Scăderea populației României are la bază migrația internațională, planning-ul familial și mortalitatea ridicată, astfel că, din 1992 și până în prezent, numărul românilor a scăzut cu peste 13%, se arată într-un pliant statistic al Institutului Național de Statistică (INS).

'În ultimele decenii, România s-a confruntat cu o intensificare fără precedent a fenomenului migrației internaționale, care a condus la o diminuare semnificativă a populației. Populația rezidentă a țării la 1 ianuarie 2016 (date provizorii) s-a situat în jurul valorii de 19,76 milioane locuitori. De la recensământul populației din 1992 și până în prezent, populația rezidentă a României s-a redus cu peste 13%. O treime din scăderea populației rezidente din această perioadă a fost determinată de sporul natural, restul de două treimi fiind imputabil soldului negativ al migrației internaționale', se arată în document.

Potrivit acestuia, la 1 ianuarie 2016, numărul femeilor îl depășește pe total pe cel al bărbaților, proporția fiind de 51% femei și 49% bărbați.

Scăderea populației României din perioada 1992 — 2016 are la bază trei cauze importante și anume: migrația internațională, care a condus la o scădere constantă a populației României (a avut un vârf al emigrației în anul 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, de 544.000 persoane), planning-ul familial, prin diversele lui forme, a determinat reducerea constantă a numărului anual de nașteri pe parcursul perioadei de tranziție (numărul de nașteri din anul 2015 a fost cu 28% mai mic decât cel din anul 1992) și mortalitatea ridicată în întreaga perioadă de după 1992 (cu procentaje cuprinse între 11,4% în anul 1992 și 11,7% în anul 2015).

'Rezultatul transformărilor demografice din ultimul sfert de veac a consemnat accentuarea procesului de îmbătrânire a populației. Față de anul 2002, vârsta medie a populației rezidente a crescut cu 4 ani — de la 37,7 ani în 2002 la 41,5 ani la 1 ianuarie 2016 — marcând totodată și modificări în structura pe sexe și grupe de vârstă a populației. Ponderea cea mai importantă a emigrației este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 25 — 64 de ani. În 2015, această grupă de vârstă reprezenta 62,6% din totalul emigrației, în condițiile în care, în 2003, valoarea indicatorului a fost de 67,3%. Anul 2012 a marcat o echilibrare a numărului de imigranți și emigranți din România, diferența dintre numărul acestora fiind de numai 3.000, în condițiile în care, în 2007, considerat vârful plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458.000 persoane. După 2012, numărul persoanelor care emigrează a fost mai mare decât al celor care imigrează în fiecare an, soldul anual negativ al migrației cu stabilirea reședinței obișnuite înregistrând constant o creștere în valoare absolută', se arată în document.

AGERPRES