Poveste de Ev Mediu/Acest popă îi interzice unei femei cu 5 copii să divorțeze! Mai mult, o acuză că nu face sex cu soțul alcoolic și abuziv!
Femeia în vârstă de 42 de ani este din localitatea Vârfu Dealului a judeţului Suceava. Are cinci copii şi susţine că în ultimii cinci ani a fost abuzată fizic şi psihic de soţul său. Mama micuţilor ar vrea să divorţeze, însă preotul din sat o ameninţă că dacă face pasul acesta va rămâne şi fără bani, şi fără copii, relatează publicaţia locală Crai nou.
Ce scrie publicaţia locală Crai nou
Deşi este abuzată de vreo 5 ani de soţul alcoolic, preotul Constantin Purice o îndeamnă să-şi „ducă crucea” şi o ameninţă că, dacă divorţează, statul îi va lua copiii
În vremuri pe care ne place să le numim civilizate, comunitatea blamează, specialiştii intervin şi legea pedepseşte violenţa în familie. Iar când în tabloul hăituielilor adulţilor sunt implicaţi şi copiii, cele mai nefericite victime ale teribilului spectacol, fenomenul trebuie întrerupt pentru ca cei mici să poată să crească şi să se dezvolte fără traume.
Sunt destule mărturii şi dovezi că între doi soţi din localitatea Vârfu Dealului, comuna Pârteştii de Jos, violenţa domestică a devenit de mai mulţi ani obişnuinţă. De vreo trei, declară Cristina, femeia de 42 de ani, în scandalurile dintre ea şi soţul ei, la care asistă şi cinci copiii minori, a intervenit şi poliţia. Astfel, din cauza confruntărilor repetate cu Nicu, soţul ei de 45 de ani, care sub influenţa alcoolului face scandal, ameninţă şi chiar o loveşte, ea a obţinut împotriva lui nu mai puţin de trei ordine de protecţie, situaţii în care bărbatul a fost obligat să părăsească locuinţa.
Ultima agresiune s-a petrecut chiar în seara de 25 martie, din nou sub ochii celor cinci copiii minori, ocazie cu care poliţiştii au deschis şi dosar de cercetare penală.
„Conflictul a izbucnit aproape de miezul nopţii, pe fondul stării de ebrietate a bărbatului şi a unor neînţelegeri familiale. Iniţial, el şi-a ameninţat soţia cu acte de violenţă, ulterior lovind-o.
Femeia a refuzat intervenţia unui echipaj de ambulanţă, dar a completat formularul de evaluare a riscului. Astfel, împotriva bărbatului a fost emis ordin de protecţie provizoriu. Totodată, el este cercetat penal pentru violenţă în familie şi ameninţare” au informat poliţiştii în buletinul transmis presei locale după eveniment.
Faţă de abuzurile verbale şi fizice pe care le îndură, femeia de 42 de ani a declarat reporterului „Crai nou” că, după prea mulţi ani cât a fost victima lor, la începutul lunii martie a avut în sfârşit curajul să introducă în instanţă acţiune de divorţ.
„Suntem căsătoriţi de 15 ani, dar cel mai tare soţul meu s-a înrăit după ce s-a născut al cincilea copil. De 5 ani mă gândesc ce să fac şi când voi avea curajul să divorţez, pentru că sunt 5 ani de când trăiesc numai în ameninţări şi câteodată abuzuri fizice. Mă distruge în primul rând psihic, iar asta nu e viaţă de dus nici pentru mine, nici pentru copiii mei.
La băutură se întâmplă toate. Nu spun că atunci când nu bea e lapte şi miere, că tot prostii are şi atunci în cap, doar că atunci se mai controlează.
De Buna Vestire am făcut peşte, că era dezlegare, şi ne-am pus să mâncăm toţi. El, care începuse să bea de cu o zi înainte, a luat sticla de votcă şi a pus-o sfidător pe masă şi bea direct din ea. Spunea «Na, să crăpi tu de ciudă». L-am lăsat în plata lui, pentru că aveam un unchi în vizită. De când a venit acasă mă tot ameninţa să-mi retrag acţiunea de divorţ, că, dacă nu, zile bune, nu voi avea. Şi chiar ameninţări mai grele. Apoi a început nebunia, aşa că am chemat poliţia, care a emis ordin şi l-a scos din casă.
Am hotărât să divorţez pentru că îmi ajunge. Dacă s-ar îndrepta şi ar deveni om de casă şi tată la copii, poate m-aş mai gândi. Dar el nu a dat niciun semn de îndreptare. Am 5 copii şi cel mai mult mă gândesc la ei, pentru că, la felul cum se poartă, le dă o învăţătură foarte proastă. Sunt multe de povestit” a spus Cristina.
„Vreau să mă lase în pace să-mi văd de ale mele”
Urâţită de violenţa domestică, povestea familiei din Pârteştii de Jos s-ar putea schimba printr-o minune şi ar merge pe un făgaş mai bun. La fel de posibil ar fi să meargă spre separarea în instanţă a celor doi soţi care nu mai găsesc acum nicio cale unul către celălalt. Am putea crede că trăim într-o lume în care în casa omului doar el hotărăşte drumul pe care vrea să meargă. Cu atât mai mult aşa ar trebui să stea lucrurile când este vorba de o victimă a violenţei domestice care a avut curajul să-şi schimbe soarta.
Se pare însă că nu de aceeaşi părere e şi preotul din Vârfu Dealului, Constantin Purice, care a pornit o adevărată ofensivă pentru „îndreptarea” Cristinei şi, cu o mentalitate de Ev Mediu, o supune la presiuni continue să renunţe la divorţ, să nu-l mai alunge pe bărbatul ei, chiar dacă e violent, să-şi vadă de casă, să rabde stoică soarta de nevastă creştină, adică „să-şi ducă crucea”, tocmai de dragul celor 5 copiii, după părerea lui. Mai ciudat este că, depăşindu-şi atribuţiile spirituale, preotul o ameninţă că dacă divorţează – şi cum nu are venituri suficiente să-i întreţină – statul îi va lua copiii.
Femeia susţine că preotul a început tot iureşul asupra ei deoarece îi poartă pică pentru că, în urma unor confruntări „pe teme religioase”, ea şi copiii merg acum la o biserică din satul vecin.
„Am avut cu părintele un conflict, pe teme religioase, să spunem, când opinia mea nu s-a potrivit cu a lui. A mai fost o întâmplare cu care iar n-am fost de acord şi de atunci preotul s-a pus împotriva mea. Ne-am întâlnit apoi la hramul de la Pârteşti de Sus şi acolo m-a blestemat în faţa oamenilor că n-am voie să intru 5 ani în biserică, că n-am voie să mă împărtăşesc 5 ani. M-am pus în gură cu el, e adevărat, şi probabil asta l-a supărat. La sfatul duhovnicului meu m-am dus mai târziu şi mi-am cerut iertare şi ne-am împăcat, credeam eu. Dar se pare că nu” a declarat Cristina.
După ce soţul ei s-a plâns preotului că nevasta l-a dat afară, când de fapt el este cel mai bun bărbat din lume, acesta a început o adevărată campanie împotriva ei. „Situaţia” Cristinei a ajuns nu numai în gura satului, ci şi în atenţia comitetul parohial, precum şi temă de discuţie în biserică. Convorbirile telefonice şi mesajele justiţiare schimbate între ea şi preotul Cristian Purice ar putea ocupa pagini întregi de ziar, iar la unele nu poţi decât să-ţi faci o cruce mare şi să spui „Doamne fereşte!”
„Practic, părintele îl susţine pe soţul meu în pornirile lui agresive. Părintele m-a sunat pe 6 martie, când încă nu ştia că am băgat acţiune de divorţ. Soţul meu era sub un ordin de protecţie după de a făcuse scandal şi m-a ameninţat iar, chiar de Anul Nou. Poliţia l-a scos afară atunci, nu eu. Părintele mi-a spus să-mi duc crucea mai departe şi să-l iert, că de ce l-am scos pe bărbatul meu din casă în toiul iernii şi multe altele. M-a mai sunat o dată în aceeaşi zi şi s-a luat de părinţii mei, deşi pe 4 martie soţul mei i-a sunat şi pe ei să-i ameninţe că-i omoară şi le dă foc.
Sunt atâţia ani de când nu mai ştiu cum e să ai un Crăciun, un An Nou, un Paşti liniştit, pentru că de sărbători, mai mult ca oricând, bea şi face scandal.
Părintele a ajuns să mă ameninţe că pune părticele pe mine şi că peste 40 de zile n-am să mai vorbesc. Mi-a adus nişte acuze urâte, preluate tot de la soţul meu, care are o gelozie bolnavă, acuze fără niciun temei. Dar cel mai greu din toate este că mă ameninţă cu „socialul”, că dacă divorţez n-am să am cu ce să-mi cresc şi să-mi hrănesc copiii, că dacă tatăl lor pleacă de acasă o să mi-i ia statul. Am replicat, normal, dar pe final părintele mi-a mai spus că «am harul dracilor în mine». Nu vreau decât să mă lase în pace să-mi văd de ale mele, nu să-l încurajeze pe bărbatul meu în actele lui de violenţă. Vreau să nu se mai ia de părinţii mei, de cum merg copiii mei la şcoală” a declarat femeia din Vârfu Dealului.
„Să vă mai spun cum vine problema: ea refuză să se culce cu el”
Părintele Cristian Purice este convins că intervenţiile sale în familia Cristinei sunt corecte şi la fel de convins că toate se întâmplă din vina femeii. Sfinţia sa ne-a declarat şi nouă, la telefon, că bărbatul ei nu este om rău, că îi este milă de el că e dat afară din casă şi că a încercat să-i împace pe cei doi doar pentru că există la mijloc cinci copiii. Cum rămâne cu violenţa la care bărbatul s-a nărăvit de câţiva ani şi care poate duce într-o bună zi la o nenorocire? După părerea preotului, n-ar fi chiar aşa cum am auzit noi, dar el ştie, pentru că lumea îl informează, şi că tot femeia este de vină pentru ce se întâmplă în casa aceea, că şi ea bea şi face probleme.
„Mie toate informaţiile îmi vin fără să întreb pe cineva sau să dau telefoane, deşi am primit telefoane de la multe persoane. Da, am sfătuit-o să rămână căsătorită pentru că are o cruce de dus. I-am spus, măi femeie, tu te desparţi, bun… El are un salar şi are şi el dreptul la copii cum ai şi tu, aşa e legea în România. Tu nu ai niciun venit, nu poţi să creşti aceşti copii singură. Mi-a spus că îl dă în judecată şi el va plăti pensie alimentară. Ea asta aşteaptă pensie alimentară! Dar dacă el scoate o adeverinţă pentru patru ore şi că ia numai 1000 de lei, ce face ea? Trebuie să fie o creştină care are bărbat şi copii. Eu m-am băgat să fac împăcare, am chemat-o la biserică de două ori, dar n-a venit. Sunt 5 copii la mijloc şi pe mine mă doare, dar dacă a ieşit aşa nu mă mai bag, o să-i las în treaba lor.
Doamnă dragă, vă rog, ştiu că la ziar vă place să umflaţi. N-am încredere în chestia asta, dar, dacă m-aţi sunat, vă spun adevărul. Prietena ei cea mai bună m-a sunat alaltăieri şi mi-a spus că şi ea bea. L-a scos afară din casă de Anul Nou, când era beată” a declarat părintele Purice, apoi a continuat cu o explicaţie de tot râsul, dacă n-ar fi de tot plânsul.
„Doamnă dragă, vă spun lucruri de care mă doare pe mine inima. El e din Buzău. Ce-o să se facă el, săracul, care a venit aici din iubire faţă de dânsa?
Să vă mai spun cum vine problema şi de unde începe totul. Ea refuză să se culce cu el. Când un bărbat vine acasă de la drum şi are nevoie de soţie, şi ea refuză, ce se întâmplă în casă?” a întrebat părintele, melodramatic, uimitor.
Departe de noi nerecunoaşterea contribuţiei spirituale şi educative a preotului în comunitate, iar lungul şir de ani de colaborare preţioasă între cotidianul nostru şi oamenii bisericii stau mărturie.
Credem însă că în situaţia prezentată mai sus preotul şi-a depăşit cu mult rolul în comunitatea pe care o păstoreşte. Credem că pe lângă o judecată anacronică şi necunoaşterea unor realităţi pe care doar doi soţi le ştiu, a pus prea multă patimă în îndreptarea unor lucruri care poate nu se mai pot îndrepta.
Şi mai credem că a fi un bun creştin este şi să-ţi doreşti, asemeni Cristinei, de dragul tău şi al copiilor pe care i-ai adus pe lume, o viaţă liniştită, fără scandaluri şi bătăi.
