Promovat tot mai mult pentru beneficiile sale în ceea ce privește pierderea în greutate și sănătate, postul intermitent este încercat de tot mai multe persoane, deși nu este indicat chiar oricui.

Post intermitent. FOTO Shutterstock

Postul intermitent este un tip de dietă cu restricție de timp , în care cei care postesc lasă un interval lung între ultima masă dintr-o zi și prima din ziua următoare, comprimând mesele într-o perioadă mai scurtă..

Popular, dar cu riscuri pentru persoanele care suferă de unele afecțiuni

Cel mai adesea, cei care țin un astfel de post (fasting) încearcă lasă să treacă un interval de 16 ore în care consumă doar apă și ceaiuri (nu și alimente) și mănâncă în timpul celorlalte opt ore rămase dintr-un interval de 24 de ore.

Un studiu recent arată că postul intermitent, devenit tot mai popular în întreaga lume, are avantaje pe termen scurt, dar este asociat și cu unele riscuri.

Medicului Mihail Pautov, celebru pentru sfaturile sale în privința stilului de viață sănătos a explicat, într-un interviu pentru GSP , că există avantaje și dezavantaje legate de postul intermitent și că este important ca mesele să nu fie concentrate într-un interval foarte scurt, mai ales seara, pentru că impactul metabolic ar putea fi un dezavantaj.

„E foarte bun ca program pentru că îți dă o oarecare disciplină. Un avantaj important atunci când postești este că după 12-14 ore apare acest efect de autofagie, corpul începe să caute nutrienţi în corp, iar celulele curăţă efectiv nişte resturi. Este o metodă dovedită prin care îți poţi prelungi viaţa. Nu e recomandat pentru cei cu probleme digestive, probleme cu bila. Aceste persoane ar putea să aibă niște efecte adverse gastro-intestinale neplăcute!”, a explicat medicul pentru sursa citată.

Important de adăugat este că postul intermitent nu trebuie dus la extrem. Amintim că, potrivit unui nou studiu publicat în Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics , efectuat pe 24.000 de adulți americani cu vârsta de peste 40 de ani, consumul unei singure mese pe zi este asociat cu un risc crescut de deces la adulții de peste 40 de ani.