serviciile, încât au numit o anumită tulpină de cocaină după el, ștampilând pungile drept „TH”. Tony Hernández a fost condamnat pentru patru capete de acuzare, în 2019. A primit 30 de ani de închisoare.

Președintele Hernández a negat orice asociere cu cartelul, dar dovezile indicau contrariul. După cum a relatat în The Economist, într-un proces din New York, un traficant de droguri acuzat a susținut că Hernández a luat mită pentru că „a favorizat transportul de cocaină în Statele Unite”.

Un alt martor a mărturisit că președintele luase două mită în 2013, înainte de a fi ales. Un fost lider al cartelului a mărturisit că președintele a fost plătit cu 250.000 de dolari pentru a-l proteja de arestare.

Acum, întreaga lume se întreabă: cât de mult știau oficialii americani despre ilegalitățile lui Hernández? Este timpul pentru SUA să-și recunoască complicitatea sau credulitatea în fața unui regim corupt și să-și asume responsabilitatea pentru consecințele acestor alegeri politice?